Perspective

Adăugat pe 24 februarie 2010

Un aforism spune ca atunci cînd pentru un om linia orizontului se reduce la un punct acesta zice: "iată punctul meu de vedere!" Chiar dacă este necesar să avem şi să ne exprimăm puncte de vedere în anumite situaţii urmăriţi totuşi să vă păstraţi un orizont cît mai vast asupra vieţii. De obicei mintea obişnuită se face ghem în jurul unei emoţii sau în jurul unei situaţii punctuale cu care ne putem confrunta la un moment dat şi se restringe tot orizontul vieţii doar la acea emoţie sau la acea situaţie. Şi nu e bine aşa pentru că nu putem fi definiţi de o singură emoţie sau o singură situaţie. Păstraţi-vă un orizont larg. Ieşiţi din cînd în cînd pe vîrful unui deal şi priviţi localitatea in care trăiţi de sus şi din afara ei. Întotdeauna apar perspective noi, soluţii la multe probleme.

Nostalgie

Adăugat pe 27 ianuarie 2010

Nostalgic, trecutul îşi poartă undele de la un mal la altul cînd aruncăm în el cîte o privire. Ce forme, ce reflexii în undele grabite? Din grotele de pe maluri lumini palide se reflectă şi tremură. Se văd şi boltele înegrite de fumul amintirilor uscate care ard, adunînd în jurul lor pentru a-şi încălzi mîinile şi picioarele visele nevisate, iubirile neiubite. Cine oare, cine mai poate să doarmă? Cine oare cine....?

Măsura vieţii

Adăugat pe 26 decembrie 2009

Trecerea de la un an la altul este prilej de evaluare a vieţii. Timpul pare a fi cea mai importantă dimensiune a trăitului. In aceste zile, în care Timpul ne face să devenim mult mai conştienţi de existenţa lui, vreau să vă spun cîteva cuvinte pe care le-am întîlnit într-un film.

Viaţa nu este suma momentelor în care respirăm. ci mai ales suma momentelor în care ni s-a tăiat respiraţia!

Sărbători fericite!

Adăugat pe 20 decembrie 2009

Cînd toate condiţiile exterioare par a ne fi potrivnice orice bucurie, oricît de mică este savurată mai intens. Bucuraţi-vă şi fiţi fericiţi, oriunde şi în orice condiţii! Dacă există chiar şi cel mai mic motiv de fericire sau bucurie, atunci bucuraţi-vă, lăsînd deoparte toate celelalte motive, în aparenţă mari şi ameninţătoare, care v-ar îndemna să fiţi nefericiţi. Fiţi plini de iubire, plini de speranţă. Iubirea, exprimată sincer, prin gesturi simple de tandreţe este singura sursă de bucurie care, nu numai că este inepuizabilă, dar ne va atrage mereu şi mereu.

Îndrăzniţi şi spuneţi cît mai des IUBESC, TE IUBESC!

Ce ne însufleţeşte? (7)

Adăugat pe 30 septembrie 2009

Iubirea ne însufleţeşte. Iubirea ne trezeşte cu adevărat la viaţă. Orice om se naşte a doua oară în momentul în care începe să iubească. Fluxul iubirii este însăşi esenţa unificatoare a vieţii. Toată fiinţa se întremează atunci cînd iubim. Sufletul este la apogeu prin iubire. Dar şi mintea şi trupul sînt perfecţionate prin suflul iubirii. Mare graţie să poţi să iubeşti! Mare binecuvîntare faptul că sufletul nostru poate să iubească! Păstraţi-vă mereu în fluxul natural al iubirii. Protejaţi şi faceţi să crească orice iubire curată şi sănătoasă. Lăsaţi iubirea să curgă în şi prin voi neobstrucţionată măcar 30 de zile şi doar ceea ce-şi are rădăcinile în adevăr şi spirit mai poate să reziste în viaţa voastră. Nimic nu însufleţeşte, nimic nu purifică, nimic nu însănătoşeşete şi nimic nu te împlineşte mai mult decît IUBIREA!

Ce ne însufleţeşte? (6)

Adăugat pe 2 septembrie 2009

Frumosul, frumuseţea, arta autentică, în general, este o sursă de însufleţire pentru mulţi oameni. Toate acele vibraţii care încep să ne străbată fiinţa atunci cînd ochii văd ceva frumos, toată acea căldură care ne cuprinde cînd privim ceva frumos sînt semne de însufleţire. Un suflet sănătos este întotdeauna sensibil şi se "aprinde" în faţa frumuseţii. Oricine se însufleţeşte în faţa frumuseţii are sufletul viu şi sănătos! Înconjuraţi-vă de frumuseţe, fiţi voi înşivă frumoşi pentru ca sufletele să se hrănească şi să crească...fumos! Umpleţi-vă mediul în care trăiţi de lucruri frumoase sau mergeţi din cînd în cînd în locuri care vă "taie respiraţia" prin frumuseţea pe care o degajă! Sufletul are nevoie de frumuseţe pentru a-şi aminti de slava celui de la care provine!

Ce ne însufleţeşte? (5)

Adăugat pe 8 iulie 2009

Visele ne mai însufleţesc! Visele pe care le visăm cu ochii deschisi, la ele ma refer ca sursă a însufleţirii multora. Şi visele din timpul somnului pot fi însufleţitoare adeseori, dar visele pe care le visăm cu ochii deschişi sînt "motoarele" sau aripile sufletului tinar. Din păcate mulţi ne pierdem visele şi nici nu mai avem puterea de a le înlocui cu altele. Nici să avem prea multe vise nu e bine, cel mai adesea e de ajuns un vis, un vis pe care sa-l visăm mereu cu putere şi astfel să ne simţim însufleţiţi. Un vis susţinut de o stare de însufleţire are mari şanse de a se împlini. Visul ne însufleţeşte, însufleţirea ne împlineşte visul!

De asemenea, contează şi ambianţa exterioară. Unele ambianţe favorizează visarea, altele o împiedică. De exemplu, ambianţa din ţara noastră nu mai predispune la visare, nu mai ajută oamenii să viseze frumos şi intens. Păcat!

Ce ne însufleţeşte? (4)

Adăugat pe 29 iunie 2009

Alteori ne însufleţesc dorinţele împlinite sau cîştigurile neaşteptate. Orice am cîştiga, orice e considerat ca un cîştig, ne însufleţeşte, direct proporţional cu valoarea cîştigului. De multe ori intrăm în tot felul de competiţii sau pariuri doar pentru a trăi starea de însufleţire dată de posibilitatea apariţiei unui cîştig. E adevărt că pierderile ne cam vlăguiesc, însă însufleţirea resimţită în urma unui cîştig ne face să ne asumăm riscurile, tot aşa cum pe cei care consumă alcool sau alte droguri starea de însufleţire resimţită pe moment îi determină să-şi asume riscurile dependenţei şi distrugerii sănătăţii.

Tot în categoria aceasta intră şi darurile primite. Oricine primeşte un dar trăieşte o stare de însufleţire, tot aşa în funcţie de importanţa darului (nu neapărat în funcţie de valoarea lui)! Nu cred ca mai trebuie să spun că nici această sursă de însufleţire nu este sănătoasă pentru suflet, însă, trebuie să recunosc că, este mai puţin nocivă decît celelalte trei menţionate anterior. (va urma)

Ce ne însufleţeşte? (3)

Adăugat pe 19 iunie 2009

O a treia sursă care îi însufleţeşte pe mulţi oameni este mîndria sau orgoliul. Multe suflete "se aprind" cînd le este gîdilată mîndria. Şi multe lucruri le facem în viaţă din orgoliu sau din mîndrie. Şi pentru că mîndria ne trezeţte o stare de însufleţire căutăm des să ne mîndrim cu ceva. Desigur, o viaţă în care ai făcut eforturi doar pentru a te mîndri cu ceea ce ai ajuns să ai vremelnic este o viaţă irosită.

Sufletul are înnăscut imboldul de a creşte mereu şi mereu. Primele mecanisme prin care cam orice om se însufleţeşte sînt cele prezentate pînă acum: aportul de substanţe exterioare (în special alcool), sexualitatea şi mîndria. Toate acestea stimulează viaţa instinctuală şi arată o predominanţă a materiei, a trupului faţă de suflet. (va urma)

Ce ne însufleţeşte? (2)

Adăugat pe 11 iunie 2009

Pe cei mai mulţi îi însufleţeşte aportul unor substanţe, în general alcool. Aproape că nu există ideea de distracţie de bucurie, de petrecere fără a se consuma alcool sau chiar alte substanţe euforizante. Tragic, dar real. O altă sursă importantă pentru însufleţire este sexul. De obicei aportul de substanţe si sexul merg împreună.

Sexul impune o serie de transformări în fiinţă. Dacă de un pahar de alcool poti să faci rost relativ uşor, pentru o partidă de sex trebuie să munceşti un pic; trebuie să dezvolţi comunicarea, să-ţi îmbunătăţeşti imaginea, să te îngrijeşti cît de cît ş.a. Totuşi rămîne o sursă de însufleţire care ne menţine în zona instinctuală, la fel ca şi aportul de substanţe. Dacă cele două se mai şi combină, atunci avem de-a face cu suflete grosiere care sînt foarte strîns legate de existenţa corporală. (va urma)

Ce ne însufleţeşte? (1)

Adăugat pe 24 mai 2009

Fiecare simte altfel sufletul, fiecare doreste să-şi simtă sufletul! Fiecare este mulţumit şi împlinit doar prin sufletul său; fiecare îşi vrea sufletul împlinit şi fericit.

Să vedem ce fel de om eşti în funcţie de ceea ce te însufleţeşte! Ce anume te face să te simţi viu, să te simţi dinamizat, împlinit, fericit!

Pentru marea majoritate a oamenilor sufletul este strîns legat de materie. Au sufletul atît de mult lipit de materie încît nu pot concepe existenţa lui în afara unui suport material. Pentru marea majoritate a oamenilor sufletul se simte cît de cît dinamizat doar prin aportul unor substanţe din lumea exterioară. Cei mai mulţi oameni pentru a se însufleţi recurg la consumul unor substanţe. Diverse alimente, alcoolul, cafeaua, tutunul sînt substanţele de care au nevoie cei mai mulţi pentru a-şi trezi cît de cît sufletul sau altfel spus pentru a "se simţi bine". Fără aportul de substanţe dinamizatoare sufletul le rămîne amorţit şi plat. Dacă nu e vorba de substanţe pe care să le consume atunci trebuie să fie măcar nişte lucruri deosebite pe care să le posede. Mulţi se însufleţesc şi se simt fericiţi atunci cînd îşi cumpără ceva nou sau mai ales atunci cînd primesc cadouri valoroase. Oricum pentru toţi aceştia însufleţirea este strîns legată de lucrurile materiale. Pentru ei contează foarte mult ce consumă şi ce posedă. Cînd sufletul ajunge să fie extrem de puternic legat de materia corpului, atunci oamenii recurg la droguri tot mai puternice pentru a-l mai elibera cît de cît. Consumul de droguri are la bază nevoia sufletului de a se elibera, de a se expansiona, nevoie care nu mai poate fi satisfăcută altfel decît prin aportul unor substanţe. (va urma)

Vorba dulce

Adăugat pe 11 februarie 2009

Instrumentul pe care il putem controla şi modela cel mai uşor este vorbirea. Trupul este in mare parte un mister pentru noi şi nu-i putem controla funcţionarea, însă procesele care au loc în trup ne influenţează viaţa într-o mare măsură. Mintea este mult prea abstractă şi mult prea rapidă pentru a putea fi observată darămite să o controlezi, însă ceea ce gîndim preponderent aceea devenim, iar stările noastre sufleteşti depind de natura gîndurilor pe care le avem.

Vorbirea este cel mai uşor de controlat. Mai uşor decît să slăbeşti este să vorbeşti frumos. Incepeţi prin a vă controla vorbirea, vorbiţi cît mai frumos în orice situaţie şi viaţa întreagă vă va fi frumoasă!

Vremuri de criză

Adăugat pe 19 octombrie 2008

Care ne sunt valorile? Cum ne influenţează nevoile fundamentale sistemul de valori? Cică lumea trece printr-o criză financiară. Şi e mare agitaţie. Toate agenţiile de ştiri vorbesc despre criza şi perioada de recesiune care ne aşteaptă. Dezbateri peste dezbateri. Şi pentru ce toate acestea? De ce atîta agitaţie şi alarmism? Chiar credeţi că banii ne vor ajuta să avem o viaţă mai bună?

Cînd însă ne vom sesiza şi vom reacţiona la faptul că există o criză a iubirii? Cînd oare vom vorbi despre criza omeniei şi a bunului simţ? Oare chiar atît de mult am căzut în materie încît să nu mai reacţionăm decît la ceea ce ar putea să ne afecteze viaţa materială? Ooooo! lume, lume!

Fii fericit omule! Fii fericit prin tine însuţi! Fii liber în inima ta. Restul e doar deşărtăciune. Fii bun, fii bucuros, zîmbeşte şi lasă-ţi sufletul să se umple de lumină. Iubeşte şi iubeşte-te! LIBER! Renunţă odată pentru totdeauna la mitul salvatorului. De ce trebuie să aştepţi mereu să vină cineva să te salveze? sau să te conducă? Ai tot ce-ţi trebuie în tine!

Calea iubirii

Adăugat pe 2 august 2008

Dacă ar trebui să cunoaştem tot ceea ce există pentru a ajunge să ne desăvîrşim, atunci am fi cu adevărat într-o mare dificultate. Gîndiţi-vă numai la faptul că ar trebui să luăm note de 10 la toate materiile care se studiază în şcoli şi universităţi şi asta deja ne-ar copleşi deşi ceea ce se studiază la ora actuală în şcolile şi universităţile lumii nu reprezintă decît o infimă parte din ceea ce ar fi de cunoscut chiar şi numai în sistemul nostru solar.

Cu siguranţă trebuie să existe o alternativă, iar aceasta este calea iubirii. Prin iubire putem să ne desăvîrşim chiar dacă nu am ajuns nici să învăţăm să citim. Prin iubire ni se descoperă tainele întregului univers şi ne desăvîrşim sufletul. Investiţi mai mult în iubire pentru că profitul este garantat şi foarte mare. Cunoştinţele se perimează! Ceea ce se studia acum 50 de ani deja a fost depaşit dacă nu chiar invalidat. Iubirea îşi creşte valoarea mereu şi mereu.

Lumea in care exişti

Adăugat pe 5 iunie 2008

Oamenii vorbesc in jurul meu despre schimbari, modificări, transformări de opinii, tendinţe, obiceiuri, idei, valori. Eu insumi mă privesc si mă surprind cumva altfel decît altădată, dar nici pe departe nu resimt schimbări, modificări, transformări de asemnea anvergură ca cele pe care le observ în lumea exterioară. Şi probabil că fiecare dintre noi resimte cam la fel discrepanţa dintre schimbările, modificările, transformile proprii şi cele ale lumii în care trăieşte. Cum de apar asemenea discrepanţe? E doar o problemă de percepţie? Să fie oare din cauză că schimbările, modificările, transformările lumii ajung la un moment dat să fie o însumare a schimbărilor, modificărilor şi transformărilor din vieţile noatre individuale?

Oricum, dincolo de schimbările, modificările sau transformările lumii sau ale oamenilor se observă că rămîne mereu sentimentul de A FI şi puterile care emana din existenţa pură şi care sînt totodată virtuţile universale şi eterne: bunătatea, iubirea, smerenia, dăruirea, compasiunea şi altele. Dacă sesizăm shimbări, modificări sau transformări în ceea ce ne priveşte de la o zi la alta sau de la un an la altul înseamnă că există ceva în viaţa şi fiinţa noastră care nu emană din existenţa noastră pură. Pentru că ceea ce este universal şi etern nu se schimbă, nu se modifică şi nici nu este necesar să se transforme. Dacă lumea sau fiinţa se schimbă, se modifică, se transformă e pentru că astfel îşi caută drumul mereu şi mereu spre ceea ce este identic cu sine in veci.

Ceva mai bun decît tăcerea!

Adăugat pe 16 aprilie 2008

Cineva a spus că dacă nu ai nimic de spus mai bun decît tăcerea atunci ai face mai bine să taci! N-am avut nimic de spus mai bun decît tăcerea în ultima perioadă. Nici acum nu sînt sigur că am ceva mai bun de spus decît tăcerea, insă ca oameni am vazut că ne extragem o mare parte din savoarea vieţii din cuvintele pe care le citim, din cuvintele pe care le rostim cu sufletul vibrînd de emoţie sau din cuvintele care ne sînt adresate.

Se spune că mintea se plictiseşte atunci cînd repetă cam aceleaşi lucruri. Aproape orice om ajunge la saturaţie din punct de vedere mental, fie că e vorba de o melodie, fie că e vorba de un film sau de o carte. Mai sînt însă oamenii îndragostiţi care nu se plictisesc indiferent de cîte ori spun sau li se spune "te iubesc"! Copiii cer sa li se spuna aceeaşi poveste de nenumărate ori şi de fiecare dată o ascultă cu bucurie!

De cîte ori aţi recitit acelaşi text despre tăcerea inimii care v-a întîmpinat de fiecare dată cînd aţi intrat in pagina noastră în ultima lună? De cîte ori aţi recitit vreunul din textele trecute la arhivă?

Tăcerea inimii

Adăugat pe 19 februarie 2008

Cînd te rogi, roagă-te în aşa fel încît să nu tulburi tăcerea inimii. Cuvintele tale să nu fie prea zgomotoase pentru că nimic nu ajută mai mult inimii decît tăcerea profundă. N-aţi observat pînă acum că Dumnezeu vă vorbeşte în tăcere? N-aţi observat că aproape la toate rugăciunile Dumnezeu vă răspunde prin tăcere? Nu vă grăbiţi să trageţi concluzia că Dumnezeu nu vă iubeşte dacă nu vă răspunde prin cuvinte sau tunete. Nimic nu iubeşte mai mult Dumnezeu decît tăcerea inimii. Acesta este răspunsul lui Dumnezeu, tăcerea este glasul său. Dacă în timp ce vă rugaţi auziţi tăcerea, înseamnă că Dumnezeu v-a răspuns. Păstraţi-vă în tăcere inima, indiferent cît de mult se bucură, indiferent cît de mult doreşte, indiferent cît de mult suferă, o parte din ea, oricît de mică, trebuie să rămînă tăcută şi pe deplin nemişcată. Aici vă puteţi întîlni cu El.

O viaţă mai naturală

Adăugat pe 10 februarie 2008

Aş vrea să milităm pentru gînduri verzi şi sentimente naturale şi proapspete. Nimic nu e mai poluat decît cîmpul mental. Nimic nu dăunează mai mult decît gîndurile rele. Ce gust mai au sentimentele crescute artificial în serele minţii? Cît de hranitoare mai pot fi emoţiile îmbibate cu agenti de creştere? Cel mai mare risc la care sîntem supuşi este riscul de a pierde capacitatea de a mai avea sentimente şi emoţii veritabile. Vom pierde, daca nu am şi pierdut deja, toată încărcătura emoţională a unui "te iubesc", nu vom mai şti nimic din ce poate trezi o îmbrăţişare sau doar o simplă atingere fugară. Păstraţi sufletele vii şi naturale, menţineţi-vă mintea cît mai pură! Nimic altceva nu merită vreun efort, nimc nu ne face mai umani decît un gînd pur, o vorbă bună, un sentiment viguros.

Iluzia realităţii sau realitatea iluziei

Adăugat pe 24 ianuarie 2008

Dincolo de testul ciomagului pe care îl propun materialiştii pentru a combate afirmaţiile idealiştilor subiectivi există o mulţime de dovezi şi situaţii care confirmă că realitatea nu este decât o iluzie sau că iluzia este însăşi realitatea.

Iubeşti, eşti plin de trăiri minunate, eşti cât se poate de sigur că nu visezi. Eşti iubit, n-ai nici o îndoială, sunt declaraţii de dragoste, îmbrăţişări, sărutări. Vine un moment când afli de la cineva că de fapt persoana iubită joacă doar un rol. Se schimbă astfel structura informaţională a prezentului şi însăşi trecutul pare să fie cu totul diferit. Aceeaşi realitate? Aceeaşi iluzie? Mai târziu poţi să afli că acuzaţiile respective n-au fost decât calomnia unui om invidios. Prezentul se schimbă din nou, parcă la fel de repede se schimbă şi trecutul, dar deja nu mai este la fel. Iarăşi nu ştim ce este: realitatea iluzorie sau insăşi iluzia ca realitate? Din punct de vedere informaţional trăim cu certitudine o iluzie a realităţii, însă se pare că şi sentimentele şi trăirile noastre intense sînt la fel de iluzorii.

Istoria abundă de evenimente care se credeau a fi ceva, pentru ca la un moment dat o mărturie sau nişte documente să arate că a fost altceva. Istoria oricărui popor şi chiar a întregii lumi poate fi scrisă într-o mulţime de moduri. Lăsând ciomagul de o parte chiar credeţi în realitatea lumii? Chiar credeţi că sînteţi reali? Ce vă face să credeţi că sînteţi ceea ce credeţi că sînteţi?

Previziuni

Adăugat pe 16 ianuarie 2008

E început de an şi circulă iar o mulţime de previziuni pentru următoarele 12 luni. Previziuni astrologice, mesaje de la îngeri, mesaje de la fiinţe din nu ştiu ce dimensiuni astrale, mesaje de la extratereştri, mesaje peste mesaje. Apreciez această sete de cunoaştere, însă 99% din cei care caută astfel de previziuni nu vor să afle altceva decît ce ar putea să primească gratis, fără nici un efort din partea lor în anul care tocmai începe. Ce bunătăţi se vor revărsa asupra lor dinspre stele? Ce transformări se vor petrece în fiinţa lor de la sine prin graţia îngerilor sau a binefăcătorilor neştiuţi din lumile subtile?

Peste mai puţin de o lună toate aceste mesaje vor fi uitate. Partea bună este pentru acei 1% care, pornind de la recomandările din previziuni, chiar încep un program de îmbunătăţire a fiinţei. Învăţaţi din trecut, planificaţi-vă viitorul, dar trăiţi cît mai mult în prezent. Bucuraţi-vă de clipa care tocmai se condensează acum într-un zîmbet.

La mulţi ani fericiţi!

Adăugat pe 4 ianuarie 2008

Sărbătorile sunt semnul umanităţii noastre. Atunci cînd dragostea, bucuria de a trăi, prietenia, optimismul, dăruirea nu mai erau întălnite chiar la fiecare pas s-au inventat sărbătorile pentru ca măcar la anumite zile din an să retrezim în noi cele mai nobile şi delicate trăiri, adică însăşi ceea ce ne defineşte umanitatea noastră şi omenia. Sărbătorile sunt adevărate explozii de gîndire pozitivă, de bunătate, de dragoste. Toţi cei care percep sărbătorile ca pe o perioadă de stres au probleme cu cele ce am enumerat mai sus.

Să trăiţi, să înfloriţi, fericiţi şi împliniţi, optimişti şi luminoşi, generoşi şi omenoşi!

Omul bun

Adăugat pe 30 noiembrie 2007

Asemenea stelelor gigant, care datorita gravitaţiei mari pe care o creează în jurul lor pot să curbeze pînă şi razele de lumină, la fel sînt şi sufletele mari, care influenţează într-un fel sau altul tot ceea ce intră în raza lor de acţiune.

Ceea ce ne influenţează cu adevărat de la celule şi pînă la gînduri nu face parte din ceea ce se poate vedea sau simţi. Un om îmbunătăţit, un om cu sufletul bun purifică spaţiul prin care trece. El este ca o ploaie pe timp de secetă, aduce viaţă fără să ştie, luminează şi despovărează fără să facă nimic. În jurul unui om bun timpul curge altfel, lumina poposeşte mai mult, spaţiul însuşi se ondulează. În jurul unui om bun se respiră mai uşor, se gîndeşte mai profund, se iubeşte mai intens. În preajma omului bun poţi să devii om bun.

Omul bun nu e neapărat celebru. Adeseori neştiut trece printre noi şi la fel ca şi aerul care nu se vede, el este cel care ne menţine în viaţă toate părţile bune ale sufletului. Omul bun e sursa "oxigenului" cu care se hrăneşte sufletul. Cu cît o comunitate are mai mulţi oameni buni, cu atît e mai pur aerul care hrăneşte sufletul. Dacă mai există bunătate în oameni, cu siguranţă pe undeva încă mai există surse ale bunătăţii. Fie ca bunătatea din noi să crească şi să devină izvor de viaţă pentu toţi cei din preajma noastră.

Să trăieşti cu visul împlinit

Adăugat pe 16 noiembrie 2007

E minunat cînd reuşeşti să-ţi împlineşti visul cel mai profund, visul la care adeseori nici nu îndrăzneai să te gîndeşti că ar mai fi posibil să se împlinească. Puţini dintre noi se bucură cu adevărat de împlinirea unor asemenea vise!

Cum trăieşte un om cu visul împlinit? Dacă sînteţi printre cei care şi-au împlinit cele mai mari vise, spuneţi-ne şi nouă - cum trăiţi acum ca oameni cu visele împlinite?

Un surîs

Adăugat pe 23 octombrie 2007

Un surîs nu costă nimic dar te poate îmbogăţi cum nici n-ai visat. Cu cît îl vei dărui mai des cu atît te vei îmbogăţi mai mult. Un surîs durează doar cîteva momente dar amintirea lui poate fi eternă. Nimeni nu e atît de împlinit încît să nu mai aibă nevoie măcar de un surîs; nimeni nu e atît de lipsit de merite încît să nu primească măcar un surîs.

Dăruiţi un surîs mai ales celor care nu pot să-l dăruiască pe al lor. Zîmbiţi mai des. Nici nu ştiţi cui îi veţi lumina ziua şi viaţa cu surîsul vostru de o clipă!

Vînturile, valurile ...

Adăugat pe 2 octombrie 2007

Se pare că nimic nu ne mai lasă să ne complacem în indolenţă şi inerţie. Sîntem constrînşi să ne transformăm, să ne adaptăm, să ne îmbunătăţim. Pînă şi clima ne obligă să facem efortul de a ne adapta mereu şi mereu la noi şi noi condiţii de viaţă. Veteranii spun că pînă şi în vremea războiului de acum 60 de ani lucrurile păreau a fi mai aşezate şi mai stabile decît in zilele noastre.

Totul ne îndeamnă la transformare. Majoritatea oamenilor vede în aceasta o continuă sursă de stres, de angoasă. Însă trebuie să priviţi în toate acestea oportunitatea de a vă cunoaşte, de a vă îmbunătăţi, de a vă explora noi şi noi calităţi. Mizaţi pe valorile care s-au dovedit a fi perene. Bunatatea, compasiunea, înţelepciunea, generozitatea, prietenia sînt valori care au supravieţuit tuturor schimbărilor care au avut loc în viaţa oamenilor şi a planetei. Toate aceste valori au rezistat vînturilor, valurilor şi au conferit protecţie celor ce s-au refugiat în ele.

Ca un paradox, în aceste vremuri de schimbări ample şi rapide noutăţile sînt puţine in pagina noastră web, revista n-a mai apărut din luna mai, dar, cu toate acestea, cei care citesc revista sau cei care abia ne descoperă sînt la fel de mulţi. As vrea sa deveniţi mai activi în dezvoltarea acestei reviste şi în general în dezvolatrea artei de a trăi. Poate aveţi propuneri de a vorbi despre arta de a trăi şi altfel decît sub forma unei reviste online. Sîntem deschişi la sugestii. Nu veniţi în pagina web doar ca să vedeţi dacă a mai apărut ceva nou. Cînd găsiţi ceva bun nu vă opriţi doar la a vă bucura de ceea ce aţi găsit, ci căutaţi să faceţi să crească ceea ce aţi găsit bun. Gîndiţi-vă la arta de a trai ca şi cum ar fi proiectul vostru.

De acum cele mai bune propuneri şi articole vor fi recompensate. Sînt cîteva edituri care ne pun la dispoziţie o serie de cărţi pe care le vom oferi ca premii. Vă aşteptăm! Speranţa noastră că vor apărea noi şi noi colaboratori este neschimbată chiar dacă pînă acum acest lucru s-a confirmat într-o măsură foarte mică! Speranţa este şi ea una din valorile care au rămas mereu în sufletele oamenilor indiferent de zbuciumul sau acalmia vremurilor!

Să aveţi o viaţă frumoasă! Pentru că pînă la urmă rămîn acestea trei: dragostea, credinţa şi nădejdea! Dragostea pentru arta de a trăi, credinţa în valorile perene şi universale ale vieţii şi nădejdea că vor mai apărea articole noi.

Bucuria - semnul unui suflet încă sănătos

Adăugat pe 3 august 2007

Capacitatea de a resimţi intens şi pentru perioade mari de timp starea de bucurie este semnul unui suflet sănătos. Cu cît vă puteţi bucura mai uşor cu atît aveţi un suflet mai sănătos. Cu cît motivele pentru care vă puteţi bucura sînt mai simple cu atît sănătatea sufletului este mai bună. Luaţi în serios aceasta corelaţie. Nu este doar o părere sau o simplă idee. Evaluarea stării de sănătate a trupului se poate face printr-o mulţime de mijloace. Sănătatea sufletului  se observă prin capacitatea de a trăi starea de bucurie. Tristeţea, blazarea, plicitiseala sînt semnele unor maladii ale sufletului. Dacă nu le trataţi la timp consecinţele acestor "boli" se vor resimţi chiar şi dincolo de mormînt.

Capacitatea de a te bucura cu uşurinţă este totodată semnul unui om plin de virtuţi. Iubirea, iertarea, generozitatea, bunătatea, abnegaţia sînt prezente doar într-un suflet sănătos. Un om fericit, bucuros manifestă cu uşurinţă şi virtuţile. Căutaţi să fiţi bucuroşi cît mai mult timp şi din motive cît mai simple. Astfel vă veţi menţine sănătoşi pînă în ultima clipă a vieţii întrupate şi chiar şi dincolo.

E o nevoie mare de oameni bucuroşi în întreaga lume! Împrieteniţi-vă cu Îngerul Bucuriei. Fiţi veseli, fericiţi sau măcar zîmbiţi cît mai mult. Vă veţi face bine vouă înşivă şi multor altora!

Durerea - sistemul perfect de avertizare

Adăugat pe 30 mai 2007

Orice durere a sufletului trebuie să fie privită ca un semnal de alarmă tot aşa cum orice durere a corpului ne arată că ceva nu este în regulă cu trupul nostru. Atunci cînd suferim, mă refer la suferinţele de ordin sufletesc, trebuie să eliminăm nu numai durerea, ci şi cauzele care au provocat-o. Durerea în sine este doar un sistem de avertizare. Nu durerea este inamicul! Nu trebuie să facem din ea ţinta principală a preocupărilor noastre. Ea ne anunţă doar că ceva nu este în regulă cu sufletul nostru şi mai ales cu mintea noastră. Nu durerea este adevărata problemă! Nu asupra ei trebuie să ne focalizăm atunci cînd suferim, ci asupra restabilirii armoniei şi sănătăţii sufletului prin „repararea" sau dezvoltarea minţii.

Rareori ne gîndim să cercetăm cauzele mai adînci ale suferinţei. E ca şi cum dacă ne-am înţepat într-un cui ruginit bandajăm rana fără să o dezinfectăm sau chiar fără să scoatem cuiul. Aceasta duce la septicemie şi moarte sigură. Modul în care îngrijim o afecţiune fizică trebuie să fie adoptat şi în privinţa afecţiunilor sufleteşti. Dacă te doare un dinte nu dai vina pe durere, ci pe o anumită dereglare a integrităţii şi sănătăţii dintelui. Chiar dacă iei un algocalmin pentru a ameliora durerea, cauţi în acelaşi timp să ajungi la dentist pentru a rezolva adevărata cauză a problemei. Similar trebuie să procedăm în privinţa tuturor durerilor sufleteşti. Ori de cîte ori suferim problema este în primul rînd în structura minţii noastre. Ceva nu mai este sau nici nu a fost vreodată în regulă cu o anumită parte a minţii. Eforturile noastre trebuie să fie orientate în direcţia însănătoşirii sau dezvoltării acelei părţi a minţii din cauza căreia am ajuns să suferim. Aceasta este adevărata cauză a suferinţei şi acesta este modul cel mai înţelept de a acţiona. Rareori cineva se gîndeşte că are vreo problemă cu integritatea minţii sale atunci cînd cineva sau ceva îl face să sufere. Ne dăm seama de acest lucru abia mai tîrziu după ce ne mai liniştim. Abia atunci spunem că a fost o prostie să suferim sau că am suferit din prostie.

Un om adevărat învaţă din propria sa experienţă şi de la un moment dat încolo ştie că, dacă a ajuns să sufere înseamnă că ceva nu funcţionează cum trebuie în mintea sa. În general vorbind, un om suportă să-l faci în fel şi chip, însă foarte greu acceptă să-i spui că nu-i prea deştept, mai ales atunci cînd suferă. Acceptându-şi limitările va şti cum să îndrepte lucrurile. Dacă el consideră că durerea pe care o resimte se datorează numai şi numai unor cauze exterioare nu va avea şansa să se transforme, să se îmbunătăţească şi totodată să se protejeze împotriva durerilor viitoare.

Viaţa exterioară şi interioară

Adăugat pe 24 aprilie 2007

Dacă vreţi să vă înţelegeţi şi să vă cunoaşteţi mai bine învăţaţi de la vremurile prin care treceţi. Convulsiile vieţii politice şi sociale exprimă cu multă acurateţe, convulsiile sufletelor noastre care încep să se trezească. Exisă întotdeauna o corelaţie între lumea exterioară şi cea interioară.

Aşa cum lumea exterioară este împărţită în grupuri de interese, la fel şi lumea interioară este împărţită în grupuri de interese organizate în jurul dorinţelor sau fricilor mai răsărite. Aşa cum grupurile de interese se organizează în partide sau cluburi, în funcţie de interesele comune, la fel şi lumea interioară a gîndurilor se structurează în "partide" şi "cluburi". Aşa cum în lumea exterioară un om independent are mari dificultăţi pentru a se impune şi pentru a reuşi să organizeze viaţa socială după ideile sale, la fel şi în lumea interioară un gînd pozitiv singular ar avea nevoie de o putere foarte mare pentru a se impune şi pentru a organiza resursele interioare ale fiinţei în vederea atingerii scopurilor sale benefice.

Aşa cum grupurile de interese exterioare se specializează în folosirea mijloacelor de influenţă a maselor la fel şi în lumea interioară grupurile de gînduri strîns unite în jurul unor dorinţe sau frici se specializează în utilizarea de mijloace prin care să influenţeze întreaga fiinţă cu scopul de a-şi proteja interesele pe care le au.

Aşa cum în lumea exterioară grupurile care conduc poporul ajung să fie rupte de realitate şi de nevoile adevărate ale oamenilor tot aşa şi în lumea interioară dorinţele sau fricile intense ajung să se rupă de realităţile fiinţei şi de adevăratele ei nevoi, mergînd chiar pînă la autodistrugere (vezi de exemplu persoanele dependente de droguri sau alte vicii).

Aşa cum în lumea exterioară grupurile de interese se faultează reciproc la fel şi în lumea interioară grupurile de gînduri se luptă direct sau indirect între ele. Aşa cum grupurile exterioare ajung la un moment dat să fie animate doar de dorinţa de a se distruge reciproc, uitînd chiar de scopurile şi interesele egoiste iniţiale pe care le-au avut, (ca să nu mai vorbim de scopurile şi interesele populaţiei pe care cică ar reprezenta-o!) la fel şi în lumea interioară gîndurile şi aspiraţiile noastre pot să ajungă să aibă ca scop distrugerea celorlalte grupuri doar de dragul distrugerii sau pur şi simplu din orgoliu.

Aşa cum grupurile din lumea exterioară pot fi coordonate şi susţinute din umbră de tot felul de cluburi şi oameni influenţi misterioşi, aşa-zişii "iluminaţi", la fel şi grupurile de gînduri în lumea interioară pot fi susţinute de forţe misterioase din lumile subtile, fiecare după natura scopurilor pe care le urmăreşte. Aşa cum mulţi din cei care formează un partid pot fi la modul sincer daruiţi idealurilor statutare şi să creadă cu naivitate că luptă pentru propăşirea întregului popor la fel şi în lumea interioară grupurile de gînduri pot crede sincer în scopul lor "benefic" fără să-şi dea seama că sînt manipulate din subconştient de cine ştie ce forţe.

Grav este că s-a ajuns, după opinia mea, în faza în care grupurile din lumea exterioară, atît cele care vizau binele poporului cît şi cele care au urmărit dintr-un început interesele lor personale şi-au abandonat scopurile iniţiale şi acum luptă doar de dragul de a se faulta unul pe celalalt, din orgoliu sau din tot felul de alte motive de nimic. Cînd se ajunge aici nu mai poate fi vorba de nimic bun în nici unul din grupuri şi e vai şi amar de lumea în care trăim.

Ne mai fiind nimic bun în nici unul din grupuri poporul e pierdut pentru că nici o forţă subtilă benefică nu mai poate găsi un mijloc de exprimare. Şi atunci fiecare om e pe cont propriu, fiecare începe să se gîndească şi să se închidă tot mai mult în el însuşi, să trăiască separaţi împreună, fără nici o urmă de bucurie, ca doi soţi care au divorţat, dar care din lipsă de mijloace trebuie să locuiască împreună în acelaşi spaţiu. Chiar dacă vor fi destul de civilizaţi ca să nu-şi facă unul altuia viaţa un coşmar oricum nu vor mai avea cu ei bucuria, dragostea, entuziasmul şi puterea de a realiza lucruri măreţe, cum ar fi transformarea în bine a propriilor suflete. Cînd forţele benefice subtile nu mai găsesc nici un grup prin care să se exprime este ca şi cum aerul ar sărăci în oxigen şi toate condiţiile prielnice de viaţă ar fi perturbate.

Pentru a vă înţelege mai bine pe voi înşivă, pornind de la observarea vieţii exterioare trebuie doar să identificaţi în voi înşivă cine ar forma Partidul Liberal, cine ar forma Partidul Democrat, cine ar fi Tăriceanu sau Băsescu, cine ar fi Becali sau Iliescu, PSD-ul sau UDMR-ul, PC-ul sau PRM-ul, cine ar fi celelalte personalităţi sau grupuri care se văd implicate în conducerea sau în influenţarea acestei ţări.

Fie ca măcar unul din grupurile de gînduri din propriul vostru suflet să militeze pentru bine, compasiune şi dragoste. Fie ca atenţia şi eforturile acestui grup de gînduri să nu se focalizeze pe îndepărtarea adversarilor, pentru că atunci ar împrumuta din caracteristicile lor, ci să rămînă centrat pe susţinerea idealurilor sale. De aceea trebuie să răspundem cu bine la orice rău, să răspundem cu iubire la orice egoism şi răutate. Doar menţinînd focalizarea pe scopul benefic, pe finalitatea lui, putem cu adevărat să-l atingem, chiar dacă la un moment dat, "adversarii" par să ne copleşească şi să ne facă să credem că nu mai există nici o şansă, că nu mai este loc de bunătate compasiune sau dragoste în lumea în care trăim. Nu trebuie să luptaţi împotriva celor care vor să vă facă să credeţi aşa ceva, ci rămîneţi doar focalizaţi pe iubire, compasiune, adevăr şi bunătate, în pofida tuturor sugestiilor sau piedicilor. Bunătatea, dragostea, compasiunea îşi au rădăcinile în Dumnezeu şi nu se vor usca niciodată, pe cînd răul nu are propriile sale rădăcini, ci are natura paraziţilor, care deturnează în interesele lor proprii valorile sublime ale sufletului.

În aşteptarea unui miracol

Adăugat pe 5 aprilie 2007

În fiecare an, în fiecare primăvară aştept cu emoţie, cu înfrigurare, cu credinţă ca odată cu sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos să se trezească în inimile noastre bunătatea şi dragostea... să ne trezim zîmbind şi zîmbindu-ne, senini şi înseninîndu-ne. Veninţi oameni, îndrăzniţi să simţiţi nemurirea iubind!!!

Poate că de data aceasta, poate că în acest an... măcar în sufletul tău! ... măcar pentru sufletul tău voi zîmbi!

Hristos a înviat!

Ceea ce nu ştii

Adăugat pe 22 martie 2007

Ceea ce nu ştii poate să fie de multe ori ceea ce te protejează, ceea ce îţi dă curajul şi puterea de a realiza fapte măreţe. Se spune că din punct de vedere aerodinamic bondarul nu are cum să zboare. Însă bondarul nu ştie acest lucru şi tocmai de aceea zboară şi ornează tabloul grădinilor înflorite cu bîzîitul său grav.

Este adevărată şi afirmaţia care spune că a cunoaşte înseamnă a avea putere. Sînt mii şi mii de exemple care pot să susţină  această afirmaţie, dar eu vă invit acum să vă gîndiţi cît de cît şi la varianta în care aţi putea fi mai fericiţi dacă nu aţi cunoaşte unele lucruri. Desigur, o asemenea perspectivă este prost văzută în lumea noastră, în care s-a dezvoltat dragostea de putere în loc de puterea dragostei. Politica struţului a fost rezervată doar celor slabi şi laşi. Însă de multe ori e bine să nu vrei să afli pînă la capăt unele lucruri. Se pot rezolva mai uşor unele probleme dacă le laşi învăluite de mister. Ştiu că nu e uşor să laşi lucrurile suspendate, să nu ceri să fie exprimate cuvinte cînd oricum se subînţelege totul. Bucuriile pot avea o savoare mai mare dacă nu sînt îmbrăcate în cuvinte. La fel şi durerile vor putea fi mai uşor sublimate dacă nu ajung să fie exprimate în cuvinte care să se rostogolească prin canalele noastre auditive în hrubele creierului şi ale sufletului.

Vă mai invit să meditaţi asupra faptului că tot ceea ce nu ştiţi împreună cu tot ceea ce ştiţi formează TOTUL şi acest TOT este chiar aici şi acum în tine şi în afara ta. Dar ce-ar mai putea însemna înăuntru sau afară, cunoaştere şi necunoaştere cînd inima contemplă TOTUL?

Zile (zi-le) de început de primăvară

Adăugat pe 9 martie 2007

Tocmai au trecut sărbătorile de început de primăvară. Sărbători prin excelenţă ale iubirii. Sărbători ale sufletului îndrăgostit de viaţă, de oameni, de întreaga lume. Este totuşi un loc minunat lumea în care trăim! Atîtea flori, atîtea zîmbete, atîtea chicote, sfioase priviri aprinse de doruri nenumite, o bogăţie de emoţii, de cuvinte, de mîngîieri s-au revărsat peste tot pămîntul din belşug. Ce frumuseţe! Ce încîntare! Atîţia oameni cu buchete de flori în mîini! Atîţia oameni transfiguraţi de florile pe care le purtau în braţe.

Gîndurile de dragoste au respirat din plin în aceste zile de început de primăvară. Au tras în ele mult aer. Şi-au făcut rezerve din belşug pentru situaţia în care vor trebui să petreacă din nou mult timp scufundate în adîncuri.

Ar trebui dată o lege prin care să fim obligaţi ca oriunde am merge să avem asupra noastră cel puţin o floare. Ce bine ar fi să avem permanent cu noi o floare pe care să o dăruim! Să ne dăruim unii altora flori de fiecare dată cînd ne întîlnim! Să facem schimb de flori în loc de strîngeri de mînă atunci cînd ne întîlnim. Prezenţa unei flori asupra noastră ne face mai umani. Şi dacă ar fi prea mult şi prea dificil să avem asupra noastră permanent o floare, atunci să fim noi înşine flori. Să ne îmbobocească inima, să înmiresmăm totul cu zîmbetele şi bunăvoinţa noastră.

Sper să păstrăm amintirea efectelor pe care le-au produs asupra noastră buchetele de flori pe care le-am dăruit sau le-am primit în aceste zile!

Fiţi binecuvîntaţi şi cît mai bogaţi în dragoste!

O primăvară frumoasă

Adăugat pe 1 martie 2007

Începînd de astăzi, 1 martie 2007, textul de întîmpinare în pagina web a revistei se va modifica cel puţin o dată pe săptămînă. Vrem astfel să ţinem o legătură mai bună cu dumneavoastră şi să realizăm totodată o conexiune mai strînsă între arta de a trăi şi principalele evenimente ale vieţii de zi cu zi. Vom comenta din perspectiva artei de a trăi sau din perspectiva bunului simţ acele evenimente care au o influenţă majoră pentru vieţile noastre. Sau vom expune pur şi simplu acele trăiri, idei care ne pot conduce la înfrumuseţarea vieţii şi care nu trebuie să aştepte neapărat apariţia următorului număr al revistei.

Este pentru a cincea oară cînd Arta de a trăi magazin întîmpină primăvara. Am scris de fiecare dată pînă acum în paginile revistei despre acest lucru. Recitiţi articolele noastre din anii anteriori legate de primăvară, de mărţişor, de ziua femeii pentru că toate aceste articole sînt în continuare viabile. În general articolele noastre au o perioadă de valabilitate foarte mare. De aceea nici nu ne grăbim să scoatem prea multe numere pe an. Multe din articole merită să fie citite şi recitite de cît mai multe ori.

Este foarte important pentru suflet ca timpul şi spaţiul exterior să fie finite. Timpul devine finit atunci cînd reuşim să-i percepem cu adevărat ciclicitatea. Ciclicitatea anuală este măsura timpului nostru. Tot universul nostru temporar se încadrează din punct de vedere spiritual în această ciclicitate anuală a timpului. Retrăim aceleaşi sărbători anual. Din punct de vedere exterior sărbătorile se desfăşoară în acelaşi mod, însă din punct de vedere interior ele trezesc bucurii tot mai mari, înţelegeri din ce în ce mai profunde. Dacă dezvoltarea interioară a sărbătorilor lasă de dorit, atunci omul simte nevoia de a diversifica modul exterior de trăire a acelei sărbători. El va căuta să facă de la an la an alte urări, alte gesturi, altfel de petreceri etc. Însă o sărbătoare, sau în general o acţiune, devine monotonă doar dacă sufletul stagnează şi mintea nu mai descoperă înţelegeri din ce în ce mai profunde. Priviţi copiii! Cum vă exasperează cerîndu-vă să le spuneţi aceeaşi poveste sau să faceţi acelaşi giumbuşluc de nenumărate ori! În timp ce voi ajungeţi la exasperare ei se bucură de fiecare dată din ce în ce mai mult. Aceasta este o calitate extraordinară a sufletului şi trebuie să o redobîndim prin înţelegerea mai adîncă a sărbătorilor anuale.

Să aveţi o primăvară frumoasă şi plină de viaţă!

Bine aţi venit !

Vechiul text de întîmpinare

Mulţi oameni se gîndesc cum să facă să supravieţuiască. Mulţi sînt şi cei care doar vieţuiesc. Însă printre toţi aceştia se află, adesori neştiuţi, adevăraţii trăitori. Sînt acei oameni care, prin tot ceea ce fac, crează o artă de a trăi. În antecamera trăitorilor sîntem noi şi voi - cei care scriu şi cei care citesc despre arta de a trăi.

Un trăitor este un izvor de bunătate, dragoste şi înţelepciune. Atît timp cît mai există printre noi trăitori şi susţinători ai artei de a trăi, Binele, Adevărul, Frumosul, Dragostea, Respectul, Dăruirea şi altele asemenea încă nu vor dispărea cu totul din această lume.

În funcţie de idealurile către care aspirăm ne folosim de anumite valori sau "puteri". Virtuţile sînt "folosite" doar atunci cînd oamenii aspiră la desăvîrşire. Puţini sînt aceia care mai ştiu că fluviul fericirii şi afluenţii săi, rîurile de bucurie, îşi au izvoarele într-o viaţă virtuoasă şi nu în împlinirea dorinţelor.

Aşa cum în ultimul secol au apărut tot felul de înlocuitori artificiali în alimentaţie sau vestimentaţie, la fel au apărut tot felul de "înlocuitori" pentru fericire şi bucurie. Însă orice om ştie că doar produsele naturale sînt cu adevărat sănătoase. Dacă în ceea ce priveşte alimentaţia şi vestimentaţia nu toată lumea îşi poate permite produse naturale, accesul la fericire şi bucurie îi este permis oricui.

Omul este cununa întregii creaţii. Purtăm în inimile noastre o fărâmă din lumina de la Început. Fiţi un susţinător al artei de a trăi şi într-o bună zi veţi deveni cu siguranţă un trăitor, adică un izvor de dragoste, înţelepciune şi bunătate. Egoismul nu poate să vadă dincolo de limita propriului interes. Bunătatea, Dragostea, Respectul sălăşluiesc dincolo de graniţa Marelui Regat al Micului Egoism. Este de ajuns să treceţi "graniţa", să ieşiţi din acest regat amăgitor, unde se află în vogă "înlocuitorii" de tot felul şi vă veţi reîntîlni cu fericirea pură. Nu vă trebuie nici paşaport, nici bani de drum, ci doar curaj şi voinţă.

De vieţuit poate să vieţuiască oricine, dar de trăit nu pot să trăiască decît oamenii cu sufletul viu! Iar astfel de oameni sînt, adeseori fără să ştie, creatorii şi beneficiarii artei de a trăi.