Prea multe gînduri

„Sensul şi valoarea vieţii vor fi date mereu nu de ce ajungem să avem şi să gîndim, ci de ceea ce ajungem să trăim în mod direct cu întreaga fiinţă. Nicicînd nu te vei simţi viu datorită gîndurilor, ci datorită trăirilor directe cu întreaga fiinţă a fiecărei clipe.”

Si acum revin la comentariul lui Cristian… interesant, si care ne face sa ne punem câteva intrebari…
Draga Cristian,
1/Dupa pararea mea, a gândi si a simti nu sunt doua procese diferite: se întrepatrund frumos, de exemplu, când scriem, când compunem, când cream – cum este cazul artistilor…Frumusetea gândirii se reveleaza atunci când ea intra pe fagasul inimii, si sublimeaza emotia. Citind de curând Gabriel Liiceanu cu a sa „Declaratie de iubire”, nu am putut sa nu ma intreb cum de oamenii pot scrie asa de frumos, atât de minunat! Va citez un pic, tot in acest spirit al gândului si al iubirii, din Gabriel Liiceanu…

„Fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un ‘edificiu afectiv’. (imi place tare mult ideea). Masura in care el ‘este’ e data de consistenta acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu pot fi multi- pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si împotriva carora spiritul lui critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini, care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem, reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indifferent ca ele sunt sau nu in viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama… sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata. (…). Cu cât mai deosebita este calitatea oamenilor din care e alcatuit edificiul notru afectiv, cu atat mai subtil, mai tenace este modul nostru de a persista in viata.”
„Oamenii au cautat dintotdeauna sa obtina o certitudine absoluta în ordinea mintii, o propozitie care sa nu poata fi niciodata infirmata, o forma de adevar absolut; de pilda, „suma unghiurilor unui triunghi este egala cu 180°”. Ei bine, nevoia unei certitudini affective este si mai crâncena în noi. Exista oare bucurie mai mare decât sa gasesti corespondetul afectiv al propozitiei de mai sus? Sa stii ca exista o constelatie umana la care poti oricând sa faci recurs?” ~ Gabriel Liiceanu, „Declaratie de iubire”.

Cât de minunat si important este acest „edificiu afectiv” si aceasta „constelatie umana”!

Si asta resimt si eu când scriu, când compun în emotie, si ascult cu gândul încordata ca sa nu pierd nici o briza de emotie care ma traverseaza, si nici un pic de concentrate a mintii pentru a nu o capta intr-un cuvânt! Aproape ca nici nu mai respir in astfel de momente, nici un fir de gând, de vânt nu imi mai tulbura concentrarea când îmi ascult emotiile si lumea mea interioara pentru a le transcribe in cuvinte. Deci, gândirea ca putere de inspiratie, de sublimare de redare a emotiilor, e ceva incredibil de minunat!
Cum spune si Paulo Coelho, „lacrimile sunt cuvinte care au nevoie sa fie scrise.” Deci tot ceea ce simtim se cristalizeaza în ceea ce scriem, se purifica, se sublimeaza, se sacralizeaza in ideal.
2/ Putem distinge totusi diferenta între mental/ratiune si emotional/pasiune.
Intr-un mesaj recent spuneam ca „Inteligenta fara dragoste ne face pervers.” Deci si aici ratiunea, capacitatea de a rezona isi pierde sensul, se de-sacralizeaza, daca nu este impregnata de dragoste. Cum spunea Parintele nostru de Suflet, Arsenie Boca, draga Angelica, cel mai greu drum este cel de la ureche la inima ca este nevoie de foarte mult timp ca sa întelegem lucrurile simple: este nevoie de traire, de emotie, de experienta proprie, de credinta si de gândire. Numai împreuna gândirea si simtirea ne pot ajuta sa ne dezvoltam Intuitia. Dar ca sa ajungem sa le echilibram, se le armonizam in noi, vom cauta poate drumul toata viata. Este si una din cautarile mele. Si cea mai importanta.
Va îmbratisez,
Anisa

Eu iti multumesc, Draupadi. Sunt cuvinte care te patrund…si daca le uiti…se intimpla de le cauti iar.
Mi-as fi dorit sa…ne intilnim…noi toti …acolo,in Iasi ! Cu sau fara ginduri…asa cum suntem. Caci…vreme trece,vreme vine.

„Ceea ce esti vorbeste mai tare decat ceea ce spui.” .
Am citat din Cuvinte Vii , ale par. Arsenie Boca( astazi este ziua in care s-a nascut ) .
” Actiunea e cimentul din care suntem modelati .”
„Desavarsirea este finalitatea nostra- cu porunca- daca este cine sa priceapa si sa se angajeze.” E Sfintul meu de suflet , ma iertati ca indraznesc sa deschid acea fereastra din adinc aici , asa cum Arta de a trai , aceste cuvinte vii ale Cristianului, ma fac sa vin si sa absorb tot ce spui din propria ta traire.
Sa ma certi,
Dar sa ma ierti !
M-am intors in urma, am recitit atitea si atitea „pilde” , ginduri, trairi, momente ( aici, din aceasta carte a ta deschisa sufletelor vii ) , de anul trecut din primavara incoace si=mi place ce-am re citit, ce-am retrait si daca sufletul meu mai „atipeste”…esti tu aici care trezesti si ridici puteri nebanuite.
De aceea iar si iar, ma-nclin a primavara,
Iti multumesc cind zambesc a vara,
Am sa pling cum ploua toamna,
De-inghet la iarna , am sa-mi scot primavara din suflet si-am sa-ti cer imprumut o picatura din izvorul viu al intelepciunii tale.

„Omul trebuie sa fie statornic in adanc de cer ca sa nu-l sperie nelinistile de la suprafata vietii. „( Cuvinte vii- Arsenie Boca)

Bine v-am regăsit!

Am râs la expresia lui Angi….cea cu suitul la cer….şi dacă eram lângă Angi îi ziceam….las-o mai încet…un sfat care s-ar traduce în multe feluri.
Desigur…ar fi fost primul meu gând-reacţie ce ţine de raţiunea omenească(raţie =porţie…împărţeală)…ştiţi voi …gândirea carteziană….cu rădăcini adânci….care nu prea te lasă să visezi…să fii liber total…şi de ce nu…să simţi că poţi zbura…chiar şi fără aripi!

Ştiu că am devenit subiect de dezbatere pe diferite forumuri pro sau contra…inexplicabilului…bine că n-au venit paparazzii ăia.
Circulă o lozincă interesantă…performanţa inspiră…ha ha…la mine cred că a fost invers…inspiraţia mi-a adus performanţa.Dacă o putem numi performanţă.

Până la urmă e vorba de marile întrebări existenţiale….pe care,dacă ai curaj să ţi le pui….deja ai trecut în altă lume (realitate)….şiii….dacă ştii să observi acest exerciţiu simplu….realizezi că mintea a tăcut….un fel de transformare bruscă a gândurilor…în mirare-bucurie-contemplare…..a întregului.

PS: am încercat să explic în cuvinte simple…nu ştiu dacă am reuşit.
Oricum, mă bucur că sânt aici cu voi…să dăruim gânduri frumoase….celor ce vor nimeri„ întâmplător” pe aici.

Cu drag,Costinel….