Visurile ne însuflețesc! Visurile pe care le visăm cu ochii deschisi sînt sursa unor stări de însuflețire pentru unii oameni. Și visele din timpul somnului pot fi însuflețitoare, dar visurile pe care le visăm cu ochii deschiși sînt „motoarele” sau aripile unui suflet tînăr și sănătos. Din păcate mulți ne pierdem visurile și nici nu mai avem puterea de a le înlocui cu altele. Nici să avem prea multe visuri nu este bine, cel mai adesea este de ajuns un vis, un vis pe care să-l visăm mereu, cu putere și astfel să ne simțim însuflețiți. Un vis susținut de o stare de însuflețire are mari șanse de a se împlini. Visul ne însuflețește, însuflețirea ne împlinește visul!
Autor: Cristian Țurcanu Page 34 of 36
Alteori ne însuflețesc dorințele împlinite sau cîștigurile neașteptate. Orice am cîștiga, orice este considerat un cîștig ne însuflețește, direct proporțional cu valoarea cîștigului. De multe ori intrăm în tot felul de competiții sau pariuri doar pentru a trăi starea de însuflețire dată de posibilitatea apariției unui cîștig. Este adevărat că pierderile ne cam vlăguiesc, însă însuflețirea resimțită în urma unui cîștig ne face să ne asumăm riscurile, tot așa cum pe cei care consumă alcool sau alte droguri starea de însuflețire resimțită pe moment, îi determină să-și asume riscurile dependenței și distrugerii sănătății.
Tot în categoria aceasta intră și darurile primite. Oricine primește un dar trăiește o stare de însuflețire, tot așa în funcție de importanța darului (nu neapărat în funcție de valoarea lui)! Nu cred ca mai trebuie să spun că nici această sursă de însuflețire nu este foarte sănătoasă pentru suflet, însă, trebuie să recunosc că, este mai puțin nocivă decît celelalte trei menționate anterior.
O a treia sursă care îi însuflețește pe mulți oameni este mîndria sau orgoliul. Multe suflete „se aprind” cînd le este gîdilată mîndria. Și multe lucruri le facem în viață din orgoliu sau din mîndrie. Și pentru că mîndria ne trezețte o stare de însuflețire căutăm des să ne mîndrim cu ceva. Desigur, o viață în care ai făcut eforturi doar pentru a te mîndri cu ceea ce ai ajuns să ai vremelnic, este o viață irosită.
Sufletul are înnăscut imboldul de a crește mereu și mereu. Primele mecanisme prin care un om se însuflețește sînt cele prezentate pînă acum: aportul de substanțe exterioare (în special alcool), sexualitatea și mîndria. Toate acestea stimulează viața instinctuală și arată o predominanță a materiei, a trupului față de suflet. (va urma)
Pe mulți îi însuflețește viața sexuală. Chiar mai mult decît consumul unor substanțe dinamizatoare sau cumpărarea unor lucruri valoroase, sexul îi însuflețește pe mulți și îi determină să nu se mai gîndească la altceva. De obicei, aportul de substanțe și sexul merg împreună, dar la unii predomină sexul la alții consumul de substanțe psiho-dinamizatoare (în speță alcoolul).
Dacă dorința sexuală devine predominantă ca factor de însuflețire atunci avem de a face cu un progres față de cei care sînt însuflețiți numai de consumul unor substanțe sau de cumpărarea de lucruri cît mai valoroase. Dorința sexuală impune o serie de transformări în ființă. Dacă de un pahar de alcool poți să faci rost relativ ușor, pentru „o partidă de sex” trebuie să muncești puțin; trebuie să dezvolți comunicarea, să-ți îmbunătățești imaginea, să te îngrijești cît de cît și multe altele. Sexul este ceva mai bun ca motiv de însuflețire, dar ne menține totuși în zona instinctuală, materială a ființei. Dacă cele două se mai și combină, atunci avem de-a face cu suflete grosiere care sînt foarte strîns legate de existența corporală.
Fiecare simte altfel sufletul, fiecare doreste să-și simtă sufletul! Fiecare este mulțumit și împlinit doar prin sufletul său; fiecare își vrea sufletul împlinit și fericit.
Să vedem ce fel de om ești în funcție de ceea ce te însuflețește! Ce anume te face să te simți viu, să te simți dinamizat, împlinit, fericit!
Pentru marea majoritate a oamenilor sufletul este strîns legat de materie. Au sufletul atît de mult lipit de materie încît nu pot concepe existența lui în afara unui suport material. Pentru marea majoritate a oamenilor sufletul se simte cît de cît dinamizat doar prin aportul unor substanțe din lumea exterioară. Cei mai mulți oameni pentru a se însufleți recurg la consumul unor substanțe. Diverse alimente, alcoolul, cafeaua, tutunul sînt substanțele de care au nevoie pentru a-și trezi cît de cît sufletul sau altfel spus pentru a „se simți bine”. Fără aportul de substanțe dinamizatoare, sufletul le rămîne amorțit și plat.
Dacă nu este vorba de substanțe pe care să le consume, atunci trebuie să fie măcar niște lucruri deosebite pe care să le posede. Mulți se însuflețesc și se simt fericiți atunci cînd își cumpără ceva nou sau mai ales atunci cînd primesc cadouri valoroase. Oricum, pentru toți aceștia însuflețirea este strîns legată de lucrurile materiale. Pentru ei contează foarte mult ce consumă și ce posedă.
Instrumentul pe care il putem controla și modela cel mai ușor este vorbirea. Trupul este în mare parte un mister pentru noi și nu-i putem controla funcționarea decît în anumite limite. Mintea este mult prea abstractă și mult prea rapidă pentru a putea fi observată, dară-mi-te să o controlăm. Vorbirea este cel mai ușor de controlat. Mai ușor decît să slăbești sau să îneveți să-ți strunești gîndurile este să vorbești frumos. Să începem prin a ne controla vorbirea, să vorbim cît mai frumos în orice situație și viața întreagă ne va fi frumoasă!
Cică lumea trece printr-o criză financiară. Și e mare agitație. Toate agențiile de știri vorbesc despre criză și perioada de recesiune care ne așteaptă. Dezbateri peste dezbateri. Și pentru ce toate acestea? De ce atîta agitație și alarmism? Chiar credeți că banii ne vor ajuta să avem o viață mai bună?
Cînd ne vom alarma la fel de tare de faptul că există o criză a iubirii? Cînd oare vom vorbi pe toate canalele media și vom urmări să luăm măsuri pentru a combate criza omeniei și a bunului simț? Oare chiar atît de mult am căzut în materie încît să nu mai reacționăm decît atunci cînd este vorba de bani? Ooooo! lume, lume!
Fii fericit omule! Fii fericit prin tine însuți! Fii liber în inima ta. Restul este doar deșărtăciune. Fii bun, fii bucuros, zîmbește și lasă-ți sufletul să se umple de lumină. Iubește și iubește-te! LIBER! Renunță odată pentru totdeauna la mitul salvatorului. De ce trebuie să aștepți mereu să vină cineva să te salveze? Sau să te conducă? Ai tot ce-ți trebuie în tine!
Dacă ar trebui să cunoaștem tot ceea ce există pentru a ajunge să ne desăvîrșim, atunci am fi cu adevărat într-o mare dificultate. Gîndiți-vă numai la faptul că ar trebui să luăm note de 10 la toate materiile care se studiază în școli și universități și aceasta deja ne-ar copleși. Ca să nu mai spunem că ceea ce se studiază la ora actuală în școlile și universitățile lumii nu reprezintă decît o infimă parte din ceea ce ar fi de cunoscut chiar și numai în sistemul nostru solar.
Cu siguranță trebuie să existe o alternativă, iar aceasta este calea iubirii. Prin iubire putem să ne desăvîrșim chiar dacă nu am ajuns încă să învățăm nici măcar să citim. Prin iubire ni se descoperă tainele întregului univers și ne desăvîrșim sufletul. Investiți mai mult în iubire pentru că profitul este garantat și foarte mare. Cunoștințele se perimează! Ceea ce se studia acum 50 de ani deja a fost depășit dacă nu chiar invalidat. Iubirea își crește valoarea mereu și mereu.
Dincolo de schimbările, modificările sau transformările lumii exterioare sau interioare ceva rămîne mereu neschimbat: sentimentul de A FI . Dacă, în ceea ce ne privește, sesizăm shimbări, modificări sau transformări de la o zi la alta sau de la un an la altul, înseamnă că nu suntem centrați în adevărata noastră natură. În viața și ființa noastră evoluează doar ceea ce nu este conectat la sinele nostru profund. Ceea ce este universal și etern nu se schimbă, nu se modifică și nici nu este necesar să se transforme. Dacă lumea sau ființa se schimbă, se modifică, se transformă este pentru că astfel își caută drumul spre ceea ce este identic cu sine însuși, în veci, adică cu natura sa transcendentă!
Cineva a spus că dacă nu ai nimic de spus mai bun decît tăcerea, atunci ai face mai bine să taci! N-am avut nimic de spus mai bun decît tăcerea în ultima perioadă. Nici acum nu sînt sigur că am ceva mai bun de spus decît tăcerea, însă ca oameni am vazut că ne extragem o mare parte din savoarea vieții din cuvintele pe care le citim, din cuvintele pe care le rostim cu sufletul vibrînd de emoție sau din cuvintele care ne sînt adresate.
Se spune că mintea se plictisește atunci cînd repetă cam aceleași lucruri. Aproape orice om ajunge la saturație din punct de vedere mental, fie că e vorba de o melodie, fie că e vorba de un film sau de o carte. Mai sînt însă oamenii îndragostiți, care nu se plictisesc, indiferent de cîte ori spun „te iubesc”! Copiii cer sa li se spuna aceeași poveste de nenumărate ori și de fiecare dată o ascultă cu bucurie! Ei trăisc prin intermediul sufletuluii și nu doar al minții!
De cîte ori ați recitit același text? De cîte ori ați recitit vreunul din textele trecute la arhivă?