Ce ne însuflețește? (9)

Sufletul, chiar dacă este lumină, chiar dacă prin natura lui este dincolo de orice formă, el ia forma principiilor pe care le susține. Sufletul devine viața fiecărei celule, suportul oricărui gînd și al oricărei emoții, ajunge să se identifice cu toate cele pe care le animă în om. Astfel, sufletul, pe lîngă însușirile înnăscute, dobîndește din însușirile trupului și ale minții.

Credința, iubirea, bunătatea, înțelepciunea, smerenia, puterea atotrealizatoare sînt însușiri înnăscute ale sufletului. Pe lîngă acestea sufletul poate dobîndi însușiri provenite din intelect, din gîndire, din pulsiunile trupului și din emoțiile perturbatoare cum ar fi: mînia, lăcomia, poftele trupești etc.  Datorită faptului că sufletul ajunge să se identifice cu psihicul, el dobîndește însușiri care îl pot face să devină rău. În acest mod putem înțelege cum de ajunge ceva care prin natura lui este lumină din lumină, să devină rău.

Sufletul bun este sufletul în care virtuțile înnăscute sînt viguroase. Sufletul rău este acela în care virtuțile sînt adormite, iar la putere se află însușirile perturbatoare dobîndite de la trup și minte.

În om, sufletul poate fi bun sau rău, pentru că sufletul pe deplin identificat cu trupul și mintea dobîndește din calitățile acestora. Scopul oricărui om este acela de a-și curăța sufletul de însușirile rele dobîndite de la trup și minte, pentru ca în el să strălucească virtuțile înnăscute.

Ar mai fi de spus ceva despre suflete slabe și suflete puternice. Sufletele slabe sînt acele sufletele în care însușirile înnăscute sau dobîndite sînt anemice, firave, extrem de limitate, adormite. Nu se remarcă nici prin calități nici prin defecte. Sufletele puternice sînt sufletele în care însușirile înnăscute sau cele dobîndite sînt viguroase. Un om însuflețit este un om cu un suflet puternic. Desigur, este de preferat să avem un suflet puternic prin însușirile sale înnăscute, adică un suflet în care virtuțile sînt puternice și nu prin însușirile rele, dobîndite pri identificarea cu trupul și mintea.

Calea către trezirea sufletului presupune să aducem virtuțile la putere, să eliminăm însușirile dobîndite (defectele), și să regăsim natura adevărată a sufletului – lumina de dincolo de orice formă, si de orice gînd.