Preluarea oricărui articol sau a unui fragment de articol pentru a fi publicat în alte pagini web sau în alte locuri se poate realiza doar cu precizarea numelui autorului și a sursei de unde l-ați preluat, adică www.artadeatrai.ro
P.S. Din Istoric reiese că aș deține oarecum apartenența sintagmei „arta de a trăi”, fiind titlul emisiunii mele radio care a fost difuzată în perioada 1994-2000, apoi titlul unei cărți pe care am publicat-o, titlul unei reviste și toate acestea în vremea în care nu mai vorbea altcineva pe la noi prin țară despre arta de a trăi.
Muma Padurii
Ah, ah, ah …cum am ajuns noi aici in Romania sa justificam actul furtului prin cele mai nobile motive – si cum ne-am pervertit tot folosind chestii piratate, venite de-a „moka” cum s-ar zice… bai , totul pe lumea asta costa, ca se plateste in bani, sau timp , sau energie depusa sa realizezi ceva, totul are un cost . Clar? …Si apoi sa-i dai cu copy-paste la o chestie care a durat o ora-doua sa-l scrii, sa-l editezi/ corectezi , sa il ridici pe genul asta de blog (si mai faci si back-upuri ca orice om gospodar) , si nici macar sa il creditezi pe autorul de drept… se cheama sa fii „neam prost” (scuze pt energiile negative din mesaj, dar pe lumea asta e nevoie si de energii negative ca sa dezumfli capetele prea pline cu energii pozitive aiuristice). Deci, da, articolul e justificat. Si daca nu opreste furtul, macar ii numeste pe cei care o fac asa cum ar trebui sa fie chemati – hoti.
cristina
Am citit cu interes ceea ce scrieti voi aici, observatiile si parerile voastre.
A darui creatia ta in mod total si neconditionat semenilor ar trebui sa nu fie greu daca la nivel fundamental constientizam ca suntem celule ale aceluiasi corp, UNUL..
Ce ar fi daca, brusc, un organ care, sa zicem ca printre alte functii are si una endocrina-isi varsa secretiile hormonale in sange – s-ar decide ca uite!!! acestea ii apartin si …nu e chiar atat de simplu sa le dea Intregului!!! Iaaa….sa vedem cum facem!!!Si ce ar fi daca ar construi o complicata procedura prin care lucrurile sa poata decurge in sensul existentei organismului viu?!?Am spus ‘complicata’ nu prin ea insasi ci prin emotiile si dihotomiile trezite in…participanti! Ar aparea atatea fenomene corozive….orgolii…asezari pe ‘prioritati’ a ceea ce pana atunci ar fi decurs arhetipal, standardizat divin…
Desigur ca exemplul meu e metaforic, am vrut ca punct de pornire in discutie intelegerea faptului ca totusi, suntem pe un drum ocolitor noi oamenii …in cadrul societatii umane, astfel incat schimbul la nivel de centre e tot mai greu desi densitatea pe metru patrat de fiinte… e tot mai mare!
Asadar, din punctul meu de vedere, daca perspectiva existentei noastre este Trezirea, este reintoarcerea la constiinta Iubirii, sa zicem, atunci trebuie sa slefuim in noi acele aspecte care ne indeparteaza pe drum…,iar pt asta, cu sinceritate, trebuie sa ni le recunoastem prin proprie observatie! Unii au ca minus ‘pofta’ de a impartasi pur si simplu si de a darui, altii …pe aceea de a se smeri in fata celui care ‘il trage dupa el’ prin nivele de constiinta, fiind un trend setter pt noi toti…Informatia este adusa la nivelul acesta al intelegerii generale de o mana de oameni pe planeta Pamant…Piscurile…Si a te smeri fata de munca lor, fata de perseverenta si daruirea prin care isi implinesc menirile inseamna sa te curetzi tu, in profunzime, sa-ti descapaceshti sistemele si astfel sa primesti!
… A primi pare simplu ,dar cand intre tine si cel care creeaza sau transforma informatia pe multiple nivele( pt ca sa ajunga cumva si la tine) sta egoul, comparatia, invidia sau acel sentiment ca ‘oricum mi se cuvine’ …deci cand intre tine si el exista bariere subtile…te prejuduciezi pur si simplu de parte consistenta din beneficiile darului Sau coborat prin oameni…Smerenia topeste zidurile si te duce cu un pas mai aproape de centrul tau ca fiinta , de curgerea in adevarata Viata si in cadrul Fiintarii, de Iubire
Indemn asaaa…’in joaca’ 🙂 pe fiecare dintre noi sa isi gaseasca SI in raport cu acest subiect pozitia si…colturile care ii mai trebuiesc slefuite, pt a nu zgaria inima Intregului care suntem
Va imbratisez Costinel, Daniela, va apreciez ca aveti un demers spiritual si mai ales sincer, iar asta este cel mai important! Cat despre atitudinea mea fata de copyright, e simplu: intotdeauna am simtit sa ‘dau mai departe’ ce am creat si ce am primit de la voi-Creatorii cu Dumnezeu-din prea-plin, sa umplu Universul cu numele drag , din Iubire….:sa-l cant!
Am tot citit de saltul cuantic in fiinta umana si spun drept ca visez la el, dar visez ‘activ’, participand… si nu mi-l pot inchipui altfel decat ca simfonia rezultanta din cantecului fiecaruia,in Existenta
Te rog frumos, Cristian,nu renunta la pagina !… SIMT CA AI TENDINTA, in generozitatea sufletului pur…Dar…efectiv,…e ‘cafeneau’ mea… 🙂 si nu e o banala cu ‘copyright’ ci un loc de intalnire in care va astept… :-*
Sper sa razi!
Daniela Borcan
Din punctul de vedere comun precum si din cel juridic, dreptul de autor (copyright) este important pentru autor, pentru ca acesta sa-si poata astfel valorifica anumite avantaje, morale si materiale, legate de creatia sa.
Din punct de vedere spiritual insa, respectul dreptului de autor este important pentru… ceilalti, pentru toate fiintele umane care intra in contact cu acea creatie a autorului.
Cel care simte atractie fata de o anumita invatatura, fata de exprimarea anumitor adevaruri spirituale este in mod necesar o fiinta care se afla in cautarea adevarului spiritual pe care doreste sa-l integreze. Insa pentru a integra adevarul spiritual, pentru a progresa spiritual, este necesar ca aceasta fiinta, acest cautator, sa manifeste recunostinta fata de persoanele si invataturile care ii lumineaza calea. Aceasta stare de recunostinta este ea insasi o conditie si un accelerator al evolutiei spirituale.
Toate traditiile spirituale mentioneaza importanta capitala a starii de recunostinta si detaliaza diverse maniere in care ea poate fi exprimata (donatii, acte de binefacere, rugaciuni, binecuvantari pentru persoana sau curentul spiritual care a oferit invatatura respectiva, etc.).
Deci, in concluzie, cum manifestam noi aceasta stare de recunostinta daca nu mentionam nici macar numele celui care ne-a oferit indrumarea respectiva ? Cel mai bine ar fi sa solicitam plini de modestie acordul sau prealabil.
Personal, atitudinea de recunostinta, de modestie nu mi-a fost naturala si am avut nevoie de multe atentionari pentru a incepe sa-i acord importanta cuvenita. Este o calitate minunata care ne inobileaza sufletul.
Iata de ce noi suntem cei care avem nevoie sa solicitam acordul si sa mentionam numele lui Cristian Turcanu atunci cand ii preluam invataturile si nu el …
Cu drag, Daniela
Costinel
Te înţeleg perfect!Am tot navigat şi eu pe net,pe diverse bloguri şi m-a enervat obsesia asta a copyright-ului.Sau chiar şi copypaste…same thing.Mi se pare mult mai important ca spiritul unei idei bune să ajungă la cât mai mulţi semeni…necondiţionat.Eu am atins prima dată tastatura unuiPC la PC ul fratelui meu, pe la 36 de ani.Închipuie-ţi că fusesem depanator tv şi ştiam bine engleza.Dar nu ştiam să fac operaţiunea copypaste!Mi-a arătat nepotul meu care era clasa a doua…ha…ha…E o poveste lungă…Fără să vreau, am ajuns să fac un blog prin 2010.Din păcate, am şters multe dintre postări dar şi linkurile şi etichetele.Nu mai contează…Normal că nu erau ideile mele, dar consideram că e bine ca acele idei,sugestii pozitive etc.,să circule mai departe.Oricum, eu merg pe principiul că o poză face cât o mie de cuvinte.
De la bun început am refuzat categoric să inserez reclame pe blog…normal…o marfă bună nu are nevoie de reclamă…se vinde singură.M-am întrebat de multe ori(când făceam comerţ)oare ce-i face pe oameni să cumpere un obiect?!Forma?Culoarea?Lăsăm la o parte nevoia sau preţul.
Aveam clienţii mei obsedaţi de anumite obiecte(ceasuri,breloace,etc).
Acum cred şi eu,adică sânt convins că e vorba de acele „goluri” din suflet, pe care, fiecare şi le umple(astupă) inconştient(subconştient) pentru un termen scurt desigur.Poate fi orice…lipsurile din copilărie,diferite neîmpliniri a unor dorinţe ş.a.m.d. În fond, emoţii şi(sau) sentimente neacceptate…ascunse în subconştient şi care,acum ies la lumină.
Începusem să postez pe blog din experienţa mea…cum ajunsesem să cerşesc pe stradă,ce fusese în sufletul meu atunci,cum descoperisem că pot lua durerea cu mâna…eu neavând habar de chakre sau bioenergie.Unii mă trimiteau la popă, alţii la psihiatru.Asta..în cercul meu restrâns de cunoştinţe…căci pe net am dat de alţii şi mai deştepţi…maeştrii adevăraţi cu diplome.Chiar mă întrebam uneori dacă vreunul din ei ar fi în stare să cerşească în public…măcar o zi.Asta,aşaa.. ca un fel de practică….căci la teorie i-am văzut.
Bla,bla,bla…iubire necondiţionată,acceptare,reconectare,vindecare,gândire pozitivă,nlp….şi musai nişte vitamine d’alea bune, de marcă.Vezi vestitul suc noni…şi altele.
Pe mine mă bufnea râsu când vedeam reclamele astea.Păi bine bre,maestre,matale nu ştii că nu e bine să forţezi nota?!Înţelegem şi noi că e criză…daa matale de ce eşti disperat să-ţi vinzi panaceul?!
Închei aici,mica divagaţie…aşa sunt vărsătorii…Costinel…cu drag,pentru Cristi şi toţi cititorii blogului ARTA DE A TRĂI
Namaste!
Cristian Ţurcanu
Perspectiva ta e minunata si sa stii ca pagina de copyright a aparut mult mai tirziu decit blogul. Unii chiar preiau articole intregi, le pun pe diverse site-uri si le semneaza cu numele lor. Le preiau efectv integral prin metoda copy-paste ceea ce nu e frumos deloc. Macar sa copie si numele si atunci e bine asa.
Costinel
Salut Cristi!Sper să nu te superi pe mine.Ţin la tine deşi nu ne cunoaştem.Oricum,blogul(munca ta,creaţia ta)tău este frumos.Te înţeleg perfect…dar mie nu-mi place chestia asta cu „drepturi de autor”…în sensul că un creator adevărat(autentic) nici măcar nu se gândeşte să ceară…el dăruieşte fără condiţii….bucuria lui e mare când ceilalţi semeni se bucură de opera sa(o melodie,o pictură…etc).Cine copiază(fură) de la tine…probabil că aveau nevoie.Ar trebui să te bucuri.Zic şi eu,nu ştiu.Ce om nebun care găseşte o balegă proaspătă pe drum,o bagă în buzunar şi o duce acasă la el?Pe când,dacă în locul balegii ar fi un diamant…mulţi s-ar apleca după el!
Încă o dată te rog să mă ierţi dacă te-am ofensat cumva,punând astfel problema.Cu drag,Costinel.