În anii ’80 printre multele cărți pe care le-am citit au fost și cîteva semnate de Vasile Andru. În „Turnul” sau „Progresia Diana” vorbea despre înființarea unui cabinet la care oamenii să vină pentru a primi sfaturi legate de arta de a trăi. Cabinetul trebuia să fie la ultimul etaj al unui bloc fără lift pentru ca oamenii să depună efort dacă vor să aibă acces la arta de a trăi. Mi-a plăcut mult ideea. Poate și pentru că la rîndul meu eram preocupat de transformare, de îmbunătățire, de optimizare a vieții. Simțeam că nu este suficient doar să mă informez. Cele citite trebuiau aplicate! Și le-am aplicat!
Așa am ajuns în anii ’90 să vorbesc oamenilor despre cele ce le-am obținut, atît în domeniul cunoașterii cît și al transformării. Eram tînăr, entuziast, mă transformasem mult și vroiam să împărtășesc. Am ajuns să realizez o emisiune radio la un post local. Și pentru că vorbeam despre cum să trăiești, cum să-ți optimizezi viața și trebuia găsit un titlu pentru emisiune i-am spus simplu „Arta de a trăi”. Emisiunea a durat pînă în anul 2000. Pe lîngă emisiunea radio au fost multe alte activități legate de arta de a trăi, inclusiv publicarea cărții cu același titlu.
În anii 2000 am continuat arta de a trăi pe internet. Am creat un site, un grup de discuții, o revistă online și cu ajutorul unor oameni dăruiți am ajuns să tipărim revista „Arta de a trăi magazin”. După 24 de numere publicate am revenit doar la formatul online. Știam să fim fericiți, să ne transformăm pe noi, dar nu ne pricepeam mai deloc la partea financiară ca să facem rentabilă revista. Între timp cei care au contribuit cu articole la revistă, doar redactori „amatori”, adică fără diplome de jurnaliști, s-au cam îndepărtat de pasiunea de a scrie despre și pentru arta de a trăi. Astfel, revista a început să apară tot mai rar.
Acum, în anii 2010, voi continua să dezvolt arta de a trăi prin intermediul acestui blog. Dacă în anii ’90 era o mare sete de cunoaștere și puțină informație, acum în anii 2010 există enorm de multă informație legată de optimizarea și îmbunătățirea vieții, dar nu prea mai există setea de cunoaștere și deprinderea de a aplica cele ce ajungi să le afli. Sînt uimit cît de puțin este dezvoltată la tinerii de azi cunoașterea de sine. Chiar este nevoie de o artă de a trăi!
Chiar dacă există nenumărate site-uri despre viața spirituală, despre suflet, chiar dacă există numeroase posturi TV care tratează cunoașterea omului și a vieții, eu voi continua să fac să înflorească și „arta de a trăi”. Chiar dacă nu va fi nimeni care să-și umple sufletul cu frumusețea ei și să se bucure de parfumul suav, ca să nu mai spun de fructele ei atît de dulci și atît de sănătoase, „arta dea trăi” va fi și aici.
Carmen
sigur ca este o arta… dar fiindca, „altfel”, e mai usor… lumea alege calea mai comoda… m-am trezit… sper
Georgeta
Sunt bucuroasa cand descopar suflete ca al tau. Sunt de acord ca in toate exista o arta, ca iata este si o arta de a trai, ca totul se invata. Trebuie doar sa doresti sa fii cu adevarat fericit. O terapeuta, Lule Vilma, spunea frumos ” Iisus a venit in lume sa ne invete binele, dar lumea nu era pregatita pentru asta si a ales calea suferintei”. Eu am ales sa fiu fericita si ma straduiesc….
Sa fii binecuvantat, sa fii o lumina a lui Dumnezeu pe Pamant.
catana alina ramona
Buna cristi, ma numesc alina si sunt din Tg. Mures. am aflat de existenta ta si a invataturilor tale de la o prietena buna, mai exact un suflet curat si un infinit de daruire pozitiva, o inima nemasurabila, asa ca tine, este pt. mine ” ingerul meu pazitor pamantean” si pt asta ii multumesc domnului si vietii, ca mi-a dat sansa sa o cunosc . datorita ei am ajuns sa citesc sfaturile , invataturile tale si a altora pentru a-mi gasi pacea sufleteasca , spirituala, pt. a fi mai buna , si pt a sti sa apreciez in aceasta calatorie numita :pamant” , defapt ceea ce e cu adevarat frumos , important, valoros etc… multumesc inca o data ca existi, si ne luminezi sufletul cu sfaturile, invataturile tale cristaline, pe curand
mari
Am citit cartea „Autocontrolul” cu ceva timp in urma. Sunt bucuroasa ca am descoperit acest blog dar, mai ales, ma bucur sa aflu ca sunteti din iasi. Inca nu am citit niciun rand aici si sunt cu sufletul la gura sa o fac. O sa revin cu impresii dupa ce voi citi blogul. Toate cele bune!
geodeaconescu
Cand am patruns astazi pe teritoriul gandurilor tale , m-a cuprins pe loc o copilareasca curiozitate de a afla si a invata in ce consta , in viziunea unui expert , arta de a trai . Sau arta de a-ti duce cu bucurie ultima parte a vietii – batranetea . Ma bucur sa-mi regasesc unele ganduri nerostite prinre randurile tale scise cu arta , dar si sa aflu lucruri utile .
monica
ba sunt si unii care sa-si umple sufletul cu frumusetea artei de a trai. eu cu siguranta si ce citesc aici imi valideaza un mod de viata de care ma bucur tot mai mult. multumesc. toate cele bune
ANA GEORGESCU
F.frumos tot ce spune MARLENA.Si… ff.adevarat.Lucrurile trebuie simtite,traite.Daca nu se intamplla asta ,nimic nu se schimba.Trebuie sa cautam mai mult in noi ,sa dam mai multa crezare lucrurilor frumoase pe care le gasim acolo.Dar trebuie sa stim sa cautam mai adanc si cu mai multa incredere ,si vom ramane surprinsi:totul se afla acolo!TOATE RASPUNSURILE!
marlena
buna ziua ,
de putin timp am descoperit acest blog si mi-a placut ce si cum ai scris in el
ai dreptate ,astazi sunt foarte multe informatii in toate domeniile ca si in cel spiritual …
DAR…. am fost odata la o slujba la m-rea Bucium si la sfarsitul slujbei preotul mi-a/ne-a daruit o revelatie: stii care este diferenta dintre un preot obisnuit si unul cu har ?
amandoi folosesc aceleasi cunostinte ….DAR…in cazul celui de-al doilea cuvintele sunt TRAITE …..el vorbeste si traieste in spiritul acelor cuvinte….cred ca asta inseamna ADEVAR in zilele noastre si nu il gasesti f des .
de aceea scrierile tale pot fi importante ,folositoare si nemuritoare daca vin din experienta ta .
multumesc
marlena
p.s. cand informatiile ne depasesc in traire poate e bine sa ne retragem in tacere …