Arta de a trăi

Hrănește-ți sufletul, omule! Faptele bune, cuvintele frumoase și clipele înflorite sunt hrana sufletului. Trăiește simplu, mereu îmbrăcat în lumină. Protejează-te de frig și de singurătate sub mantia călduroasă a iubirii. Tovarăș de viață să-ți fie bunătatea! Și îmbrățișează cerul cu stelele lui cât mai des!

Plantele ajung să crească în cele mai neașteptate locuri și chiar înfloresc! Cu atât mai mult omul poate înflori în cele mai dificile vremuri. Spre deosebire de plante care au nevoie de puțin pământ, de câteva picături de apă și lumină, omul poate înflori doar prin ceea ce are înlăuntrul său.

Bucură-te omule de viață! Este mai scurtă decât o recreație. Ce copil își pierde timpul într-o recreație pe nimicuri! În recreație facem cele mai importante lucruri, cele mai personale dorințe sunt hrănite și, adeseori, împlinite în timpul recreațiilor.  Trăiți-vă viața ca pe o recreație! Trece repede, prea repede pentru câte minunății am avea de făcut!

Setea de putere, mania controlului și orgoliul de a fi cineva – cele mai mari iluzii și hoți de timp!

Un fir de nisip este insignifiant, dar dacă a ajuns în pantofii tăi sau în ochi devine o mare problemă. Greutățile cu care ne confruntăm nu sunt mai mari decât un fir de praf în comparație cu măreția pe care o avem ca și ființe umane și cu toate acestea, iată că sunt suficiente doar câteva probleme și ajungem să uităm de măreția noastră de anvergură cosmică.

Amintiți-vă mereu și mereu, de infinita Bucurie care sălășluiește în noi înșine, fiind parte din natura proprie a ființei. Amintiți-vă mereu de infinita bunătate și iubire care se pot revărsa din noi pentru a hrăni tot ceea ce ne înconjoară. Scoateti-vă firul de nisip din pantofi și redobândiți-vă zâmbetul și bucuria de a trăi liberi și fericiți prin voi înșivă. Suntem născuți prin iubire și bucurie pentru a fi bucurie și iubire!

Vă invit pe toți să trăiți iubirea în mod conștient și să vă asumați ca timp de o zi pe săptămână să rămâneți în iubire orice vi s-ar petrece, să răspundeți cu iubire și să dăruiți iubire întreaga zi, indiferent de ceea ce vă va fi dat să trăiți. Rari sunt oamenii care se nasc cu talentul de a iubi, tot așa cum rari sunt oamenii care se nasc cu talentul de a picta sau de a dansa. Astfel, pentru marea majoritate a oamenilor este necesar să exerseze, să învețe și să facă eforturi de a îmbunătăți modul în care își exprimă iubirea.

O zi pe săptămână propuneți-vă să dăruiți iubire, prin fapte concrete, în mediul și anturajul în care vă aflați. Priviți cu iubire tot ceea ce vă înconjoară. Credeți în puterea iubirii de a transforma și înfrumuseța totul, chiar și atunci când pare a fi ceva imposibil de realizat.

Renunțați la a judeca și a critica, renunțați la reproșuri și învinovățire măcar o zi pe săptămână.

Exprimați-vă cu generozitate, cu bunătate, cu înțelegere, cu sacrificiu de sine, cu eleganță, cu rafinament în tot ceea ce faceți, măcar o zi pe săptămână. Fiți atât de buni încât, măcar o zi pe săptămână, să puneți mai presus de binele vostru binele celorlalți. Nu ne costă nimic, nu ne trebuie avize sau cine știe ce autorizații pentru a face aceasta! Pentru a exprim iubirea este de ajuns doar o atitudine interioară bazată pe iubire, pe compasiune, pe înțelegere și pe respect reciproc, pe omenie, pe ceea ce avem mai înalt și uman în noi.

Concret, vă propun ca măcar în fiecare duminică să fim mult mai atenți în exprimarea iubirii, să fim darnici în gesturi de tandrețe, să vorbim frumos, să facem fapte pline de iubire. Măcar duminica să dăruim celorlalți mai multă înțelegere, să evităm orice supărare, orice cuvânt urât, orice reproș. În această zi a iubirii să urmărim să iertăm și să cerem iertare, să fim mult mai atenți și să acordăm timp celor care ne sunt aproape și pe care îi iubim.

Și mai concret, vă propun să vă cumpărați un caiet și în fiecare duminică să scrieți în el o declarație de dragoste pentru un om pe care îl iubiți sau pentru Dumnezeu. Dacă în vreo duminică nu simțiți să scrieți nimic, nu aveți nici un cuvânt, este suficient să scrieți doar „te iubesc!” sau să desenați o inimă sau să vărsați o lacrimă și să semnați sub ea. Chiar este un exercițiu foarte valoros să scrieți aceste declarații de iubire.

Spuneți părinților, fraților și surorilor, prietenilor că îi iubiți. Facem prea rar acest lucru! Haideți să facem ca măcar o zi pe săptămână să devină ziua iubirii, ziua iertării, ziua în care să ne îmbrăcăm sufletul în hainele cele mai frumoase, să ne îmbăiem în iubire, să exprimăm cuvinte de dragoste, să facem gesturi de tandrețe, să fim cu adevărat iubitori, buni și frumoși!

Desigur, puteți să alegeți orice altă zi a săptămânii, nu neapărat duminica sau să alegeți mai multe zile pe săptămână, nu neapărat una singură.

Distribuiți acest proiect! Veniți să începem o revoluție a iubirii!

În ultima vreme cad tot mai mai des în mine însumi.

Spre deosebire de alte vremuri acum nu mă mai grăbesc să mă ridic după ce cad în tăcere, împiedicându-mă de vreun cuvânt mai colțuros. Mersul îmi este mai încet, însă și lumea a devenit mult mai mică. Mi-s bucuriile mai line, dar mult mai adânci, atât de adânci încât îmi amintesc de infinitul care se întrevede uneori printre gânduri. Auzul devine mai slab, dar n-aveți idee cât de bine se aude acum tăcerea! Nu mă mai bucură cine știe ce gustul bucatelor, dar savoarea gândurilor bune devine noua copilărie. Când eram mai tânăr, dansul era un pretext să cunosc mai îndeaproape pe cineva, acum dansez doar ca să-mi desfășor sufletul, să-l trimit în toate zările și prin toate cerurile bucuriei, fără să mă mai gândesc la ce va urma după ce cântecul se va sfârși.

Ascult tăcerea și dansez!

I invite you to live love consciously and, one day a week, to manage staying in love no matter what happens, to answer with love and to give love the whole day regardless of what comes into your life.

People born with the talent to love are rare, just like people born with the talent to paint or dance are rare. So for the majority of people it is necessary to practice, learn, and to make an effort towards perfecting the way they show love.

One day a week, strive to give love through concrete acts in the environment and community where you live. Look at everything around you with love. Believe in love’s power to remodel and enrich everything, even when that seems impossible to achieve. Give up judging and critiquing, give up reproaches and blaming, at least one day a week. Express generosity, kindness, understanding, self-sacrifice, elegance, and refinement in everything you do at least one day a week.  Be so kind that, at least one day a week, you put everyone’s needs before yours.

It doesn’t cost us anything; we don’t need approvals or who knows what permits. We just need an interior attitude based on love, compassion, understanding, mutual respect, and amiability – the most righteous and humane parts of ourselves – to practice love.

Specifically, I propose that at least every Sunday, we try to pay more attention to how we express love, to be more generous in tender gestures, in kind words, in acts full of love. At least every Sunday let’s give everyone else more consideration, avoid all anger, all ill-mannered words, all reproaches. On this day of love let’s strive to forgive and ask for forgiveness, to be more mindful and to spend time with those who are close to us and who we say we love.

Furthermore, I propose to buy a notebook and every Sunday to write in it a declaration of love for someone you love or for God. If one Sunday you don’t feel like writing anything or you don’t have any words, just writing “I love you!” or drawing a heart or shedding a tear and writing your signature under it is enough. It really is a very valuable exercise to write these declarations of love.  Tell your parents, brothers and sisters that you love them. We don’t do this often enough!

Let’s turn at least one day of the week into the day of love, the day of forgiveness, and the day to dress our soul in its best clothes, to bathe in love, to express loving words, to make tender gestures, to be truly loving, kind and beautiful!

Of course, you can choose any other day of the week, not necessarily Sunday, or you can choose more days of the week, not just one.

Share this project! Let’s start a re-evolution of love!

Cu aproximativ 7-8 ani în urmă inițiasem un proiect intitulat „Faptele iubirii”. Prin acest proiect vă invitam să trăiți iubirea în mod conștient și să vă asumați ca timp de o zi pe săptămână să rămâneți în iubire orice vi s-ar petrece, să răspundeți cu iubire și să dăruiți iubire întreaga zi, idiferent de ceea ce vă era dat să trăiți.

Străduindu-te să răspunzi cu iubire, să rămâi în iubire chiar și atunci când ți se petrec lucruri grele și nedrepte este calea de a-ți cunoaște sufletul în profunzime, de a învăța să iubești în mod conștient, să iubești necondiționat, să iubești cu adevărat, să iubești cu putere și, mai ales, să obții o viziune mult mai adâncă și mai înaltă asupra vieții, să te ridici deasupra lumii. Iubind conștient, răspunzând cu iubire chiar și atunci când în mod normal am fi îndreptățiți să fim violenți fizic sau verbal sau să fim nepăsători este calea de a te cunoaște pe tine însuți și de a te autodepăși cu pași uriași. Este o cale abruptă, care aduce roade într-un timp scurt.

Dăruiește iubire la modul concret în mediul și anturajul în care te afli. Privește cu iubire tot ceea ce te înconjoară. Crezi în puterea iubirii de a transforma și înfrumuseța totul, chiar și atunci când pare a fi ceva imposibil de realizat. Renunță la a judeca și a critica, renunță la reproșuri și învinovățire măcar o zi pe săptămână. Manifestă-te cu generozitate, cu bunătate, cu înțelegere, cu sacrificiu de sine, cu eleganță, cu rafinament în tot ceea ce faci măcar o zi pe săptămână. Fii atât de bun încât, măcar o zi pe săptămână, să pui mai presus de tine binele celorlalți.

Nu ne costă nimic, nu ne trebuie avize sau cine știe ce autorizații pentru a exprima iubirea! Este necesară doar o atitudine interioară bazată pe suflet, pe iubire, pe compasiune, pe înțelegere și pe respect reciproc, pe omenie, pe ceea ce avem mai înalt și uman în noi pentru a practica iubirea.

Concret, vă propun ca măcar în fiecare duminică să fim mult mai atenți în exprimarea iubirii, să fim darnici în gesturi de tandrețe, în cuvinte frumoase, în fapte pline de iubire. Măcar duminica să dăruim celorlalți mai multă înțelegere, să evităm orice supărare, orice cuvânt urât, orice reproș. În această zi a iubirii să urmărim să iertăm și să cerem iertare.

Și mai concret, vă propun să vă cumpărați un caiet și în fiecare duminică să scrieți în el o declarație de dragoste  pentru un om pe care îl iubiți sau pentru Dumnezeu. Dacă în vreo duminică nu simțiți să scrieți nimic, nu aveți nici un cuvânt este suficient să scrieți doar „te iubesc!”, să desenați o inimă sau să vărsați o lacrimă și să semnați sub ea. Chiar este un exercițiu foarte valoros să scrieți aceste declarații de iubire. Spuneți părinților, fraților, surorilor, prietenilor  că îi iubiți. Facem prea rar acest lucru!

Haideți să facem ca măcar o zi pe săptămână să devină ziua iubirii, ziua iertării, ziua în care să ne îmbrăcăm în iubire, să spunem cuvinte de dragoste, să facem gesturi de tandrețe, să fim cu adevărat iubitori, buni și frumoși! Să trecem la fapte!

Desigur, puteți să alegeți orice altă zi a săptămânii, nu neapărat duminica sau să alegeți mai multe zile pe săptămână, nu neapărat una singură.

Voi relua acest articol de-acum în fiecare săptămână în care voi avea acces la internet. Răspîndiți-l și voi … să începem o revoluție a iubirii!

Una dintre cele mai bune modalități de însănătoșire a sufletului și chiar a trupului este să iubim natura. Dacă ajungem să ne îndrăgostim de o pădure, de un deal, de un munte, de un râu, de norii de pe cer, de un copac, de orice parte a naturii sau de întreaga natură, vom avea parte de un răspuns toatal neașteptat, ne vom da seama ca suntem la rândul nostru iubiți. Iubind natura, petrecând timp cu natura, privind Cerul, mergând desculți prin iarbă, admirând un copac sau chiar îmbrățișându-l vei ajunge să te iubești din ce în ce mai mult pe tine însuți. Și câtă mângâiere în pacea care te cuprinde când îmbrățișezi cerul sau un copac înflorit cu sufletul tău îndrăgostit și expansionat!

Iubind natura, învățăm să iubim necondiționat! De la natură nu avem așteptări, o iubim tot timpul, si vara și toamna și primăvara și iarna, și când este senin și când plouă. Iubim natura așa cum este! Și tot așa este necesar să iubim și omul, să-l iubim așa cum este, fără așteptări și fără atașamente.

Nu iubiți natura petrecând timp în natură, ci petrecând timp CU natura! Îndrăzniți și lăsați sufletul să privească natura, să-i vorbească și dacă veți avea șansa să se îndrăgostească veți deveni, cu siguranță, foarte fericiți!

Realizarea ca om este dată de o stare de împlinire profundă, totală sau, cel puțin, foarte intensă. Majoritatea asociem intensitatea stării de împlinire cu realizarea a ceva măreț, când de fapt măreția constă tocmai în a fi capabil să trăiești o stare de împlinire cât mai intensă, realizând cele mai banale acțiuni.

Mulți dintre noi considerăm că un om este realizat dacă bifează câteva dintre lucrurile așa-zise fundamentale în viață: un serviciu bun, o familie, o casă, lucruri de valoare. Totuși, aceste valori care se transmit în mod tradițional de la o generație la alta nu mai sunt, cu adevărat, criterii care să evalueze starea de om realizat în viață.

Realizarea o obții atunci când poți să fii fericit prin tine însuți sau atunci când ai ajuns în stare să te bucuri de cele mai mărunte lucruri. Este bine ca visurile noastre să fie mărețe, dar totodată să fim capabili să ne bucurăm de lucrurile mărunte de zi cu zi.

Adevărata realizare ca om, survine atunci când suntem capabili să alchimizăm trările negative, atât ale noastre cât și ale celor din jur.

Ești un om realizat atunci când poți să iubești tot ceea ce te înconjoară și nu atunci când ai transformat tot ceea ce te înconjoară în ceva ce ai putea să iubești. Este o imensă realizare când vei ajunge să înțelegi că nu trebuie să transformi oamenii pentru ca să-i poți iubi, ci că, iubindu-i așa cum sunt, îi transformi. Această putere devine o imensă realizare, realizare pe care nu o vei mai pierde niciodată, și pe care nimeni nu ti-o va putea lua deși, ai vrea să le-o dăruiești tuturor.

Deși în realitate suntem fluizi și foarte volatili, noi ne percepem mai ales din perspectiva solidității trupului și a materiei.

Ca și conștiință suntem fără formă și fără curgere, neafectați de spațiu și timp. Fiind dincolo de spațiu și timp suntem imuabili.

Ca și ego suntem delimitați în spațiu și timp și astfel ne transformăm continuu și totodată ne agățăm mereu de ceea ce ne conferă senzația de stabilitate și perenitate. Până când nu vom lăsa să curgă ceea ce este de curs, renunțând la orice agățare, la orice atașament nu vom putea să găsim stabilitatea și perenitatea autentică de dincolo de spațiu-timp!

Deși în zilele noastre oamenii mai întâi fac sex și abia apoi văd  dacă se iubesc, sexul nu poate fi cu adevărat satisfăcător, dacă nu există mai întâi iubirea reciprocă. Astfel, poți să pierzi ani de zile până când găsești pe cineva destul de potrivit sexual pentru a ajunge mai apoi și la iubire. Fericiți cei care descoperă mai întâi iubirea. Iubirea ne ajută ca în loc să facem sex, să facem dragoste, iar dragostea este mereu satisfăcătoare!

Deși prostia pare a fi nemărginită, ea se manifestă prin oamenii mărginiți!

Orice ar fi și în orice situație ați ajunge, păstrați-vă bucuria! Sunt oameni veseli în această lume, sunt oameni care se distrează cu ușurință, dar majoritatea dintre aceștia nu sunt conștienți de problemele lumii, nu prea s-au confruntat cu greutățile vieții. Adevărații oameni veseli sunt aceia care își păstrează bucuria chiar și după ce s-au confruntat cu greutăți. Unii dintre noi devenim conștienți de problemele lumii, de sărăcie, de foamete, de orgoliile și ignoranța multora care ne conduc, de agendele lor secrete profund manipulatoare și începem să luptăm, să facem ceva pentru a îmbunătăți lucrurile și în străduința noastră de a ajuta, ne pierdem bucuria! … Și nu este bine!

Unii oameni devin conștienți de ignoranța în care se află și încep o muncă de transformare, de învățare, de trezire, însă dacă își pierd bucuria de a trăi în timp ce fac efortul de a se trezi, focalizându-se doar pe defectele și lipsurile pe care le au, le va fi mult mai dificil să obțină rezultate pe calea transformării.

În orice tip de demersuri v-ați angaja căutați să nu vă pierdeți bucuria! Urmați doar acea cale și acei oameni care, deși vă impulsionează să vă transformați, vă ajută totodată să vă păstrați bucuria!