Lună: august 2012

O viață frumoasă este verticală. O viață frumoasă este aceea care sporește mereu, care se înalță mereu. O viață frumoasă are rădăcini adînci și nu se sperie de nici o furtună. Pentru ca toate acestea să se poată petrece este necesar să avem un centru al ființei cît mai stabil și autentic. Valoarea sau principiul fundamental în jurul căruia ne cosntruim viața, formează axul vieții. În jurul acestuia ne dezvoltăm întreaga viața, iar cele două capete ale axului trebuie să fie fixate, ancorate, în aceeași realitate, prin intermediul aceleeași puteri. Dacă întreaga viață ne-o construim, de exemplu, în jurul credinței în Dumnezeu, atunci axul vieții ne va hrăni cu energie divină prin ambele capete și ne va susține. Tot ceea ce vom trăi vom experimenta prin prisma credinței în Dumnezeu, tot ceea ce vom căuta va fi doar conștientizarea naturii noastre divine, care este totodată esența axului prin care sîntem conectați la oceanul infinit și plin de beatitudine al dumnezeirii.

Principalele valori după care ne ghidăm în viață formează axul vieții. Sper să aveți un ax vertical și statornic. Mai sper ca principiile fundamentale călăuzitoare ale vieților voastre să nu fie nevoile sau plăcerile, dorințele sau fricile. Mai ales ca bărbați ar trebui să avem un ax al vieții care să emane putere, verticalitate, năzuință către înalt, aspirație intensă și stabilă de a ne desăvîrși. Mai ales ca bărbați trebuie să țintim cît mai sus, să avem ancorate ambele capete ale axului vieții în Dumnezeu. Preocuparea noastră constantă ar trebui să fie și să rămînă mereu conștientizarea naturii noastre divine, dezvoltarea ființei și totodată a lumii, crearea unui spațiu sănătos pentru creșterea sufletelor tuturor. Mai ales ca bărbați este necesar să avem valori și principii cît mai sănătoase și puternice. Tăria unui bărbat provine din calitatea principiilor și valorilor după care se ghidează în viață. Orice ai face, oriunde te-ai duce nu te îndepărta de axul vieții tale. Rămîi mereu aproape de credințele tale, de valorile tale și fie ca acestea să fie sănătoase și curate. Mai ales ca bărbați trebuie să avem un ideal care să fie deasupra lumii, deasupra a ceea ce este cunoscut. Rămînînd constant orientați către acest ideal putem să generăm un vortex de energii care să creeze viața pe care ne-o dorim. Mai ales ca bărbați nu trebuie să așteptăm să primim viața pe care o visăm, ci să ne creăm viața pe care ne-o dorim, iar aceasta este cu putință dacă și numai dacă avem un ax al vieții cît mai puternic, credințe cît mai înalte și de nezdruncinat.

Dacă axul vieții este ancorat în realitatea autentică, atunci ființa noastră este susținută de valorile după care ne ghidăm. Dacă axul vieții este ancorat într-o fantasmagorie sau în ceva ce nu are rădăcini în realitatea ultimă, atunci ființa noastră va hrăni valorile după care ne ghidăm în viață. Căutați acele valori care vă hrănesc, abandonați „valorile” care vă usucă și vă cer mereu și mereu să le hrăniți voi pe ele cu vitalitatea voastră.

Cu cît mă înclin mai mult în fața frumuseții cu atît sufletul mi se înalță! Un proverb mai vechi și deja universal spune că: “frumusețea este în ochii privitorului”. Ceva este perceput ca frumos sau nu, în funcție de cine privește și de cum privește. Atunci cînd ești capabil să percepi cu adevărat frumusețea ești totodată capabil să-ți simți sufletul viu. Oricine simte smerenie în fața frumuseții, are sufletul viu și mintea pură. Dacă în fața frumuseții simți că sufletul începe să vibreze atît de tare încît ai senzația că împietrești sau că începi să devii foarte ușor și transparent, înseamnă că ai un suflet sănătos. Dacă în fața frumuseții poți să te înclini cu respect, cu adorație, cu smerenie, cu umilință înseamnă că sufletul tău este un loc în care virtuțile cresc și înfloresc în voie. Dacă începi să vibrezi în fața frumuseții și simți cum ți se taie respirația poți să te bucuri de cerul din inima ta. Dacă ești mereu însetat de frumusețe și devii un tumult de vibrații și senzații intense de fiecare dată cînd te afli în fața ei, înseamnă că sufletul tău trăiește pe cele mai luminoase culmi ale spiritului.

Dincolo de toate acestea, ești cu adevărat un om pe cale de a se mîntui, dacă în fața frumuseții nu simți nevoia să o posezi, ci doar să o venerezi. Dacă ceea ce îți apare ca fiind frumos este contemplat ca frumusețe, fără să vrei să devii posesorul acelei frumuseți, atunci chiar ai în tine sfințenia și înțelepciunea cea mai înaltă. Frumusețea este o manifestare a lui Dumnezeu în această lume. Și chiar dacă fiecare o percepe în felul său, frumusețea divină, înălțătoare, trebuie să fie însoțită de cîteva repere obligatorii pentru a nu fi confundată cu frumusețea vremelnică, superficială și luciferică. Frumusețea care înalță, frumusețea divină, nu ispitește, nu ademenește, nu este legată doar de formă, ci și de conținutul acelei forme. Frumusețea luciferică ațîță simțurile, frumusețea divină aprinde sufletul și totodată purifică inima și ochiul. Iată o cale de a-ți da seama cam la ce nivel de evoluție ai ajuns. Cu cît vei simți mai puțin dorința de a poseda ceea ce percepi ca fiind frumusețe, cu atît ai un suflet mai liber, mai pur, mai viu, mai luminos, mai bun.

Umpleți-vă viața de frumusețe divină! Contemplați frumusețea, iar și iar, pentru că sufletul se hrănește cu frumusețe. Să nu treacă nici măcar o zi fără să vă fi bucurat de frumusețe. Să nu treacă nici măcar o zi fără să fi fost copleșiți de frumusețe. Să nu treacă nici măcar o zi fără să fi simțit pacea sufletului ca urmare a contemplării frumuseții. Mențineți locul în care trăiți curat și frumos. Mențineți-vă propria ființă frumoasă, atît în exterior, cît mai ales în interior. Treziți-vă gustul față de frumuseți din ce în ce mai rafinate și elevate. Treziți-vă dragul de ceea ce este frumos și bun și stăpîniți-vă pofta de a poseda ceea ce percepeți ca frumusețe!

Eu unul sînt copleșit de atîta frumusețe, care îmi inundă sufletul. Sînt mereu recunoscător lui Dumnezeu pentru fiecare clipă în care ochii mei l-au privit ca fiind Frumusețe. Mulțumesc tuturor celor care îmi aduc în suflet vîlvătaia și pacea cu frumusețea lor! Și în primul rînd îi mulțumesc Naturii! Copleșitoare sînt frumusețile sale!

Dacă chiar ai ajuns să simți existența lui Dumnezeu, atunci poți să îi simți omniprezența Lui. Este în tot și în toate. Privind pur și simplu, vezi opera lui Dumnezeu. Privind pur și simplu obiectele din fața ta te minunezi de cei care le-au făurit, dar dacă privești un pic mai adînc înțelegi că materia din care sînt alcătuite este la rîndul ei făurită de cineva și te cuprinde atunci o bucurie copleșitoare.

Privind pur și simplu pietrele te minunezi că pînă și în acestea se simte omniprezența lui Dumnezeu, ascuns în acea parte misterioasă din interiorul oricărui atom. Azi dimineață am mers la rîul din apropierea casei. Am dus vaca să bea apă și în timp ce stăteam așa privind pur și simplu m-a cuprins deodată o liniște profundă. Privind pur și simplu, apa, pietrele, vaca, dealul din apropiere cu copacii lui mîngîiați de vînt și scăldați în lumină, am simțit că totul este o expresie a ființei divine, o manifestare a Sa plină de frumusețe. Am simțit o lumină fascinantă iradiind din tot și din toate. Am ajuns să înțeleg că chiar și pentru existența unui singur fir de nisip trebuie aduse împreună forțe extrem de puternice, forțe antagoniste, forțe care în mod normal se exclud una pe cealaltă, forțe care odată ce sînt făcute să lucreze împreună, lasă să transpară apoi o formă și o liniște a formei de te cutremură inerția și pasivitatea firului de nisip ce pare atît de inert cînd îl privești din exterior.

Privind pur și simplu ceea ce se află în fața ta, calibrînd mintea pe gînduri mai înalte și fără să-ți dorești să știi ceva, ci doar să fii, te poți simți pătruns de ființa misterioasă a lui Dumnezeu. Porniți de la adevărul revelat că El este în tot și în toate. Priviți ca și cum îl vedeți!

Poate părea incredibil, dar chiar și în marile orașe ale țării oamenii pot suferi de singurătate. Chiar și înconjurat de alții fiind, poți să te simți singur, dacă ceilalți nu rezonează cu tine și nici tu cu ei. Singurătatea este dificilă, poate una dintre cele mai dificile încercări la care poate fi supus un om. Singurătatea nu este ușor de suportat nici pentru introvertiți nici pentru extrovertiți, este la fel de grea pentru toate temperamentele și pentru că te pune față în față cu tine, iar și iar, este o sursă de confuzie, de îndoială, de apăsare.

Soluția este să faceți ceva care să vă dezvolte creativitatea, ingeniozitatea, deprinderile practice. Nu este de ajuns să citiți sau să priviți la televizor. Aceste activități nu ajută prea mult, dar puteți exersa ceva nou, cum ar fi să învățați o limbă străină sau să învățați să dansați, să atingeți măiestria într-o artă, fie ea și culinară. Atitudinea de a vă implica activ în ceva benefic și plăcut este cea mai bună modalitate de a combate singurătatea. Singurătatea este cea mai dificilă atunci cînd simți să iubești și să fii iubit. Atunci cînd simți că ai iubire în tine cît pentru o mie de oameni și nu ai cui să i-o dăruiești este într-adevăr dificil. Implicați-vă activ în ceva benefic și lucrurile o vor lua pe un alt făgaș, mai favorabil. Fiți activi, fiți creativi, creați universul în care ați vrea să trăiți.

Există un mister profund în fiecare atingere. Nimic nu calmează sufletul mai mult decît o atingere. Nimic nu alină mai mult o durere decît o atingere plină de compasiune. Nimic nu ne deschide sufletul mai mult decît o mîngiiere, o atingere, o îmbrățișare. Nimic nu îmblînzește mai mult decît o atingere curajoasă. Oamenii se atingeau mai mult cîndva și parcă erau mai sănătoși sufletește, aveau spirite mai puternice, caractere mai ferme și oneste. Desigur, nu deplîngem acum vremurile cînd oamenii bănuim că erau mai buni și mai vii decît în vremurile noastre. Deplîng însă faptul că în ultima vreme ne-am bombardat mult de tot vazul și auzul în detrimentul celorlalte simțuri și mai ales în detrimentul atingerilor.

O frunză îndrăgostită de o altă frunză. E verde, rotunjoară, zîmbitoare și i-a căzut cu drag. O vede tremurînd zi de zi și se topește de dorul ei. Frunza de care s-a îndrăgostit trăiește pe o altă ramură. Doar cîte o rafală de vînt le mai aduce din cînd în cînd împreună. Mai au noroc de cîte o pasăre care, așezîndu-se pe ramură le apropie și le permite să se îmbrățișeze chiar pentru mai mult timp decît le lasă vîntul să se atingă. Spre deosebire de frunze noi ne-am putea atinge oricînd, dar în realitate dacă nu bate vîntul din direcția potrivită și la momentul potrivit, nici noi nu prea ne atingem. Fie să aveți parte de vînt bun, fie ca porumbelul care coboară din cer să se așeze pe sufletul pe care doriți să-l atingeți și să vi-l apropie.