Lună: martie 2014

PE ÎNĂLȚIMI – o carte de dezvoltare personală nonconformistă, o carte care vă îndeamnă deopotrivă la contemplație și acțiune, la acceptare și transformare.

Cu blîndețe și eleganță, cu răbdare și toleranță, pagină după pagină, urcați tot mai sus PE ÎNĂLȚIMI. Este o carte jurnal, o carte ilustrată cu unele dintre cele mai fascinante idei pe care nu le puteți întîlni decît pe înălțimile spiritului. Nu există un fir diriguitor, nu există ceva sistematic în abordarea articolelor. O puteți începe de la orice pagină; veți fi conduși de fiecare dată în aceeași direcție –  PE ÎNĂLȚIMI.

Vine o zi cînd simți că parcă deschizi ochii pentru prima dată. Vine o zi în care începi să vezi. Realizezi deodată cu bucurie și durere deopotrivă, că pînă atunci ai privit, dar nu ai văzut.

Unul dintre cele mai enervante lucruri este să primești sfaturi fără să le fi cerut. Cel mai adesea, nici măcar sfaturile cerute nu ne ajută prea mult pentru a depăși un obstacol sau pentru a trece peste o stare proastă. Așa că, sfaturile pe care nici măcar nu le-am cerut cu atît mai mult nu ne pot fi de folos, ba chiar dimpotrivă.

Pe de o parte este bine că sîntem înconjurați de oameni binevoitori, gata oricînd să ne ofere din înțelepciunea lor, gata oricînd să ne avertizeze că ceva nu facem bine, gata oricînd să se implice în viața noastră, însă pe de altă parte nimic nu ne poate încurca mai mult decît cineva care ne dă indicații cum să trăim, cum să facem una sau alta, ce să spunem într-o situație sau alta.

Evitați să oferiți sfaturi celor care nu vi le cer sau, cel puțin, urmăriți să o faceți în așa fel încît celălalt să aibă impresia că vi le-a cerut!

O altă fațetă a lucrurilor  ține de faptul că este bine să ne educăm în așa fel încît să nu respingem instantaneu sfaturile care ne sînt oferite fără ca măcar să le fi cerut. Dacă ne enervează astfel de lucruri ceva nu este în regulă nici cu orgoliul nostru. Uneori, prin sfaturile care ne vin de la ceilalți este posibil să ne vorbească chiar Dumnezeu, oferindu-ne astfel răspuns la unele rugăciuni sau simple întrebări pe care i le-am adresat în ultima vreme.

Cînd Viața și Spiritul se îngemănează și împreunarea lor devine prilej de bucurie și omagiere, înseamnă că a venit luna lui Mart’e. Două principii și un singur dans, iar Pămîntul o scenă. Ne prindem de mîini și intrăm în cea mai înaltă și expresivă formă de a trăi – dăruind.

În conformitate cu anumite tradiții, anul începe cu luna martie, mai precis cu momentul echinocțiului de primăvară, cînd ziua devine egală cu noaptea și, din punct de vedere simbolic, toate principiile polare sînt într-un perfect și fascinant echilibru. Desigur, același lucru se petrece și în momentul echinocțiului de toamnă, iar creștinii ortodocși serbează începerea „anului bisericesc” în luna septembrie. Diferența dintre cele două echinocții este dată de perspectivă. Echinocțiul de primăvară exprimă începutul unei perioade în care Viața, principiile vitale, sînt în creștere, iar echinocțiul de toamnă marchează momentul de început al perioadei de diminuare pînă la stingerea totală a forțelor vitale ale naturii, ceea ce ar sugera o preocupare mai intensă față de munca spirituală și viața de dincolo, aspecte mult mai apropiate de tradiția creștină.

Luna lui Mart’e, după cum sugerează și numele, este sub semnul focului care trezește la viață. Și în prima zi a lunii avem un obicei cu adevărat glorios, acela de a dărui celor dragi mărțișoare. Inițial mărțișorul era doar o sfoară împletită din două fire, unul de culoare albă și unul de culoare roșie. Unul simbolizează Spiritul, celălalt Viața. Îngemănîndu-le nu facem altceva decît să unim în noi înșine aspirația spirituală cu vitalitatea unui suflet viu și plin de efervescență. Românul nu se teme de vitalitatea trupului său și crede cu tărie în adîncul inimii sale, că numai un suflet viu și în putere se poate apropia de Împărăția Cerurilor, în așa fel încît să fie respectate toate cîte sînt lăsate de la Dumnezeu.

Șnurul simplu, format din cele două fire de culori diferite, simbolizează armonia perfectă dintre Viață și Spirit și reprezintă, atunci cînd este purtat, semnul unei conștientizări superioare. Dăruind un mărțișor în prima zi a lunii martie, nu facem altceva decît să reamintim celor dragi simbioza perfectă care există între Spirit și Viață. Omul, centrat în spiritul său datorită perioadelor de recluziune și asceză, simbolizate de iarna care tocmai a trecut, se avîntă într-un mod perfect lucid și pe deplin conștient în vîltoarea Vieții odată cu venirea primăverii, pentru a extrage de aici cele mai suave picături de nectar.

Interesant este și faptul că în ziua a opta a lunii lui Mart’e este sărbătorită Femeia. Ortodocșii, în ziua a opta a lunii septembrie, sărbătoresc nașterea Fecioarei Maria! Cu siguranță că există o semnificație foarte profundă a celor două evenimente care se reîntîlnesc peste timp. În gnoza creștină, Fecioara Maria a ajuns să simbolizeze Principiul Feminin, Natura, Materialitatea lumii, Substanța din care totul se naște. Același lucru este simbolizat în alte tradiții spirituale de către Femeie. Femeia este simbolul perfect al Vieții, este chiar viața, este energia care naște și susține întreg universul. Celebrînd femeia în cea de-a opta zi a lui Mart’e, nu facem altceva decît să ne înnobilăm, deoarece, prin extensie, noi celebrăm întreaga Natură care este pe punctul de a se trezi la Viață în această lună.

Aceste două evenimente, atît de frumos păstrate încă de poporul român, ne spiritualizează chiar dacă între timp s-au mai pierdut din semnificațiile lor. În adîncul inimii, românii încă păstrează comori nebănuite de spiritualitate pură, elevată, universală, și cu siguranță va sosi și timpul în care toate se vor retrezi la viață. Să fim pămînt bun în care semințele bune să dea roade multe!

Dăruiți șnurul alb-roșu celor pe care îi iubiți, celebrați femeile pe care le iubiți, în toate ipostazele lor de soții, mame, iubite, surori, prietene, și astfel veți rămîne conectați la sursele inepuizabile de energie și înțelepciune ale Universului. Dacă femeile din viața dumneavoastră nu sînt doar un prilej de încîntare și poftă de viață, nu vă gîndiți că ceea ce am spus aici nu ar fi adevărat și că celebrarea femeii ar fi de fapt o găselniță artificială a unor „cucoane” dornice de emancipare. Femeia, ca simbol al Vieții, nu știe sa facă altceva decît să trăiască. Dar pentru ca dezvoltarea ei să fie echilibrată și armonioasă, pentru ca fructele Vieții ei să fie gustoase și „hrănitoare”, are nevoie de un mediu prielenic în care să se dezvolte. Femeia trebuie să se simtă iubită, protejată, respectată, dorită și mai ales integrată în Împărăția spiritului. Iar crearea mediului prielnic se pare că este o sarcină specifică a naturii bărbatului, pentru că aici pe pămînt el simbolizează manifestarea și lucrările Spiritului.

Dorința femeilor de a prelua conducerea în multe domenii ale vieții nu exprimă altceva decît o slăbire a implicării bărbatului în domeniile respective. Bărbatul este puternic atît timp cît este orientat către Dumnezeu. Dacă își pierde credința în Dumnezeu, bărbatul ajunge rapid neputincios și este firesc ca femeia să devină cu mult mai puternică, pentru că în cîmpul vieții este la ea „acasă”.

În societățile profund desacralizate, puterea bărbatului se bazează doar pe violență, teroare și brutalitate, ceea ce conduce în mod firesc la o „alterare” profundă a principiului Feminin, care, într-un astfel de climat, își pierde capacitatea de a se dezvolta armonios. Fără credință, bărbatul se „deconectează” de la Spirit și atunci singura putere de care se mai poate bucura pentru a trăi, o mai poate lua doar de la Viață, adică de la Femeie. Însă în subconștientul său este atît de mîndru sau atît de întunecat încît creează tot felul de strategii pentru a nu lăsa să se vadă slabiciunea lui și „hoția” lui.

Voi, minunate femei, iubiți-ne și arătați-ne cu umilința specifică naturii voastre superioare, drumul spre Spirit, pentru ca astfel să redevenim capabili de a vă iubi cu adevărat, de a crea mediul în care să înfloriți. În luna lui Mart’e simbioza dintre Viață și Spirit care apare la nivel Cosmic, rearanjează ordinea fireasca în lume și de aceea totul pare mai nobil și mai pur.

În luna lui Mart’e majoritatea oamenilor sînt prinși în acțiuni de purificare a mediului. La sate se curăță grădinile și poienile, livezile și pășunile, pentru ca totul să redevină util și frumos. Pentru cel inițiat, toate aceste acțiuni exterioare nu sînt altceva decît o prelungire a activității intense a celor două principii care acționează cu putere în adîncul inimilor noastre Să le ajutăm în munca lor, conștientizîndu-le și susținîndu-le prin eforturile noastre volitive.

A venit din nou primăvara. Lumina ei se simte chiar și pe vreme ploioasă. Suflul ei de viață ne însuflețește, iar lecțiile ei ne sînt oferite din nou cu blîndețe. Tot ceea ce face natura în fiecare primăvară trebuie să facem și noi în interior. An de an ni se oferă aceeași lecție, an de an învățăm tot mai puțin din ea!

Luați ceva de la capăt! O iubire, o relație, o profesie, o pasiune –  luați-o de la capăt. Faceți-o să renască! Priviți-o ca și cum abia se naște. Nu trebuie să schimbați o iubire cu alta, sau o profesie cu alta. Luați-o doar de la capăt. Păstrați-i aspectele și coordonatele esențiale și pe această structură faceți să renască toate detaliile, cuvintele, gesturile și gîndurile sale specifice. Copacii își păstrează ramurile, dar în fiecare primăvară pe acestea apar frunze, flori și roade noi. Regenerați iubirile! Amintiți-vă de început, iubiți ca la început, iubiți ca și cum abia ați începe să iubiți. Nu vă împiedicați în amintiri și neiertări, astea sînt frunze moarte pe sol, putrezesc și hrănesc toporașii. Chiar dacă frunzele sînt identice cu cele de anul trecut ele sînt cu totul noi și fiecare își trăiește viața de acum.