Porniți mereu de la prezumția de bunătate, de la prezumția că oamenii sînt buni și apropiați-vă unii de ceilalți cu bunătate. Fie ca bunătatea și prezumția de bunătate să fie ultimul lucru la care să renunțați! Fie ca bunătatea să ne fie mereu confirmată, mereu îmbelșugată! Fiți binecuvîntați cu un suflet plin de bunătate, înconjurați mereu de oameni plini de bunătate! Este atît de ușor să fim buni! Sînt atît de multe beneficiile unei vieți în care dăruim mereu bunătate! Cuvintele sînt de prisos! Acordați mereu fiecărui om pe care îl întîlniți prezumția de bunătate. Este cea mai bună cale a vindecării și a transformării!
Lună: octombrie 2014
Adeseori ne surprindem în ipostaza căutătorului, ca și cum Dumnezeu s-ar afla ascuns undeva, iar noi trebuie să-l găsim. Adeseori ne tînguim „arată-mi-te Doamne, te caut de atîta timp!” sau spunem cu indignare uneori „unde ești Doamne?” cînd, de fapt, dacă este să credem cu adevărat în Dumnezeu ar trebui să știm că El este în tot și în toate – omniprezent. Nu-l transformați pe Dumnezeu într-un obiect, în ceva ce trebuie căutat și cunoscut. Trăiți mereu cu sentimentul că El este aici și acum în ceea ce simțim, în ceea ce gîndim, în ceea ce ni se petrece – El este mereu prezent, este ceea ce este!