Rădăcinile omului sunt în sufletul său. Trupul cu instinctele sale și mintea cu gîndurile sale sunt emanații ale sufletului, sunt creații ale acestuia. Seva, vitalitatea, bucuria de a trăi, pacea și înțelepciunea nu ne vin decît din suflet. Mintea nu ne poate oferi decît imitații ale acestora, iar instinctele sunt limitate și ele de puterea de care dispune trupul, de limitările trupului. Doar sufletul este cu adevărat sursa tuturor bucuriilor noastre sănătoase!
Dacă vrem să ne bucurăm de o viață frumoasă și viguroasă este necesar să rămînem conectați, conștienți, mereu și mereu de sufletul nostru. Atunci cînd sunt exacerbate instinctele sau atunci cînd sunt exacerbate gîndurile, din cauza dorințelor de tot felul și a fricilor nenumărate, suntem îndepărtați de suflet, de rădăcini, de sursa propriei ființe. Devenim astfel fără vlagă, confuzi, absurzi în fapte și vorbe, alienați pur și simplu. Soluția este să revenim în suflet, iar pentru aceasta avem nevoie să facem eforturi conștient asumate pentru a disciplina mintea, pentru a controla instinctele, pentru a regăsi vocea sufletului, chemarea lui, bunătatea lui. Sufletul vindecă totul, liniștește totul, ordonează totul, hrănește totul – regăsiți-vă refugiul în propriul suflet, iubiți-vă pe voi înșivă!
Lumea în care trăim predispune la exacerbarea minții și a instinctelor. Astfel, trezirea sufletului devine o chestiune personală, o alegere personală a fiecăruia dintre noi!