Cîți oameni atîtea universuri

Fiecare om își creează propriul său univers, fiecare suflet este o lume întreagă. Un scaun pe care îl privim împreună, va exista ca realitate obiectivă în universul fiecăruia dintre noi, dar semnificația pe care o vom acorda prezenței acelui scaun în calea privirii noastre, va fi diferită de la un om la altul. Fiecare om are propria lui înțelegere și capacitatea de a-și forma propriul univers. Din tot ceea ce există în Univers, vom ajunge să percepem și să interacționăm doar cu acele aspecte care corespund cu ceea ce avem în sufletul nostru. Ceea ce apare în universul nostru exterior este o reflexie a universului nostru interior. Cînd lucram în Radio un ascultător m-a întrebat cum să reacționeze față de oamenii care își scutură preșurile la fereastră chiar cînd trece el pe acolo. Mi-a mai spus că i se întîmplă frecvent acest lucru, iar mie mi-a fost foarte greu să-l fac să înțeleagă faptul că, o parte a problemei este în el. Problema nu este doar a oamenilor care își scutură preșul pe fereastră, ci și în interiorul său, de vreme ce din mulțimea de oameni din oraș, doar cîtorva li se petrece așa ceva, printre care și lui. Dacă ajungi sub un balcon chiar cînd cineva își scutură preșul, este ceva și in tine care te-a adus acolo chiar în acel moment. Evenimentele exterioare care apar în viața noastră, corespund vieții interioare, au legătură cu gîndurile, emoțiile și sentimentele pe care le întreținem în interiorul ființei noastre. Din multitudinea de oameni care există, îi vom cunoaște doar pe aceia care corespund universului nostru interior, pentru că cei care ajung să facă parte din lumea pe care o cunoaștem reprezintă efectiv o oglindă a lumii noastre interioare.

Astfel, bîrfindu-vă „prietenii” sau cunoscuții, vă bîrfiți pe voi înșivă. Judecîndu-i pe ceilalți, reliefîndu-le defectele, vă judecați fără să știți pe voi înșivă. Ceea ce vreți să transformați la ceilalți sînt lucrurile care trebuie transformate în voi înșivă. Ceea ce iubiți în ceilalți sînt lucrurile pe care le iubiți în voi înșivă. Dacă aveți puține de iubit la ceilalți, aveți puține pe care să le iubiți în voi înșivă. Nu-i puteți vedea pe ceilalți mai mult decît vă vedeți pe voi înșivă. Nu puteți simți calitățile celorlalți, dacă nu le aveți voi înșivă.

Dacă vezi defectele celuilalt și cu toate acestea continui să-l iubești sau cel puțin să rămîi detașat, înseamnă că acele defecte pe care le vezi la celălalt chiar sînt ale lui și nu ale tale, dar dacă vezi la altcineva anumite defecte, iar acest lucru te deranjează, te supără, te irită, te intrigă, înseamnă ca acele defecte sînt și ale tale sau poate chiar numai ale tale.

Gîndiți-vă la toate acestea înainte de a-i mai judeca pe ceilalți! Ceilalți sînt în universul vostru pentru a vă ajuta să vă cunoașteți mai bine, pentru a vă ajuta să vă sporiți iubirea și înțelepciunea. Nu țineți cu dinții de oamenii din viața voastră. Unii au darul de a vă învăța un lucru, alții mai multe.

Fiecare om din viața ta va rămîne alături de tine atît timp cît prin ceea ce este, va reflecta o parte din tine, dîndu-ți șansa de a te cunoaște mai bine și de a deveni bogat în lumină sau în absolut. Acest lucru este valabil atît în ceea ce privește prezența prietenilor cît și a dușmanilor.