Pasiune

”Viaţa şi lucrurile
Publicat pe 14 martie 2013 de Cristian Ţurcanu
L-am rugat să-mi dea toate lucrurile/ Ca să pot gusta viaţa./ Dar EL mi-a dat viaţa/ ca să pot gusta toate lucrurile! – Rumi
Vă propun ca temă de meditaţie aceste versuri ale lui Rumi. Par a fi înţelepte! Cînd le-am citit, mie aproape că mi s-a oprit mintea…”
„…mie aproape că mi s-a oprit mintea…”
Am trăit senzaţia de oprire a minţii. Recunosc, este sublimă.
Citind cele subliniate mai sus, mi-am adus aminte cum AM TĂCUT când am vizionat clipul Larei Fabian. Nu cuvintele, poate nici linia melodică, dar IUBIREA ŞI PASIUNEA publicului, EMOŢIA Larei dar şi CURAJUL ei de a o exprima aşa cum a făcut-o…
Opriţi-vă şi voi o clipă şi …revedeţi-o
http://www.youtube.com/watch?v=N-roGMGyFu0

…un „apropo” la tacerea cat un Univers de Iubire, cum ai spus, draupadi !
La multi ani, „Cristi mai bogat in….” 🙂
o sa privesc cum Viata completeaza acolo cu darurile si prerogative ei,ca ea le stie mai bine cate le meriti , o sa ma bucur si…o sa-ti pun aici flori !
… Aquarius,…liliac…si versuri pt toti. Muahhh !

Azi am gasit in toate doar tacere;
Aceleasi gesturi simple ma petrec
Si ritualic, stau in intuneric-
nu-s decat eu in mine.Si eu plec…

Departe ,sus si jos, cat mai departe,
Sa desenez coordonate noi.
Cand sa revin, de tine sa am parte;
Sa fii meridianul meu de ploi .

Vreau sa ma duc, in repetate randuri
Peregrinand prin Univers, sa-ti fac
Coroana de tacere pentru ganduri
Din flori de- Aquarius si de liliac

Ce vis frumos!As merge-o vesnicie
Si sefirotici arborii mi-ar da-
din crengi intergalactice -sa fie
Tacute flori de Cer… pe fruntea ta…

am inceput sa inteleg in profunzime expresia” cand taci, te iubesc….”…:))

E vorba de a acea liniste launtrica (pace)din care cu greu iti vine sa iesi….iti dai seama ca sunt de prisos cuvintele….sigur ca ele sunt necesare caci prin cuvinte exprimam trairi profunde, poezii inspirate…. Dar si prin priviri poti exprima un univers intreg….nu-i asa?

…văd că s-a aşternut tăcerea…

Am aflat şi eu că geneticienii au descoperit recent gena vorbirii umane,gena botezată FOX P 2.
Este ştiut faptul că s-au alocat fonduri serioase în vederea decodificării genomului uman.Desigur…unele descoperiri sânt încă ţinute la secret, din varii motive.Treaba lor!

Mi s-a părut interesantă denumirea genei în cauză…sună frumos…fox p 2 !
În general, noi oamenii folosim cuvintele,vorbirea articulată pentru a ne exprima gândurile,ideile,intenţiile.
În cele mai multe cazuri ….de fapt… folosim cuvintele cu scopul de a ne ascunde gândurile,adică mai pe scurt zis minţim…intenţionat…în funcţie de situaţie sau de interlocutorul din faţa noastră.
Noi românii avem zicala„gura păcătosului adevăr grăieşte”sau gura nebunului…după caz.
Bineînţeles că nimănui nu-i convine să fie luat drept păcătos sau nebun.Deşi cu toţii pretindem că spunem adevărul.

Întrebare:…oare,gena asta fox p 2,lipseşte din ADN-ul oamenilor care s-au născut surdo-muţi ?

Am adus în discuţie acest subiect pentru că se zice că această genă ar face deosebirea dintre animale şi oameni.

E drept că noi oamenii ne credem superiori animalelor…am evoluat(oare?)…am progresat(oare?)…sântem civilizaţi.(se vede!)

Da,am învăţat să vorbim şi să scriem dar se pare că nu mai ştim să comunicăm…în sensul de a ne exprima liber,sentimentele,emoţiile,dorinţele…fără expresii simandicoase puse paravan între noi.

Poate că e timpul să învăţăm să ne dezvăţăm.Să vorbim mai puţin.Să redescoperim adevărul.Să descoperim în noi gena tăcerii.Cu siguranţă există în noi dar şi în toate fiinţele de pe glob.Gena asta nu ne deosebeşte…ea ne aseamănă.

PS:În viaţă…prostul ştie mai multe decât un înţelept…pentru că înţeleptul pune totul la îndoială.Multă înţelepciune aduce multă tristeţe.(din Maxim Gorki)

…ce ţi-e şi cu savanţii ăştia!?
Era evident că exista gena vorbirii!
Trebuiau să cheltuie ei atâţia bani ca să dovedească…ce?!
Uite…eu sânt un prost şi n-am nici laborator de cercetare acasă…dar pun pariu că gena asta descoperită de ei are legătură cu toate genele umane „vinovate” de frică,vinovăţie,ruşine şi ce-o mai fi pe acolo…Nu am nici o îndoială….chiar dacă nu le văd la microscop şi nu ştiu cum se numesc fiecare….le simt…şi mi-e de ajuns.Ha!Ha!Ha!

al vostru…Costinel

Las şi eu aici un semn,un mărţişor simbolic, pentru toate doamnele şi domnişoarele frumoase…

http://www.youtube.com/embed/hXJyMK_Q3xY

Să aveţi parte în viaţă de tot ce e frumos şi bun!

Cu drag,Costinel

Minunata poezie Cristina , sa-ti pastrezi sufletul senin si lumina ce te inconjoara in orice moment al vietii tale! O zi frumoasa !

Scrie numai ce si cand simti,…cand poti,…Ramai cu noi!
… sufletelule frumos, BE FREE! 🙂

Si pt ca suntem cu totii aici in campul Pasiunii lui Cristian, va daruiesc versuri…
De „La multi ani” sa fie mamelor voastre, iubitelor, femeilor care va implinesc viata,va dau de furca mereeeeu sa va tina treji, va inspira
si…va iubesc!

Duh Sfant…

Dormeam…Dormeam adanc si in tacere
Simteam cum se invarte tot…Pamant…,
Cum aripa-si desface-n mangaiere
Pe-obrazul meu, in noapte, Duhul Sfant…

Si ma-nchinam la Cerul plin de Haruri-
Imi coborau fiori de ritmuri caste,
Iar astrele-si sclipeau spre mine daruri-
De infinit suav cu flori albastre…

Nu ma-ntrebam nimic de- asemanare,
-cu ochii cui…?Dormeam.., nici nu visam!
Poate-mi dorisem seara, la culcare
Sa uit de mine, de ce-a fost…Dormeam…

Si-n Rugaciunea cea mai Rugaciune,
Pe-obraz cu lacrimi, raze dintr-o stea
M-au mangaiat si m-au trezit anume
Sa vad ca-n Duhul Sfant , e…mana ta!

Ahh! ochii s-au uimit,deschisi spre tine:
„Cum pot sa te cuprind intreg? Mereu…?
Si intrupati ca unul – tu in mine-
sa ma conduci,profund, spre Dumnezeu!”

Aş împărtăşi cu drag trăirile sau experimentările mele cu voi…dar nu aici pe net…şi oricum nu cred că prea curând…să lăsăm universul să hotărască.E mai înţelept aşa.Înţeleg entuziasmul unora şi nerăbdarea.
Ce se întâmplă?!!…nu este vorba de neîncrederea mea în voi.
Am fost fără să vreau martorul şi subiectul unor fenomene pe care unii le numesc paranormale.Acumaa… ştiţi şi voi cât de controversat este domeniul acesta.Oricum…ce vă pot spune este că am luat legătura cu mulţi experţi din ţară,unii dintre ei maeştrii foarte cunoscuţi şi căutaţi.
Cu unii am vorbit personal,cu alţii doar la telefon.Cazul relatat de mine nu constituia chiar o noutate pentru ei…dar unele aspecte îi cam puneau pe gânduri.Eu săracu…ce să mai zic…bulversat total.Am intrat pe anumite site-uri de specialitate…să mă documentez…pentru a înţelege fenomenul.Ce să înţeleg eu când nici ei nu înţeleg cu toată ştiinţa lor şi cu dovezile lor?!

Costinel

Vă înţeleg pe toţi şi vă iubesc în continuare la fel de mult, indiferent de punctele fiecăruia de vedere.
Indiferent de cărţile citite,de cursuri,de workshop-uri ori de maeştrii fiecăruia.
Eu vă preţuiesc oricum…aşa simt.
Întotdeauna mi-a plăcut să spun lucrurilor pe nume…verde în faţă…oricui.Cu riscul de a deranja şi a-mi atrage antipatia unora.Aşa sânt toţi vărsătorii.
Am avut ocazia să verific, în timp, că ceea ce le spusesem franc unora,se adeverise,deşi mi-aş fi dorit să mă înşel.

Cristi a observat bine devalorizarea cuvântului maestru,în sens spiritual.
E trist dar adevărat.
E trist şi faptul că trăim cu toţii senzaţia că spiritualitatea ca artă,a fost sau se vrea a fi înlocuită cu spiritualitatea ca industrie.Şi la fenomenul ăsta am cam contribuit toţi.

Unii au scris cărţi,alţii au făcut emisiuni tv,alţii site-uri,alţii o.n.g-uri şi cabinete de tot felul,ş.a.m.d
Nu are rost să ne plângem că s-a ajuns să se facă băşcălie pe seama diferitelor căi de trezire.Doar ştim cu toţii că ceea ce semeni…aia vei culege.

Eu săracu n-am avut treabă cu domeniu ăsta…v-am mai zis…am făcut şcoala vieţii în comerţ.Ştiu bine unde duce concurenţa, când marfa sau sursa mărfii e aceeaşi.

Cât despre eterna împăcare a laturii materiale cu latura spirituală…e un subiect sensibil dar fascinant.Nu-mi permit să dau sfaturi nimănui.Fiecare suflet are karma şi dharma lui.
Fiecare are dreptul lui să simtă,să trăiască şi bucuria şi suferinţa, după cum îi spune conştiinţa.
Să le cunoască direct… ca să înţeleagă profund viaţa…şi să o preţuiască.

Închei aici momentan şi sper să revin cu o notă mai optimistă.

Costinel

O sa fac si eu niste consideratii de ordin general in subiectul acesta cu adevarat ofertant care s-a ivit… Rezonez cu observtiile tale, Costinel, ti-ai pus stacheta sus si adanc…
Tot ceea ce o sa spun imi asum, nu-mi asum insa tot ceea ce voi veti intelege, 🙂 asa ca… subtitlul e… „din punctul meu de vedere”.
Am inceput constient cautarea spirituala de foarte tanara pentru ca un sentiment acut se trezea cu mine odata ce deschideam ochii de dimineata si… uite asa, nu vroia nicidecum sa ma lase sa mai fiu ca inainte… Nu puteaam sa-mi traduc pe atunci ceea ce ma anima decat cu „vreau sa ma schimb” si… „mi-e dor de Acasa”… indiferent unde eram si cat de bina ma plasam in lumea asta fizica, de fapt…
Plangeam… Imi scrisesem foi consistente cu formule inalte de optimizare si de constientizare a ceea ce sunt si am uitat… Spirit Liber… Mergeam pe strada, priveam in jur, si daca oamenii treceau destul de departe de mine, spuneam cu voce… „vreau sa ma schimb!” si accentele pe cuvintele mele de transformare cadeau dinspre inima catre Univers. Uneori nevoia era atat de pregnanta in fiinta mea incat coboram din mijloacele de transport in care ma aflam ca sa pot rosti!!!
Viata spirituala si viata sociala, in contextul in care esti si te-ai nascut, in familia, tara, continentul, epoca, timpul, planeta, patrarul de Univers… toate sunt corelate cu etapele de trezire ale sufletului tau si a neamului.
Nimic nu e intamplator, iar Maestrii, ca sunt ei din est sau din vest, ca-s avatari intrupati intr-o misiune unica in acest plan, au lucrat integrand datele lor concrete de viata (unii, ca Osho de pilda au fost si arestati de regimul in care s-au exprimat) iar ceea ce ne-au daruit nu e doar o cunoastere emanata elegant din vreun fotoliu confortabil al tuturor factorilor de mediu, ci din activarea mecanismelor proprii de sublimare si transmutare a materiei grosiere in spirit… a densificarilor astora pe care le numim, in exterior, viata de zi cu zi, asa cum o stim!
As fi vrut azi – si spun cu toata sinceritatea si Iubirea detasata si lucida in anvergura la care, desigur, sunt – sa citez dintr-un maestru spiritual de la noi; unul contemporan, un traitor in aceleasi conditii ca mine si ca tine… L-am cunoscut cu 15 ani in urma, nu am fost mereu prezenta fizic in preajma lui, dar legea rezonantei functioneaza si daca iti asculti sufletul, esti acolo unde trebuie sa fii si inveti… Astfel incat, am participat la unele conferinte ale lui, la unele workshop-uri si i-am citit din scrieri.
Trezirea sufletului fiintei umane e treaba serioasa, trezirea sufletului fiintei unui neam, deasemeni… Si uite, m-am impotmolit in a-l cita prin faptul ca as pune aici toate paginile, nu as sari macar o micutza de litera pt ca toata aceasta scriere e pur si simplu traita…
Daca te intrebi, Costinel, cam cum s-au potrivit cartile cu punerea in scena a vietii mele cotidiene, as raspunde asa, grosso modo: am trudit!… am plans!… m-am opus! am si m-am negat!… m-am daruit! si… m-am daruit Lui
Tin minte ca citind la Osho candva ca una din necesitatile cresterii este sa faci tabula rasa din tot ceea ce e inregistrare veche in subconstient ca si cunoastere a lumii exterioare (desigur nu vorbesc de functiile vitale puse in subconstient ci de toate reactiile, etichetele, prejudecatile, viziunile asupra a tot ce cunoastem) am hotarat brusc ca asta e calea pt mine, pt moment! Si desi eram angrenata serios in toate planurile vietii sociale, AM CERUT SA UIT! Cu atata tarie am cerut incat mi s-a dat!… mi-a reusit si am uitat profund pana si cine credeam eu ca sunt… si ce se poate spune in fata unui rasarit sau apus care te impresioneaza, am uitat sa fac calcule si munca mea de zi cu zi implica asta!!! am uitat… puneti voi ce!
Am privit Lumea ca pt prima data la facerea ei, am descoperit lucrurile in autenticul lor si fiecare pas era o revelatie… il descifram si il primeam prin vibratia lui si nu prin conotatiile altora sau ale mele vechi.
Nu mai insist cu povestea proprie pt ca stiu sigur ca la fel au facut multi altii sau poate diferit… dar ceea ce am invatat de la Maestri am aplicat… Eu nu am inchis cartea si nu am tras linii de insumare decat sub propriile experimentari si am vazut in toate ceea ce am vazut in parabola vietii lui Iisus: o punere in scena, act cu act, pt ca noi sa descifram… ca e posibil din trup de om, ca spirit, sa te inalti… si sa inscrii Inaltarea de acolo de unde esti.
„Mintea devine din ce in ce mai matura cu cat se poate cufunda mai adanc in originea ei spirituala. Atunci cand mintea ramane cramponata in lumea materiala ea va folosi inclusiv seva absorbita din solul spiritualitatii doar pt implinirea si gestionarea senzatiilor provenite de la cele 5 simturi. Va fi plina de dorinte si va fi greu sa-si consolideze stabilitatea si siguranta intr-o lume aflata in continua miscare” (C.Turcanu – Trezirea sufletului)
„Putem vedea oameni care au reusit foarte bine in viata, adica si-au asigurat o bunastare materiala excelenta folosindu-si intelepciunea, dar sunt incapabili de a trece dincolo de perceptiile senzoriale in intelegerea lumii.Cu siguranta ca nu putem vorbi de maturitate mentala aici.De asemenea exista si genul filosofului , poetului sau calugarului,care poate opera cu usurinta la nivel conceptual,dar este incapabil sa-si ordoneze viata materiala sau sa o inteleaga cat de cat.Ba chiar mai mult se mai considera si superior acelora care sunt preocupati doar de aspectul material al vietii ceea ce nu este altceva decat o aroganta imensa pt care va plati printr-un gen de „sterilitate” spirituala” (C.Turcanu – Trezirea sufletului)

In Trezirea sufletului sunt abordate clar si limpede, trait si asumat, cele remarcate de tine Costinel… si as vrea sa ne punem impreuna si prin citirea acestei carti, daca simti. O percep completa mai mult decat alte carti si ti-o recomand, fratzica!…, cu pasiune 🙂
… mi-o recomand!

…intenţionasem să scot în relief şocul pe care-l trăieşte un începător aflat pe calea cunoaşterii(autocunoaştere)…mai exact piedicile mentale care-l fac să se îndoiască de drumul ales…piedici destul de convingătoare ce vin din realitatea imediată a fiecăruia…mai bine zis de perceperea greşită a realităţii.

Este acel knowhow,acea veşnică întrebare…dar,cum fac asta practic?!
Că la teorie nu ne întrece nimeni.

Drumul sufletului este cunoscut ca şi drumul fără cale.

Desigur,maeştrilor din vest le este uşor să vorbească,să scrie cărţi despre ce şi cum ar trebui să facem.Unii probabil nici nu au auzit de români,de suferinţele lor.Bine…înţeleg şi ştiu că emoţiile,dorinţele sânt universale.Dar depinde în ce context sânt trăite.Mă refer la condiţiile socio-economice total diferite în care am trăit şi noi şi ei în aceeaşi perioadă istorică de timp.

Noi am fost foţaţi de împrejurări să trăim în minciună….să ne prefacem că e bine…deşi vedeam cu toţii că nu era aşa…pentru a supravieţui.Ca popor,acest mod de comportare poate că ne-a ajutat…dar ce folos dacă la scară individuală s-a impregnat adânc sentimentul trăirii vieţii asemenea unui coşmar.

Pe de altă parte,cred că toate suferinţele noastre…tot răul din trecutul nostru….ne-au îmbogăţit şi ne-au întărit…pentru prezent.Adică…pentru viitorul din acel trecut comun.

Este un paradox aici…noi am suferit efectiv şi nu am murit….ei,occidentalii au trăit cu spaima,cu gândul….cu frica de a nu fi în locul nostru.Vreau să zic că noi ştim deja partea practică.Le mulţumim totuşi pentru instrucţiuni.Apreciem gestul lor.
(ha ha ha…ce ironie a vieţii!)

Ca o concluzie( de moment)…este bine în viaţă să ai răbdare,să nu te grăbeşti să judeci binele şi răul…şi dacă totuşi vezi un rău în calea ta…încearcă să vezi şi binele din acel rău.
Nu ştii niciodată ce surprize îţi rezervă viaţa.Ele vin,de obicei, când nici nu te mai aşteptai şi adeseori de la cine nici nu te aşteptai.(when you least expected)

Se zice că prietenii te sfătuiesc ce trebui să faci…iar duşmanii te obligă să faci ce trebuie.

Uitaţi-vă un pic în trecutul vostru …aşa la modul detaşat…ca la un film…şi observaţi singuri felul în care lucrează universul pentru voi.Apoi multumiţii cum vreţi voi.

….acelaşi Costinel

…şşşt …please keep silence…Costinel…ON AIR …

Dragii mei,am recunoscut în articolele lui Cristian dar şi în completările voastre teoriile şi ideile (de fapt mesajele)promovate de mari maeştri spirituali din vest.Desigur, mă refer la Osho,la Eric Pearl,Eckart Tolle şi alţii pe care nu-i mai enumăr aici.
Cu toţii am trăit, probabil,acel sentiment de fascinaţie însoţit de imensă bucurie,când citeam sau vedeam pe youtube,mesajele lor pline de viaţă…de adevăr şi speranţă.
Nici nu ai cum să te simţi alfel în preajma unor aşa spirite elevate.
Apoi…cu toţii simţeam un gust amar,când ieşeam pe stradă şi observam feţele încruntate şi posomorâte ale trecătorilor întâlniţi în cale.Poate că în sinea noastră ne venea să urlăm…gândind că nu drept ceea ce se întâmplă.Să vezi semeni de-ai tăi…în neputinţă…care au uitat să zâmbească…mişcându-se de colo colo să câştige un bănuţ de pâine.
Am trăit apoi cu toţii sentimentul că mesajul primit trebuie să ajungă la cât mai mulţi.
Cum s-ar zice…ardea în noi dorinţa de a-i trezi şi pe ei…de a-i scoate cumva la lumină.
Apoi am trăit cu toţii sentimentul de vinovăţie…că noi putem fi fericiţi în aceste timpuri nefericite.În ciuda tuturor lipsurilor materiale sau a unor dorinţe neîmplinite…găsim cumva în noi puterea şi forţa să zâmbim.
Am ştiut cumva să ne regăsim pe noi înşine.
Sincer să fiu,pentru mine nu mai contează că unii îi zic suflet sau spirit…minte sau conştiinţă…sine inferior sau sine superior.
Şi îi înţeleg pe toţi.

Desigur cel mai greu pas după ce te trezeşti este împăcarea cu egregorul religiei în care te-ai născut şi cu care ai crescut.Este o barieră cam greu de trecut.Trebuie să ieşi din zona de confort şi parcă te ia aşaaa o ameţeală.Şi îţi vine mereu în gând întrebarea(îndoiala) de genul….„aoleo dar dacă se va supăra Dumnezeu pe mine?!”

Eu unul…când discutam în contradictoriu cu câte un fanatic religios…care în prealabil îmi verificase cunoştintele biblice…încheiam cu expresia….„auzi bă…să ştii că înaintea lui Dumnezeu toţi suntem la fel de proşti…şii nu am zis eu vorba asta…a zis-o unu Einstein”

Heei… văd că m-am lungit iar cu scrisu şi cred că vor şi alţii să emită din lumina lor…

Vă iubesc pe toţi, oriunde vă aflaţi,şi oricine sânteţi.

Costinel

Pasiune… Candva cautam cu toata fiinta mea sensul ocultat de societate a ceea ce simteam in mine ca exista, se manifesta si da pe din afara!
Sa fii pasional te scoate in afara peisajului liniar si monoton, e ca si cum… in mod natural si miraculos… mereu ai o lupa asupra ta. Vrei sa treci neobservat insa chiar in clipita in care parca ai intrat in anonimatul „zgomotului de fond”, auzi un sunet…. in simfonia notelor prin care Universul se manifesta, tu distingi un acord mai subtil!
Or fi stringurile?!? Miscarile lor ce emana particule inca nenumite de om, in dansuri pe care le intuiesti?!? 🙂
…Te… frisoneaza, iti schimba vitezele, te… transpune intr-o varianta a ta care… in tumultul ei de creativitate, „da cu artificii” in jur… Atunci te pui sa scrii, sa pictezi, sa dansezi, … si dintr-un simplu curios devii cercetator al Vietii… Experimentator prin tine insuti…, acela care e gata sa-si urmeze cercetarea cu pretul a … orice!
Pasiunea… daca e sa gasesc o metafora, ar fi viziunea pe care ne-o dadea jocul acela din copilarie, caleidoscopul… Odata atasat ochiului si rotit…. poafff! sensuri noi si posibilitati ale unuia si aceluiasi eveniment, din nimic,
…. TOTUL! Poti face aparent din nimic-a se citi din potentialele invizibile ale macrouniversului-sa apara vizibilul dans al Vietii…
„Pasiunea e dar de la Dumnezeu”… astea sunt cuvintele pe care le-am auzit atunci, cuvintele care m-au trecut de „ocultarea” de care va vorbeam la inceput… Rostite intr-o conferinta de d-na Ana Pricop, m-au linistit si m-au determinat sa caut mai adanc in mine , si mai adanc, sensuri.
Iti multumesc Cristi ca pe ooooriunde ai trecut, in Dansul Vietii, ai avut curajul sa afirmi natura pasionala a fiintei tale prin ceea ce-ai facut si ce-ai determinat… Noi solutii pt „a fi”!

Si… daca tot am pomenit de dans, Dans sa fie, in dar, de la o „pasionala”:

Roiesc ca-ntr-un tumult fluturi-scantei:
prin inimi doar de dans mai este loc,
cand te scufunzi adanc in ochii mei
si imi topesti pe san rauri de foc…

Subtil, tot mai subtil ma-ncercuiesti,
cu mijlocul cambrat de pasiuni;
Imi pui cercei din Cer, ma-mpodobesti,
Iar printre buze imi strecori minuni.

Dansam…,te contopesti cu mine nud:
ma tii in brate sa ma simti femeie,
Soptesti si imi patrunzi tot mai profund
Printre petale-n par de orhidee

………………………………

Si-ti treci atent cu palme sidefii
Iubirea , ca pe-un alb de pianina,
in nota unei pure simfonii-
pe-ncheieturi subtiri, de balerina…

…de obicei… de fapt în majoritatea cazurilor, toate acţiunile făcute de un om sunt rezultatul dorinţei de a-i impresiona pe ceilalţi. Asta cu scopul ascuns (adeseori inconştient) de a câştiga simpatia şi încrederea celorlalţi. Hai să zicem… chiar iubirea acestora. Este modul pur egoist de a trăi al multora… pe care fiecare îl maschează cum poate în relaţiile cu ceilalţi.
Mai pe scurt, căutăm mereu să aducem în noi ceea ce simţim că ne lipseşte.
Fiecare om simte în felul lui şi acţionează în felui lui.

Până când… într-o zi… realizează că de fapt nu-i lipsea nimic.
Este ziua în care toate măştile cad.
Este clipa în care mintea tace şi inima râde.

Toate erau în el… în sufletul lui… dar nu le văzuse.
Sau poate că ştia… dar îi era teamă să nu le piardă.

NIMENI NU SE TREZEŞTE LA VIAŢĂ DECÂT DUPĂ CE CUNOAŞTE IRONIA VIEŢII.

…închei aici scurta pledoarie… că n-aş vrea să impresionez pe nimeni… deşi cred că am făcut-o… inconştient… dar cu bucurie şi pasiune.