Se spune despre unii oameni că au un spirit puternic. Ei rezistă unor încercări foarte dure. Cînd spiritul unui om este foarte puternic el poate să treacă prin situații critice fără să-și piardă valorile, credința și mai ales capacitatea de a se bucura. De asemenea, în confruntarea cu bolile, adeseori grave, se poate vedea cît de puternic este spiritul unui om sau, altfel spus, tăria lui. Un spirit puternic poate să producă efecte miraculoase de autovindecare sau măcar de supraviețuire un timp mult mai îndelungat decît în cazul oamenilor cu un spirit mai slab, atinși de aceeași boală sau de aceeași rană. Despre un om cu spirit puternic spunem de obicei că el aparține mai mult Cerului decît Pămîntului, cu toate că acesta rezistă mult mai bine aici pe Pămînt, decît un spirit împămîntenit. El este foarte puțin legat sau condiționat de lucrurile și lumea în care trăiește și tocmai de aceea se descurcă mai bine cu ele.
De ce sînt totuși spiritele oamenilor atît de diferite în ce privește tăria lor dacă spiritul, care este scînteia divină din noi și este același în toti, nu are cum să fie în unii mai puternic, iar în alții mai slab? Ceea ce poate fi mai puternică sau mai slabă este însă manifestarea lui în noi, legătura care există între spiritul din noi și corpurile cu care am fost înzestrați. Un spirit puternic este caracterizat de o mare putere a credinței și aici nu vorbesc doar de credința în Dumnezeu, ci, în general, de credința în ceva sau cineva. Astfel, în funcție de natura celor în care credem pot fi spirite puternice orientate pozitiv, dar pot fi și spirite puternice orientate negativ, pentru că tăria spiritului nu este dată de natura celor în care credem, ci de intensitatea cu care credem. Sper să alegeți totuși să deveniți un spirit puternic prin susținerea binelui și nu a răului, pentru că răul este limitat totuși, pe cînd binele nu are nici o limită, el te poate conduce pînă în inima lui Dumnezeu.
Ceea ce ne ajută cel mai mult în încercările vieții este spiritul nostru, mai precis tăria lui și totodată orientarea lui pozitivă. Caracterul puternic al unui om se spune că este ceva înnăscut. Totuși, el poate fi dezvoltat dacă vom avea grijă să ne dăruim unui astfel de scop. Caracterul este suma faptelor noastre, el poate fi modelat prin toate faptele pe care le facem în initimitate sau în văzul lumii și de intențiile care se află în spatele faptelor noastre. Un om cu un caracter puternic, capabil să-și respecte cuvîntul dat, de exemplu, este totodată un om cu un spirit puternic. Spiritul este în ultimă înstanță ceea ce EȘTI și nu ceea ce AI. Cu cît ești mai aproape de ceea ce ești cu atît ești mai departe de lucruri și lume (în sensul detașării). Un spirit puternic este un spirit sărac în dorințe, sărac chiar și în idealuri, dar foarte mobilizat în a le împlini pe cele puține care îl animă totuși.
Caracterul puternic sau spiritul puternic al unui om este coloana lui vertebrală și totodată aripile lui, cu care se înalță în tăria cerului. Un spirit puternic și totodată pozitiv orientat, rămîne aproape mereu surîzător indiferent de încercările la care îl mai supune viața. La omul în care spiritul este puternic, funcțiile vitale și cognitive își trag seva din spirt și nu din afară. Cînd reușești să-ți găsești susținerea în propriul tău spirit și nu în cele exterioare, abia din acel moment încolo începi să experimentezi cu adevărat libertatea, împlinirea și fericirea intensă.
Anisa Manescu
SPIRIT
„Înclinare, pornire, tendință care determină felul de a fi, de a gândi, de a se manifesta al cuiva”; „Factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire”; „(FILOZ.) duh, suflet”; „Factor ideal al existenței, principiu imaterial interpretat ca fiind produs superior al activității creierului omenesc; conștiință; gândire; duh”; „(În filozofia idealistă și în concepțiile mistico-religioase) Element considerat ca factor de bază al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul”;
…sunt definitiile pe care le-am retinut eu despre ‘ce este spiritul’, si care imi plac in mod deosebit. imi place sa cred ca spiritul este frumusetea dincolo de materie, dincolo de ratiune, dar provenita din acestea; este inteligenta omului spiritualizat, ‘sacralizat’ prin rugaciune, prin credinta in frumos, in bine… acea înaltare spirituala (>spirit) spre cer, spre trangresarea ‘eului’, a limitarilor pamântesti. Numai sa fim cu grija caci daca nu suntem bine înradacinati, putem vedea vedenii, si deci putem trece (pe nesimtite) in cealalata sfera si ne putem pierde. Fiti cu mare bagare de seama! Va îmbratisez in aceasta iubire spirituala!
draupadi
Da, Cristina , am avut si inca mai am uneori aceasta impresie ca cineva e „prea sus” pentru mine si ca nu am eu cum si cu ce sa-l imbogatesc, sa-i infrumusetez viata…..Dar m-am convins, mai greu, ce-i drept, ca nu este asa. Un astfel de spirit puternic stie sa traiasca in Acum intens si te ajuta sa traiesti asemeni lui in preajma sa. E o mare gratie sa am in preajma un astfel de spirit puternic care ma accepta asa cum sunt! Astfel am inceput sa ma deschid….
Este un model pentru mine si incet incet incep sa invat….sa ma transform….sa ma maturizez….
Angelica, iti urmez sfatul :”Lasati ferestrele sufletului deschise!”
O zi minunata va doresc !
angelica
Azi a fost soare. Si cald. Multumesc pentru mangaieri. E un rasfat firesc.
Va invit in Piatra Neamt , la vara( poate urcam Ceahlaul) si…mai povestim: eu tacand, voi ascultand…pe Costinel cantand.
La multi ani Costinel! Sa nu te schimbi, caci prin simtul umorului faci lumea sa-ti zambeasca si… asa intineresti tu!
Cristina multumesc ! Faptele din trecut sunt lectii pentru prezent. Va trebui si trebuie sa ma „tin” de mine sa desfiintez cursul de imaginatie la care singurul cursant sunt eu.
Ce vorbe frumoase ai spus Cristian!
Gandeam odata ca uite, eu ii dau lui Dumnezeu lacrimi si El imi da putere.
A venit primavara si odata cu ea…un inceput! Lasati ferestrele sufletului deschise!
cristina
Azi simt sa va vorbesc despre Iubire…
Iubirea unui spirit puternic infloreste pe oricine e deschis si-si permite…Ea nu este invaziva: exista , se daruieste ,te imbie -ca Primavara cu floarea de pe copac, albinele…Si nu e o intentie in asta,nuuu! iubirea unui spirit puternic nu isi propune sa „faca” cu indarjire….: SE FACE!…firesc
Desigur ca exista un soi de dialog, exista chiar si negociere si oarecare diplomatie dintr-un anumit unghi de vedere dar spiritul puternic e parte din CEL LIBER si principiul cererii si ofertei in termeni terrani nu-i asa…Cam in felul acesta cred ca am inteles, cu greeeeu, cu opozitie si cu multe stangacii atat cat….m-am deschis pana acum sa inteleg 🙂
Ati avut vreodata impresia despre un om oarecare ca „nu e pt voi”, sau ca „e prea sus pt mine”, „prea jos” si din aceste varii motive poate ca nu l-ati primit?!? Eu, da!!! Mi se parea cumva ca-n lumea asta ar putea avea „totul” si m-as afla si eu…”de umplutura”!
Spiritul sau liber a negociat cu inima mea cu atata rabdare care pt el nici nu a fost rabdare, a fost felul de a fi si a avut taria prezentei in Acum in care a vazut si si-a asumat sa imi spuna ce e acolo, dincolo de prejudecati….Aiiii…..obraznica cum sunt am raspuns ca o razgaiata…cochetarind cu inaltimea sa si fara sa ma prind ca uite-asa am inceput ca cresc spre El…Un spirit puternic in Dragoste (si e valabil indiferent de sex, caci Dragoste e si-n prietenii , fiecare dintre voi sa-si recunoasca…) isi asuma si te poarta pana unde stie ca poti sa mai faci , copilareste, un pasishor….Nu e dramuiala mintii, e protectia asumata a Iubirii cu care te invaluie ca pe o mladita care nu se stie pretioasa ,inca,…din El
Pt mine un spirit puternic a avut curajul, inspiratia, asumarea sa imi spuna de dincolo de cortina pe care lumea mea mica o purta, cam asa: tu ma iubesti dar numai ca….inca nu stii 🙂
Pare ciudat, pare din alta poveste, dar mi-a schimbat viata cu Lumina lui: m-a” citit”,… gasit, m-a crescut, m-a tinut si m-a eliberat din causul palmei sale…. Iubirii
Dragilor pt ca deja v-am divulgat ca una din inspiratiile cele mai profunde pt viata mi-o aduce bunul si-nteleptul meu Osho, o sa dau azi un citat mititel darrr…imens:
Oricat de dureroase ar fi experientele iubirii, patrunde in iubire fara sa eziti, pentru ca, daca o eviti – asa cum fac majoritatea oamenilor -, vei ramane blocat in ego. Atunci viata nu iti va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un rau care curge spre ocean, ci va deveni o mlastina- Osho Rajneesh (Dumnezeu sa-l binecuvantezeeee)
ps: coordonatele de „mai sus”, „mai jos” din punct de vedere spiritual, pt cel din „Taria spiritului” nici nu exista….El caracterizeaza diferenta de orizont si atitudine dintre unii si altii asa cum am vazut candva tot la Osho dar nu-s in stare sa mai regasesc citatul si vi-l zic….” un om sta la baza unui copac iar altul in varf. privind fiecare inspre sosea, din pozitia pe care momentan s-au situat, isi spun:
„uite! vine o masina rosie…mare…acum…!”….iar celalat , chiar vehement si convins neaga :” nu e niiiici o masina pe drum. vad clar, e soare, e lumina, paaaana departe…Nimic!” departe siii….Departe, nu-i asa? fiecare din cei doi are „dreptate”, dreptatea lui
Diferenta ar fi ca spiritul puternic stie asta , el te cuprinde si nu te cearta, nu „pleaca” definitiv la altii mai destepti si…. nu iti arunca jucariile cu care inca petreci,… in cap 🙂
Costinelule drag si scump si…ahhh! sa ma opreasca careva!!! tare mi-ai placut in dialogul cu Claudiu…Te salut Claudiu si te mai astept!
Muahh ,…”…poate”
poate…
Poate ca eram in alta parte,
Poate ca intr-un alt timp eram,
Cand dansam imbratisati in noapte
Iar in zori, imbratisati, scriam…
Mi-aduceai de Sus o epopee:
despre tine orisice era!
Ti-aduceam cu suflet de femeie
Tot ce-veam si imi apartinea…
Ochii tai priveau razand la mine
Si-ti erau suficiente flori,
Buzele-mi de dragoste ros-pline
Alergand pe trupul tau,…in zori.
Poate ca eram indragostita,
Poate ca erai si tu copil-
Ti-ajungea privirea mea uimita
Mai mereu, de chipul tau subtil;
Nu te incerca nicicum pacatul,
Nu ma incerca de pofte dor!
Si ne mangaiam unul pe altul,
Cu aripi de Inger Calator…
Iar de-ntarziai, vroiam iubire
in stiinte lungi sa imi petrec
timpul- ca sa aflu nemurire
Si din muritori…sa te dezleg!
Costinel
Cristina,îmi permit să fac un pic de critică constructivă…aşaaa în general la mai toate intervenţiile(comentariile) noastre.Nu de alta,dar am senzaţia că cine intră „întâmplător” pe aici….să zicem unul precum Claudiu,ar zice că sântem un pic „săriţi de pe fix”.Probabil vor gândi ceva de genul….ăştia bat câmpii cu poeziile lor„…habar n-au de spiritualitate…visează cai verzi…”
Poate greşesc eu…nu ştiu.Am impresia că deşi intenţionăm să ne deschidem unii altora…parcă mai mult ne ascundem în spatele unor cuvinte şi expresii frumoase….pentru a masca ceva neplăcut din noi…din viaţa noastră.
Înţeleg că este bine să fim optimişti şi entuziaşti, să gândim pozitiv şi să emanăm energie pozitivă…sau cum spunea doamna Ana…să îndreptăm tava îndoită…dar mai întâi consider că ar trebui să recunoaştem…îndoitura(defectele,slăbiciunile,greşelille).
Nu uitaţi că bateria de la maşină are şi borna „+” dar şi borna „-” !Ambele sânt necesare…amândouă dau potenţialul.Altfel nu merge.Aşa este proiectul făcut….principiul.
Pe scurt,eu zic că ar fi bine să fim un pic mai pragmatici în comentarii,în sensul de deschidere şi spre partea concretă a vieţii…mă refer desigur la exemplele personale concrete…oricum sântem anonimi pe net….la lecţiile de viaţă sau încercările prin care cu toţii am trecut sau trecem.Să poată să ia aminte şi alţii de la noi.
Poate aţi observat că eu nu prea am folosit cuvinte mari în comentariile mele(pace interioară,iubire necondiţionată,credinţă,lumină,armonie)….şi totuşi…aşa…cu povestirile mele sincere v-am făcut să zâmbiţi.V-am transmis starea mea…puterea de a face haz de necaz.
Nu ştiu dacă sânt un spirit puternic…nu…nu cred,dar ştiu că am spirit de glumă…o fi ceva ereditar,nu ştiu.
Anul ăsta am împlinit 42 de ani.Cine mă vede zice că am între 26 şi 30.Trebuie să le arăt buletinul să mă creadă.Ha.Ha.
Bine!.Mai vorbim….sper cu mai multă deschidere!Adresa mea de yahoo este luckycostinel@…..puteţi să-mi scrieţi ce vreţi şi când vreţi.
….acelaşi Costinel
Gina Sfarlea
Sunteti atat de frumosi … frumusete pura !
Va multumesc pentru ca existati !
cristina
Multumesc Angelica ca ma porti si…ne porti in inima atat de frumos ! Te imbratisez!
Citindu-ti din experienta de viata impartasita aici simt sa iti fac din nou un indemn, cu drag: ia din tot trecutul doar esenta si lasa-l…in rest!Nu e necesara intoarcerea iar si iar in contextele care te-au facut sa suferi ca sa tragi invataminte, sa intelegi! e necesar sa iei intelepciunea si puterea de transformare si cu ele sa mergi avantata spre Viata…Exista o „memorie” la care fiinta ta va apela instantaneu in momentele de cumpana pe baza intelepciunii asteia…asa ca nu te intreba daca si cat te va tine, ai incredere in natura ta focalizata in spirit! Sa mai citim ca sa ne intarim in cunoastere inca o data articolul acesta scris de Cristian pt ca atat de bine explica: „La omul în care spiritul este puternic, funcţiile vitale şi cognitive îşi trag seva din spirt şi nu din afară. Cînd reuşeşti să-ţi găseşti susţinerea în propriul tău spirit şi nu în cele exterioare, abia din acel moment încolo începi să experimentezi cu adevărat libertatea, împlinirea şi fericirea intensă.”
Despre sensibilitate si putere-baza si varful piramidei…
Puterea- si nu vorbim acuma de cea fizica doar, ci de puterea fiintarii- este efectul si dovada fortei spiritului, activarii lui in materie .Pe masura ce accesam tot mai mult prin intentie,…practica, … credinta- informatie cat mai inalta divina- materia care suntem se sensibilizeaza…se rafineaza…Sensibilitatea este iluminarea materiei din noi (gradul ei)si odata cu asta capatam instrumente de perceptie pt planurilor din ce in ce mai subtile,pe masura intrepatrunderii tot mai intensa cu ele…
Cand zic planuri subtile fac trimitere la orice natura a lor: psihica, sufleteasca… eterica, etc
Taria spiritului despre care ne vorbeste Cristian, dupa parerea mea este tocmai ceea ce ii confera omului iluminarea materiei din el …pt ca ai nevoie de determinare, dinamica, vitalitate, intr-un cuvant …PUTERE, dar aspiratia, intentia ferma catre profunzime o va innobila cu sensibilitate: SA SIMTI unde sa fii, cand,…cat,…ce sa faci,ce sa daruiesti, sa creezi si mai ales…sa iubesti….E si asta o „sensibilitate”,in cel mai inalt grad al ei…cred
ps: te trec iar la „ps” cristinuca lucratoare cu amendamentul ca as vrea sa-ti proiectezi numai situatii benefice, pt caaa daca tot visam, sa visam mare!…fara „dramatice”, vreeeei?!?….Un exercitiu de iubire cu tine insati, ca o Rugaciune, iubire pura. 🙂
Iubirea pura
Iubirea Pură
Iubirea mea este ca şi lumina mea.
În lumina mea nu este loc
de nici o întunecime
şi pentru că ea există
fără a fi produsă de ceva,
în împărăţia luminii mele
nu există nici o umbră.
În iubirea mea
nu există nici o condiţie
Cristian Turcanu
Draupadi
Va imbratisez virtual, subtil pe toti… Angelica, te inteleg atat de bine… a inceput vindecarea unor traume, etapa e dureroasa si ma intreb si eu oare tine? Vom vedea si simti in timp cand pusi in fata unor situatii dramatice vom avea o anumita atitudine…aceste caderi si inaltari ma
deruta uneori…
Cristina, iti multumesc pentru frumusetea sufletului tau de femeie trezita!
Iti multumesc si tie, autor profund si misterios …
Cristian Ţurcanu
Angelica scumpă, tu care imi amintesti de anii de liceu, anii mei din Piatra Neamt, să știi că sensibilitatea este un dar si e semn de suflet viu, mai trebuie insa si ceva tarie din spirit pentru ca sensibilitatea sa nu devina o piedica, ci să devină o cale rapida de a ne transforma în lumina folositoare. Ceea ce ii face pe oameni puternici nu este puterea in sine, nu doar puterea singura, ci puterea insotita de o fina sensibilitate. Puternicii fara sensibilitate sint cei care genereaza atrocitatile de tot felul. Puternicii cu sensibilitate sint eroii, sint cei ce ajung sa fie pomeniti în legende. Sensibilitatea sufletului este o mare gratie sa te bucuri de ea mereu si mereu chiar daca te face sa si plingi. Sa iasa Soarele. Sa vina Primavara. Sa inflorim si să zimbim cu inima!
angelica
Ferice de cei ce au spiritul puternic. Ei apartin Cerului, dar sunt cu picioarele adanc infipte pe pamant. Au coloana vertebrala, asa este si cu cat viata ii incearca mai mult, cu atat devin mai puternici . Si asta e o bucurie fara margini.
Inainte cu…cateva ore inainte de a scrie, Cristian, am vrut sa te intreb de unde atata putere la cei puternici si cand devine omul , spiritul lui… puternic?
Acum stiu…din credinta , din puterea credintei , din intensitatea credintei , din…limpezimea credintei , din neindoiala.
O credinta pur practica si nu teoretica. O credinta traita si nu vorbita. O credinta interioara si nu una exterioara.
” Cu cat esti mai aproape de ceea ce esti cu atat esti mai departe de lucruri si lume (in sensul detasarii) ” .
Cine nu gandeste cade in deruta. Ceea ce esti tu ca fiime, acea scanteie divina, Spiritul tau si nu imaginea ta de sine, imaginea eu-lui tau , imaginea ideala( dar falsa) a unui eu creat, fie de tine, fie de ceilalti…ego-ul tau.
Aici am cazut eu in capcana. Am crezut ca eu sunt buna, dar am demonstrat ca sunt rea cand…a iesit la suprafata rautatea din mine. Am crezut ca sunt credincioasa, dar prin vorbele si faptele mele demonstram contrariul: departarea mea de Dumnezeu.
Am crezut ca…pot merge mai departe , peste un obstacol, dar …ma impiedicam mereu si aduceam mereu obstacolul in calea mea. Sufeream de atasament si o mare dependenta de oameni, de lucruri . Eram codependenta in relatiile interumane.
Asadar…mi-am creat o imagine falsa de sine . Si este atat de greu sa te desprinzi!Sa devii din nou ceea ce esti : o frumoasa si limpede scanteie divina!
Am cautat in mine, m-am uitat printre lacrimi in mine. Vindecarea a inceput …dar sunt vindecata? Si…oare „tine” ?
Sensibilitatea e partea unui spirit puternic sau a unui spirit slab?
Cum sa „extrag” din mine putere?
Si parca la timp vin si „zicerile” tale , Cristian! Tu…simti …
Si…ceilalati sunt atat de aproape .
Cristina, esti o dulce cu poeziile …de aici de langa noi.
Sa iasa Soarele din noi! E vremea…
cristina
Aripi interioare
Uneori,
îngerii se nasc cu aripile în interior
şi atunci sînt trimişi pe pămînt
ca oameni.
Ca oameni putem zbura
doar înlăuntrul nostru.
În lumea din jur
picioarele nu ne pot duce mai departe
decît îi duc aripile pe îngeri,
însă cu aripile noastre interioare
putem ajunge mult mai departe
decît orice înger;
putem ajunge
în inima lui Dumnezeu
si… nu ma pot abtine, macar, macar una sa mai pun!!! desi e tot volumul AICI, cu toate flacarile,… indemnurile,… zvacnirile profunde ale unei inimii vii ,…: Opriti-va din cand in cand – Cristian Turcanu
Opriţi-vă din cînd în cînd cuvîntul
la jumătate
şi aşteptaţi să înflorească
tăcut
ca un buchet de anemone.
Opriţi-vă o clipă
în mirare
şi ştergeţi-vă cu un burete
trupul desenat pe tabla lumii.
Opriţi-vă pasul cînd mergeţi
şi în el însuşi drumul se va ascunde.
Opriţi-vă gestul la jumătate
Şi lăsaţi nemişcarea să crească.
ps: aveam un obicei….; uneori CHIAR ma opream: mergeam la oglinda, abuream si…incercam magia cu degetul- imi scriam „dispari!”…. Nu o sa credeti, dar mereu ma asteptam sa-mi reuseasca…Ce ma uimeeeaaaa!!!…sa vad cum se ofera inca o „data viitoare”… mirarii mele:
„Opriţi-vă o clipă /în mirare /şi ştergeţi-vă cu un burete /trupul desenat pe tabla lumii. ”
Te iubesc, Cristianul acestui volum … interior !
Costinel
Salut Claudiu! Am înţeles aluzia ta.
Păi uite eu zic că sufletul este corpul dorinţelor,al senzaţiilor şi al sentimentelor.
Şi nu confund spiritul cu sufletul.Spiritul este elementul etern din fiinţa umană.Scânteia divină din fiecare om.De fapt toate definiţiile pe care le dăm noi….sânt doar interpretări omeneşti…confortabile minţii noastre educată în şabloanele logicii carteziene.Toate astea din dorinţa ego-ului de controla,de a şti el totul,mereu,dacă s-ar putea să afle şi ce gândeşte Dumnezeu…Ha!Ha! Ha!…eventual să-i punem nişte condiţii….să ne târguim ca la piaţă!
Puţin îmi pasă mie de DEX-ul ăla…şi de definiţiile din el!Ha!Ha!Ha!
Uite o interpretare ţărănească de-a mea.Să luăm de exemplu apa!Cum pot eu să-i explic unui copil mic ce este apa?!Sau ce înseamnă „apa udă”?Păi nu pot!Va trebui să-l duc la o apă şi el să o atingă…să intre în ea…să vadă el singur şi să simtă apa.
Degeaba i-aş povesti eu de H2O sau de chimie!
Deci,cum rămâne cu distincţia dintre Spirit…spirit şi suflet?!
Sânt inseparabile!Nu le confundăm dar nici nu le separăm!
Toţi sântem fiinţe spirituale care trăim experienţa umană.
Sântem eterni…trebuie doar să ne reamintim şi să ne bucurăm.
Cristian Ţurcanu
La acest link gasiti toate definitiile pentru termenul de SPIRIT. Merita sa le cititi si apoi sa deduceti singuri cam la care spirit m-am referit in acest articol despre Taria spiritului. Probabil ca se vor clarfica sau se vor amesteca si mai mult lucrurile, draga Claudiu, in functie de ce anume „iti va sari mai mult in ochi” din semnificatiile foarte diverse, ce-i drept, care ii sunt atribuite acestui cuvint!
http://dexonline.ro/definitie/spirit
cristina
…cadere si inaltare, doua fatete ale aceleiasi monede. Doar ca uneori, ceea ce unii considera inaltare, altii…din contra. Totul pare a fi arbitrar de la un moment dat,coordonatele legilor pamantene…asijderea -asta daca nu te multumesti sa traiesti la suprafata mintii, a fiintei si alegi profunzimile.
Cand e sa fim sinceri noi cu noi insine in noi insine, trebuie sa recunoastem ca adesea e necesar sa ne dam deoparte din coordonatele mai sus amintite sau altfel spus fata de reperele unanim acceptate si sa facem altcum….De unde stim ca mijloacele de perceptie pe care ne bazam ne duc in realitatea ,in claritatea fiintei care da solutii echitabile pt sine dar si pt celalalt?!? Si…ce inseamna echitabil la un alt nivel si dintr-o perspectiva spirituala? „Trebuie sa fii nebun in ale omului ca sa fii bun la Dumnezeu” zice in Biblie…
Am avut in viata parte de povesti care pt muuult timp mi s-au parut frustrante, m-am simtit nedreptatita si totusi, incredibil…..,am ajuns sa spun de la un moment dat ca „nu as scoate din viata mea acest episod pt absolut nimic mai bun!” Am inceput sa pretuiesc „caderea” ca pe o „inaltare” si sa trec dintr-o fateta a monedei in cealalta fara a schimba evenimentele ci doar reperul si coordonatele…
E posibil sa fi vorbit abstract pana aici pt voi, dragii mei, sau…nu, fiecare sa isi puna propriile experiente la bataie si sa mediteze…
Un spirit puternic se ghideaza dupa inspiratie, dupa revelatie, dupa recunoasterea pas cu pas a Voii Sale-ceea ce pt alti participanti in acelasi eveniment si conjunctura poate parea nebunie sau cruzime, insa… indiferent de cum arata in afara, continua…Ceea ce face din Iubire poate sa nu fie recunoscut ca atare si astfel sa fie judecat …
Spiritul puternic nu alearga dupa aplauze si dupa cohorte de laude si aprobari in ce face, lui ii ajunge constiinta ca binele, chiar daca nu a fost recunoscut deocamdata, ESTE FACUT in cea mai inalta forma posibila a lui, atunci!… si asta va salta stacheta celor care vor privi suficient cat cresterea lor sa-i duca, ca pe mine, la recunoasteri…Poate fi o cale singuratica a Vietii pt un spirit puternic, o cale pe care nu multi deodata sa-l insoteasca, insa el stie ca a deschis si generat un camp dincolo de timpul vazut… liniar.
Singuratatea spiritului puternic este o aparenta; te simti singur atunci cand tanjesti dupa aglomeratie sau dupa multa trancaneala, cum ne-am obisnuit…si simti ca-ti este refuzata sau nu ai acces in cercurile la care ravnesti,…la omul la care visezi…Dar cand e o alegere constienta in directia asta a linistii, a manifestarii fara aplauze,singuratatea poarta numele de SOLITUDINE si BINECUVANTARE.
Nu ma refer ca un spirit puternic se retrage din lume, din contra el ESTE in lume fara ca aceasta sa fie in el, servind-o, slefuind-o, iubind…
Cristian, tema ta de meditatie mi-a deschis aripile interioare de care atat de frumos ai scris in poezie, intr-o noua anvergura…O sa te citez cu versurile acelea( pe care Doamneeee, tare le iubesc) pt ca am de gand sa fiu prezenta din nou si atunci, cu voia ta, o voi scrie….
Ma bucura sa vad meditatia fiecaruia, freamatul si viata proprie exprimate asa de frumos de voi 🙂
Va daruiesc acum un strop de… cadere si inaltare catre Cerul interior dintr-o perspectiva proprie (ca si mica mea asertiune), dar…nu ultima:)
„Aripi de Carul Mare…”
Cad stele-albastre …si ma uit in gol;
Un vant solar imi suiera in porti.
Vin zorii peste toate dand ocol,
Iar Carul Mare… nu mai are roti.
Se-atine in priviri cu noaptea sa
Atat cat timpu-i este-ngaduit…
Dar zorii vin , si de-ar putea pleca
S-ar duce Carul de-unde a venit…
Se deruleaza pe Pamant ce este,
In curs firesc ,sau poate-n sens invers,
Si el, de sus, asista la poveste
Ca un martir blamat de Univers…
Cad stele-albastre, lacul jos farmand;
Ma uit, si-s o fiinta-ntrebatoare,
Sa vad ca-n lac sunt aripi ce s-au frant
Cu zborul meu si-al Carului cel Mare…
Tresalta, inima, si sari din piept!
Eu nu te tin ca-n colivii de mila…
Si nu ma multumesc sa mai astept
Sa bati o viata, inca, inutila…
Ah, de-as putea, cu visul meu sa plec,
Cu palma desfacuta catre Soare!
…Din raze si din sfere sa culeg
Aripi de stea, aripi de…Carul Mare…
Claudiu
Interesante comentarii, dar cam amestecați lucrurile. Poate cineva să facă o distincție între Spirit, spirit și suflet?
angelica
Intuitia, gandul, emotia, profunzimea…vreau doar sa-ti multumesc Cristian! Sa-ti spun ca sunt recunoascatoare pentru ca…totul „curge” : prin noi si intre noi!
Am vrut sa-ti scriu sa mai scrii…despre ce-ai scris.
Multumesc , Doamne! Multumesc , Cristian! Multumesc, voua tuturor!
….revin
Costinel
Oamenii se împart în două categorii:unii caută şi nu găsesc,alţii găsesc şi nu-s mulţumiţi.
Sufletul călătoreşte din veac în veac,acelaşi suflet,numai că moartea-l face să uite că a mai trăit.
Fiecare om e o întrebare pusă din nou spiritului Universului.
Fiecare lucru poartă în sine însuşi măsura sa.
Sâmburele vieţii este egoismul şi haina lui minciuna.
Menirea vieţii e să te cauţi pe tine însuţi.
Ideea valorii este foarte relativă,căci fiecare o măsoară după interesul său.
Umanitatea începe în noi odată cu dezinteresul.
Nevoia este sofistul cel mai mare de pe pământ.Nenorocirea este cel mai bun dascăl,îşi are metoda ei proprie,dar nu dă greş.
AM ÎNŢELES CĂ UN OM POATE AVEA TOTUL NEAVÂND NIMIC ŞI NIMIC AVÂND TOTUL.
…..citate din Eminescu
Simeona
Cele trei facultati de baza ale sufletului – mintea, emotiile (senzatiile), si vointa, catalizate de limbaj si atentie, venind in contact cu lumea inconjuratoare, plamadesc treimea sinelui propriu: constientul, subconstientul si inconstientul.
Constientul – intelegerea si ratiunea – este „duhul” sau „inima” sufletului – care prelucreaza ceea ce detine „lada de zestre” a subconstientului si inconstientului.
In lada noastra de zestre se afla toate senzatiile si perceptiile adunate de-a lungul vietii sau mostenite genetic. Daca „zestrea” este o lume a terorii, a fricii si a durerii si „duhul” sau spiritul nostru va fi o lume a intunericului.
Pentru sanatatea noastra si a lumii inconjuratoare ar fi un bun inceput sa stim ce contine „lada de zestre” si sa facem putina ordine in ea. Unora nu le-ar ajunge o viata pentru asta dar, macar ar intelege care este drumul cel drept si nu ar mai rataci aiurea prin lume.
Multumesc pentru temele de meditatie deschise.
Gina Sfarlea
MULTUMESC !
OFERI MULT DIN CEEA CE ESTI, IAR EU MA BUCUR CA AM REUSIT SA INVAT CUM SA PRIMESC CA SA-MI FOLOSEASCA SI SA VIBREZE PENTRU A SPORI TALANTII …