Vă invit pe toți să trecem la o mai bună transpunere în viața de zi cu zi a iubirii. Să trecem de la gînduri la vorbe și de la vorbe la fapte! Chiar dacă mă credeți idealist sau chiar utopic, am ferma convingere că, dacă am începe să ne manifestăm cu mai multă iubire, am reuși să transformăm țara și poate chiar întreaga lume. Nu ne costă nimic, nu ne trebuie capital străin sau autohton, nu ne trebuie avize sau cine știe ce autorizații, ne trebuie doar o atitudine interioară bazată pe suflet, pe iubire, pe compasiune, pe înțelegere și pe respect reciproc, pe omenie, pe ceea ce avem mai înalt și uman în noi. Este suficient să începem prin a fi mai atenți cu exprimarea iubirii față de cei apropiați, față de frați și surori, față de vecini, față de prieteni și să ajungem să ne exprimăm cu iubire pînă și față de colegii de serviciu, față de cei pe care îi întîlnim pe stradă, față de cei pe care îi privim la televizor, îi ascultăm la radio sau îi întîlnim pe internet – față de toți.
Exceptînd perioadele în care sînt îndrăgostiți, chiar și între doi iubiți faptele iubirii, cuvintele iubirii, gesturile iubirii sînt cam rare. Eu cred că dacă am înmulți gesturile iubirii, cuvintele iubirii, faptele iubirii, gîndurile pline de iubire am reuși să ne tranformăm pe noi și pe ceilalți, am reuși să devenim extrem de bogați. Ar fi țara plină de turiști pentru că toți ar vrea să vină să simtă pe pielea lor un climat de iubire, să respire un aer îmbogățit de tandrețe și compasiune, de sinceritate și dăruire sau cel puțin de respect și omenie.
Concret, vă propun ca măcar în fiecare duminică să fim mult mai atenți în exprimarea iubirii. Să fim darnici în gesturi de tandrețe, în cuvinte frumoase, în fapte pline de iubire. Măcar duminica să dăruim celorlalți mai multă înțelegere, să evităm orice supărare, orice cuvînt urît, orice reproș. În această zi a iubirii să urmărim să iertăm și să cerem iertare.
Și mai concret, vă propun să vă cumpărați un caiet și în fiecare duminică să scrieți în el o declarație de dragoste față de Dumnezeu. Dacă în vreo duminică nu simțiți să scrieți nimic, nu aveți nici un cuvînt e suficient să scrieți doar „te iubesc!” sau să desenați o inimă sau să vărsați o lacrimă și să semnați sub ea. Spuneți-i cum simțiți dragostea față de EL. De asemenea, dacă vă este greu să exprimați în mod direct o declarație de dragoste față de un anumit om, atunci scrieti-o în caiet fără să fie nevoie ca el să ajungă să citească ceea ce ați scris. Chiar este un exercițiu foarte valoros să scrieți aceste declarații de iubire. Spuneți părinților, fraților și surorilor voastre că îi iubiți. Facem prea rar acest lucru!
Haideți să facem ca într-adevăr măcar ziua de duminică să devină ziua iubirii, ziua iertării, ziua în care să ne îmbrăcăm sufletul în hainele cele mai frumoase, să le îmbăiem în iubire, să le îmbrăcăm în cuvinte de dragoste, în gesturi de tandrețe, să fim cu adevărat iubitori, buni și frumoși! Să trecem la fapte! Voi relua acest articol de-acum în fiecare duminică în care voi avea acces la internet. Răspîndiți-l și voi … să începem o revoluție a iubirii!
Cristian Ţurcanu
http://www.youtube.com/watch?v=Cb9Qx2NomZk
angelica
eu…va iubesc !
Draupadi
Da Angelica, asa e…un copil care nu a crescut intr-un mediu plin de caldura si iubire, nu are un model în viata si prin urmare va fi un rebel….Va avea nevoie de oameni calmi, rabdatori si iubitori in preajma sa pentru a-si trezi ceea ce este deja in el…
Este extraordinar de important ca parintii sa-si manifeste iubirea fara retineri pentru copiii lor si al altora…
Lena
Mi-au cazut ochii pe un citat la un moment dat: Cand iubesti cu adevarat, nu te mai intrebi daca esti iubit.Iubirea iti da curajul de a infrunta orice ipoteza. Intrebarea este mai multo problema de amor propriu decat una de amor propriu zis. (cam ce spunea si Cristian).
angelica
Adevar ai spus, Cristianule. A darui din preaplinul iubirii- ce fericire-i !
Ma scuzi ca l-am „bagat” pe Octavian Paler intre noi…ideea era ca un copil crescut intr-o familie in care nu se iubeste, sigur va avea nevoie de oameni cind va fi matur…ca sa redescopere iubirea. Si nu e usor…dar este posibil.
O duminica plina de caldura sufleteasca !
Cristian Ţurcanu
In iubire, draga Angelica, nu exista cale de mijloc, ori iubesti ori nu iubesti. Daca esti ranit sau nu, nici macar nu conteaza…la un moment dat va conta doar faptul ca ai iubit.
angelica
“Mai stim, oare, sa iubim naiv, inocent, sa oferim totul in dragostea noastra sau suntem mereu macinati de constrangeri si resentimente?
Si daca iubim inca, naivi, ce sa iubim ? Putem iubi lumea, putem iubi clipa, pe cei de langa noi , putem iubi totul.
Dar placerea de a oferi dragoste, implica riscul de a fi raniti, de a ni se raspunde cu ura … neintelegerea celor din jur ne poate face sa nu mai iubim nimic … dar, pana la urma, iubirea fie ea si pentru o clipa merita toate aceste riscuri ale esecului. Caci, cautand mereu o cale de mijloc, intre a iubi “nebuneste” si a nu fi ranit, nu vom reusi sa iubim nimic cu adevarat.”( Octavian Paler )
angelica
Suntem adulti si gindim ca niste adulti. Dar de iubit,cum iubim? Sau,mai bine zis stim sa iubim? Avem in inima noastra acea iubire curata,sincera,adevarata…din suflet?
Parintii isi iubesc copiii? Toti ne nastem „infasati” in iubire,dar pe masura ce crestem, suntem „inveliti” cu iubirea parinteasca? Parintii stiu ? Au in inima lor iubire? Stiu sa daruiasca iubirea? Copiii de azi-parintii de miine.
Se zice ca cel ce tipa, e ‘gol’ de iubire. Nu are iubire in inima lui. Si-atunci cum sa daruiasca? Are nevoie de o portie de iubire adevarata, dumnezeiasca. Si…de-l va descoperi pe Dumnezeu in inima lui…va sti sa daruiasca si sa primeasca iubire.
Ma-intorc la copilarie…invaluiti copiii in iubire curata, ca ei, la rindul lor sa stie sa iubeasca.
E simplu si frumos sa daruiesti iubirea, dar de ce e greu sa faci acest gest, aceasta traire…in fiecare zi a vietii tale?
Toti ne luam aceasta „zvicnire” din copilarie.
Mai stim sa iubim inocent?
cristina
..sunt ‘pe aici’ fratzicule iubit, desigur ca da….ma simti, ca intotdeauna… Va imbratisez pe toti!
Faptele iubirii sunt atat de diferit manifestate si receptate de partea cealalata functie de nivelul fiecaruia evolutiv…Sunt imprejurari, momente, determinari…in care sa primesti si sa daruiesti cuvinte, gesturi, mici semnuletze ale existentei unui suflet cald in preajma ta , constituie conditii de crestere accelerata…sau ‘adjuvant’ de vindecare 🙂 De asemeni, in alte etape evolutive in care omul isi propune un demers spiritual constient- o cale a detasarii- e un bun exercitiu sa se pastreze in bucurie si intelegere inteleapta-in Lumina cum ai spus, Micule Print- in afara eventualelor si fluctuantelor dovezi, demonstratii, semne, exhibitionari de sentiment si fiinta….caz in care cu certitudine ca nu mai apar frustrari…sau cele care apar sunt constientizate, ca … de fapt ,totul e un exercitiu…de Iubire, un joc….
A judeca si compara duce intr-o fundatura a gandirii si a simtirii, o risipa si o prejudiciere in Intreg, mai eficient ar fi sa ne desavarsim noi pe noi, sa ne facem curatenie in dreptul nostru ca sa avem ce radia:….prezente radiante de Iubire, nuclee, unde in Oceanul Infinit…
Stiu ca nu am spus tot, nici macar esentialul pt ca …poate…inca nu-l stiu, dar… desavarsit… stiu sa va tac 🙂
Tacerile noastre fie sa se gaseasca si sa rescrie un limbaj de Iubire…pentru toate nivelurile din om … Va imbratisez straans !
Maria
Sunt tot atatea moduri de a iubi cati oameni sunt ? Cum zice Lena, aceasta energie divina este modulata de fiinta care o impartaseste. Daca Micul Print este o persoana introvertita, atunci va alege sa o exprime tacut , prin gesturi si atitudini, mai putin vorbe. O persoana expansiva si lipsita de inhibitii se va folosi si de cuvant. Am cunoscut si fiinte care rosteau totusi „te iubesc” dar intr-un mod formal, lipsit de traire… Sau altele care mi-au marturisit ca niciodata in viata lor nu au spus „te iubesc” partenerului… si sunt aproape mereu triste,nefericite si asteapta ca manifestarea iubirii sa vina de la celalalt. E incredibil cat de dornici de iubire si totodata lipsiti de orice initiativa de a o oferi si marturisi sunt unii oameni, chiar si in intimitate. De aceea, cred ca demersul lui Cristian de a alege macar o zi mi se pare inspirat, caci astfel de suflete au nevoie de timp sa se redescopere…
Micul Prinţ
Ba să vorbim!
Şi să ne completăm unii pe alţii…frumos…oricât de diferiţi am fi….
Mie îmi place acea definiţie a luminii…lumina=înţelegere înţeleaptă.
Şi când ceva nu-mi convine(mental)…mă gândesc imediat la definiţia asta.
Şi florile frumoase au spini…dar tot frumoase rămân.
Ele ne încântă privirile şi sufletele….de ce să mă supăr pe o floare dacă eu încerc să o rup şi mă înţep singur?!
Sau mă pot gândi…dacă aş fi eu în locul acelei flori?!
Draupadi…văd că ai început să fii Elveţia…ha ha…mă bucur sincer pentru tine…..şi spune-i Cristinei că şi mie mi-e dor de ea….ştiu că e pe aici şi se bucură în tăcere…
Veve…nu am cuvinte să-ţi mulţumesc pentru poezia aia…pentru mine.
Vă îmbrăţişez pe toţi!
Lena
Asa ca mai bine nu mai vorbim un timp…..si actionam asa cum ne-a provocat Cristian. 🙂
Draupadi
Lena, de acord si cu tine si cu Micul Print, intrucat am observat ca sunt oameni care desi rostesc mai rar”te iubesc” , sunt plini de iubire in tacere si privire….atitudinea aceasta e intalnita preponderent la barbati, asa am observat eu.
Dar noi femeile, suntem mai aparte …. nu o sa ne plictisim niciodata de cuvinte frumoase si flori minunate, caci daca ele vin cu suflet din suflet, ne imbogatesc….
E adevarat ca nu trebuie sa fim alintate prea mult si prea des pentru ca ne „facem cuib” in capul iubitului :)) (spunea iubitul meu in gluma).
Prin urmare, sunt oameni care cu suflet rostesc de fiecare data cand simt” te iubesc” ; si mai sunt oameni care rostesc mai rar, dar nu inseamna ca sunt lipsiti de iubire…
Va imbratisez!!!
Micul Prinţ
Da,Lena…înţeleg ce vrei să spui…dar nu mă refeream la gesturile (egoiste) făcute(inconştient) cu scopul de a cuceri un posibil partener de viaţă.
Ştii?!….vine un timp….când acel „te iubesc”şoptit,gingaş, se poate transforma într-un „te urăsc” rostit cu voce tare…tot din suflet.
Cât despre ce-şi doresc bărbaţii…mai vorbim când vei avea curajul să spui …am descoperit bărbatul din mine!Chiar dacă tu crezi că eşti doar femeie.
Asta e valabilă şi în cazul bărbaţilor…care cred că sânt doar bărbaţi.
Mulţi oameni….în ziua de azi…vorbesc despre alţii….dar nu realizează că ,de fapt,vorbesc despre ei înşişi.
Dacă s-ar cunoaşte cu adevărat…vor vorbi mai puţin…chiar şi despre iubire.
Cine vorbeşte,nu ştie…cine ştie,nu vorbeşte.
Lena
Draga Micule Print, adevarata iubire se si rosteste si nu cred ca pierde din farmec….ba dimpotriva, iar cuvintele, dovezile si argumentele cum le numesti tu aduc o nota personala si modulata a fiintei care le rosteste.
ca femeie…te asigur ca o floare sau (si) un zambet daca sunt daruite impreuna cu „acel te iubesc” reuseste cu mult mai mult sa imi atinga sufletul si sa imi infrumuseteze ziua.
Si crede-ma ….femeile nu se plictisesc niciodata de cuvinte de alint, dovezi, argumente,
daruri, tandrete, vorbe soptite……si le rasplatesc pe masura, in felul lor, asa cum isi doresc barbatii!
angelica
As vrea atit de mult sa fie blindete pe Pamint !
…si multa rugaciune intr-un cuvint.
Micul Prinţ
Iubirea…e un cuvânt mare….şi adevărata iubire nu se rosteşte…în momentul pronunţării îşi pierde din farmec.
Cel mai profund şi înălţător sentiment…paradoxal,nu-i aşa?…nu are nevoie de cuvinte…de dovezi…de argumente….el…adică ea….se exprimă cel mai bine prin tăcere.
Lacrimile sânt tăceri vorbite….sau vorbe tăcute ale sufletului.
Când dăruieşti cuiva o floare sau un zâmbet nu mai e nevoie de acel „te iubesc”.
De aceea eu nu simt nevoia să vă spun că vă iubesc….şi am observat că atunci când intru aici şi tac…fără să vă scriu ceva anume….vă simt mult mai aproape.
Aşa căă…acum ştiţi răspunsul la tăcerile mele…
Draupadi
Provocarea cea mare e la servici, aici petrecem mai mult timp decat chiar cu familia:)…au ajuns sa-mi fie dragi chiar si acei oameni care tipau dimineata ca nu le aducem marfa comandata (lucrez in achizitii, astfel spus fac „shopping” :)))).
Ai ales bine Duminica, pentru mine e o zi de stat acasa, de rugaciuni pentru suflet in suflet….de regasire….Am observat de ceva vreme, ca duminica e o zi trista pentru mine , am urmarit sa inteleg de ce…si am inteles ca… relatia mea cu Dumnezeu nu era pe primul loc…urmand sfatul unui suflet apropiat mie, acum imi este mai bine, vorbesc mai mult cu Dumnezeu, il port cu mine si in mine peste tot! Practic am inceput sa simt ceea ce multa vreme pentru mine a fost doar teorie…Sa fie acesta un inceput de trezire a sufletului?
Va imbratisez!
Cristian Ţurcanu
E usor sa-i iubesti pe cei care iti plac, e foarte greu sau poate imposibil sa-i iubesti pe cei care nu iti plac. Proiectul pe care vi l-am propus nu se refera deocamdata la cum sa-i iubim pe cei care nu ne plac, ci doar sa intetim focul iubirii macar fata de cei care ne plac, sa alungam letargia sau lipsa de manifetsare a iubirii doar pentru ca am intrat intr-o rutina paguboasa. Cealalta latura aproiectului presupune sa ne abtinem de la orice este contrar iubirii, ginduri rele, vorbe grele sau fapte violente fata de cei care nu ne plac. Sa traim macar o zi in care sa ne abtinem de la orice negativism de la orice este contrar iubirii. Si am propus duminica pentru ca majoritatea dintre noi nu mergem la serviciu duminica. 🙂
Draupadi
Angelica, apreciez sublinierea ta si anume sa iubim si pe cei agresivi sau nu tocmai armoniosi, aici e testul de fapt! Putem face aceasta? Revin la ideea forta si anume sa ne transformam pe noi insine, sa devenim relee de iubire si iertare divina si apoi totul va fi mult mai usor! Iau in consideratie sfatul tau Cristi, sa spunem cu suflet sau sa scriem duminica pe un caiet declaratii de iubire pentru Dumnezeu, pentru fiintele din viata noastra…de fapt, iau in considerare tot ce scrii tu, esti o sursa de inspiratie pentru noi….
Sa stiti, am observat, nu e deloc usor sa reusesti sa nu ai macar un repros sau un cuvant nepotrivit o singura zi! Ai mai scris tu un articol in 2011 cu tema Fara reprosuri ….http://www.artadeatrai.ro/fara-reprosuri#respond. Va provoc la o astfel de zi senina !
Cristi, imi place dialogul tau cu noi , aici! Va imbratisez cu drag !
angelica
da, Cristianule…..nimic nu e usor….mai ales sa-ti controlezi vointa omeneasca, firea dupa om…
Ce e cu neputinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu !
Si mereu ne intoarcem la credinta . Si eu cred !
Cristian Ţurcanu
Angelica, cum altfel sa vrea daca nu tot timpul? La nivel de intentie si gindire e usor sa spui ca da, voi iubi mereu toti oamenii. La nivel faptic lucrurile devin mai dificile, de aceea am propus ca macar o zi sa o traim mai constienti in iubire si cu iubire. Nu este simplu sa traiesti o zi intreaga fara nici un gind rau, fara nici un repros adresat cuiva, nu este usor sa-ti suni rude sau prieteni pe care nu i-ai mai vazut de mult pentru a le spune ceva frumos si nici sa scrii o declaratie de dragoste fata de Dumnezeu nu este simplu, dar daca vom face toate acestea chiar si numai pentru o zi pe saptamina tot va fi un inceput remarcabil, iar transformarile nu vor intirzia sa apara.
angelica
Faceti pofta la iubit si sarutat !!!
Nu , nu numai duminica, ci in fiecare zi ! De ce macar duminica? De ce sa programam orele de daruire, de iubire? De ce sa asteptam duminica? De ce sa-L tin pe Dumnezeu doar pentru duminica? Ah, daca-i sti ce inseamna o zi ! Spontaneitatea se manifesta in fiecare zi ! Iubirea creste daruind iubirea in fiecare zi ! Fiecare zi conteaza !
Inima nu se inroseste si nu se infierbinta doar duminica , ci in fiecare zi !
Mi-e dor de Dumnezeu in fiecare zi ! Mai bine lasam internetul doar pentru duminica !
Te iubesc ! Si pe tine….si pe tine….si pe tine ! Ar fi o binecuvintare sa-i iubim pe cei agresivi, pe cei ce s-au indepartat de Dumnnezeu , pe cei singuri , pe cei violenti, pe cei ce sunt „altfel”. Pentru ca….toate sufletele traiesc doar prin iubire, toate sufletele au nevoie de iubirea cea adevarata , iubirea lui Dumnezeu prin oameni, iubirea cea de fiecare zi ……
Se moare in fiecare zi…..e nevoie de iubire curata in fiecare zi !
Cristian Ţurcanu
Si eu am fost admonestat in acest mod, dar am continuat nestingherit si continui…de curînd o nepotică de vreo 8 anișori m-a văzut in curte la bunici sărutîndu-mă cu iubita mea soție și mirată ne-a întrebat: „voi încă mai faceti asta!?” – da, încă mai facem asta! 🙂 și o vom mai face!
Maria
Ce provocare frumoasa si inspirata ! Cand ma gandesc cum am fost programati de mici sa ne reprimam astfel de sentimente… imi aduc aminte ca dupa ce m-am casatorit (acum 21 de ani), eram cu sotul meu la parintii mei la tara si bunica mea ne-a surprins prin curte cand el se manifesta cu tandrete si chiar ma saruta … a fost un soc pentru ea si m-a admonestat imediat, zicandu-mi ca e rusine, ne vad vecinii … din pacate si acum am retineri sa fiu spontana si iubitoare cand sunt altii de fata.