Știu că a fost o vreme în care am fost prieten bun cu vorbele, cu multele cuvinte. Iubitele mele erau cărțile, prietenii mei erau librarii și anticarii. Au trecut! Nu mai filosofați. Măcar de sărbători lăsați folosofările. Trăiți, simțiți, exprimați cu naturalețe ceea ce propriul suflet vă inspiră. Ascultați, priviți, gustați, atingeți, adulmecați cu nesaț mireasma văilor și a vîntului călător. Fiți cît mai naturali! Fiți în voi înșivă, acasă, nemuritori, incredibil de frumoși și de luminoși. Iubesc, vă iubesc, trăiesc! La mulți ani! Vă doresc tuturor multă sănătate și seninătate!
Dia
Iubitele tale erau cărţile pentru că poate ele îţi parau multe (alte) singurătăţi.
Mica
Cu alte cuvinte, aceste sărbători ne oferă prilejul experimentării din plin a primei fericiri: eliberarea duhului de duhuri, pentru a ne lăsa inundaţi de Iubirea care ne ţine în braţele ei tot timpul. Aşa să fie… all ! 🙂