Așa cum un copil găsește ceva atractiv și interesant de explorat în orice situație sau împrejurare, la fel am putea să ne propunem să abordăm evenimentele vieții, activitățile curente, „ghinioanele” care ne apar în cale. Am scăpat farfuria cu mîncare pe jos!? am scăpat-o! De ce să facem din asta o tragedie? Când eram copii găseam așa ceva ca fiind interesant, hazliu, ceva inedit. Putem fi la fel ca atunci când eram copii, chiar dacă acum știm că avem de curățat podeaua. Pînă la curățarea podelei, am putea să zîmbim, să găsim ceva atractiv în mîncarea împrăștiată pe jos.
Trăim ca și cum am avea de ajuns undeva. Trăim ca și cum n-am avea voie să mergem decât pe cărările bătătorite. De multe ori nici măcar nu știm unde, dar știm sigur că avem de ajuns undeva. N-avem de ajuns nicăieri. Viața este destinația noastră, trăitul ne este menirea! Observă-te, joacă-te, fii fericit! Înțelege și te înțelege și dacă e să vrei ceva, atunci nu îți dori nimic mai puțin decît TOTUL! Iubește-te!
cititor cod
Intr-adevar parca am uitat sa fim copii si sa ne bucuram la orice lucru marunt. Suntem o societate dominata si macinata de materialism si de consumerism si totul decurge in flux parca nu exista exceptii. Totul devine rutina. E un pic trist…