Pe înălțimi

Îmi plac florile de munte și pajiștile de pe înălțimi. Aici toate plantele sînt mai scunde și florile mai delicate, firele de iarbă sînt mai dese, mai strînse unele într-altele, n-ai să vezi bălăriile acelea imense și chiar respingătoare care năpădesc falezele și vin pînă aproape de plajă sau cresc de-a lungul drumurilor în zonele mai joase. Îmi place structura delicată și aproape plăpîndă a florilor de pe versanții munților. Asemena lor, gîndurile noastre sînt mai delicate și firave, îmbietoare și plăcute, atunci cînd cresc pe înălțimile Spiritului. Dar dacă Spiritul este lăsat în adormire, în smîrcuri sau prin locuri băltite, gîndurile devin și ele asemenea buruienilor: mari, mai înalte decît omul, respingătoare sau cel puțin sufocante. Pe înălțimile spiritului mintea devine transparentă, îmbietoare și toate gîndurile sînt mai scunde mai liniștite și îmbracă stîncile cu o mantie moale protectoare și hrănitoare. Îmi înalț spiritul și el mă înalță! În casa fulgerelor vii lumina este albastră! Și toate sînt așa cum trebuie să fie… pe înălțimi!