Mulți oameni doar viețuiesc. Printre cei care viețuiesc se află, adesori neștiuți, adevărații trăitori. Un trăitor este ca un izvor de bunătate, dragoste și înțelepciune. Atît timp cît mai există printre noi trăitori Binele, Adevărul, Frumosul, Dragostea, Respectul, Dăruirea și altele asemenea lor încă nu vor dispărea cu totul din această lume.
În funcție de idealurile către care aspirăm ne folosim de anumite valori sau “puteri”. Virtuțile sînt “folosite” doar atunci cînd oamenii aspiră la desăvîrșire. Puțini sînt aceia care mai știu că fluviul fericirii și afluenții săi, rîurile de bucurie, își au izvoarele într-o viață virtuoasă.
Așa cum în ultimul secol au apărut tot felul de înlocuitori artificiali în alimentație sau vestimentație, la fel au apărut tot felul de “înlocuitori” pentru fericire și bucurie, însă orice om știe că doar produsele naturale sînt cu adevărat sănătoase. Dacă, în ceea ce privește alimentația și vestimentația nu toată lumea își poate permite produse naturale, accesul la fericire și bucurie îi este permis oricui.
Omul este cununa întregii creații. Purtăm în inimile noastre o fărâmă din lumina de la Început. Fie să ne dorim să fim mereu plini de bunătate să devenim izvoare vii de dragoste și înțelepciune. Egoismul nu poate să vadă dincolo de limita propriului interes, iar pentru împlinirea propriilor interese adeseori sîntem capabili să apelăm la orice mijloace. Bunătatea, Dragostea, Respectul sălășluiesc dincolo de granița Marelui Regat al Micului Egou. Este de ajuns să trecem “granița”, să ieșim din acest regat amăgitor, unde se află în vogă “înlocuitorii” de tot felul și ne vom întîlni cu fericirea pură.
De viețuit poate să viețuiască oricine, dar de trăit nu pot să trăiască decît oamenii cu sufletul viu!
Anisa Manescu
Atîta timp cît mai există printre noi traitori Binele, Adevărul, Frumosul, Dragostea, Respectul, Dăruirea şi altele asemenea lor încă nu vor dispărea cu totul din această lume. Asa ma gândesc si eu… când intalnesc oameni care inca mai au valori, mai au sensul responsabilitatii, si bun simt si înca mai sunt umani, imi spun, in sinea mea, ca umanitatea nu este înca pierduta, ca mai exista speranta.
„Bunătatea, Dragostea, Respectul sălăşluiesc dincolo de graniţa Marelui Regat al Micului Egou.”Eu as spune… când ma privesc numai pe mine „eu, eu, eu..”, lumea mea este redusa; când includ si pe ceilalti, lumea mea se largeste.
Este hazliu pentru mine sa citesc acest articol acum, asa la întamplare, printr-un simplu clic! Pentru ca tocmai am început lectura unei carti minunate oferita în cadou pe tema.. Fericirii! 🙂 „Du Bonheur, un voyage philosophique” de Frédéric Lenoir. Si aici se adevereste zicala: nimic nu e întamplator! O sa încerc sa traduc câteva pasaje pentru voi, dragii mei, si sa le împartasesc cu voi, pentru ca merita. Dar sa stiti, de la bun început, ca nu suntem egali unii cu altii în ceea ce priveste fericirea si suferinta. Si am auzit undeva ca intensitatea suferintei noastre depinde, in mare masura, de stima de sine, ceea ce ne permite sa trecem ‘mai usor’ peste „un chagrin d’amour’, peste ranile în dragoste. Dar, bineînteles, fara doar si poate, depinde tare de sensibilitatea noastra, care cu ceva inteligenta si talent, se poate transforma în versuri curgatoare ale sufletului, în povestiri nemuritoare, in talent artistic.. este o alta poveste!
Jacques Prévert spunea asa frumos… „am recunoscut fericirea dupa zgomotul pe care l-a facut când a plecat.” (…)
„Fericirea nu este o emotie trecatoare (agreabila sau dezagreabila), ci o stare care trebuie considerata în toata globalitatea ei si pe o anumita durata. Este esential sa fim deplin contienti de fericirea noastra pentru a fi fericiti. Nu putem raspunde ca suntem „satisfacuti de viata noastra în general” daca nu am cugetat la propria noastra existenta. Fericirea este un sentiment uman strâns legat de constiinta de sine. Pentru a fi fericit, trebuie sa fim constienti de starea noastra de bine, de privilegiul sau de darul reprezentat de momentele placute ale existentei. De unde necesitatea, de îndata ce traim un moment tandru, agreabil, vesel, sa fim pe deplin constienti de aceasta senzatie, sa o traim pe deplin, sa o cultivam pe o durata cât mai îndelungata.
Experienta a aratat ca, faptul de a fi deplin constient de aceasta stare, contribuie la amplificarea sentimentului de fericire. Când savuram starea noastra de bine, sentimentul de plenitudine este accentuat: ne bucuram, deci suntem fericiti de fericirea noastra.” (traducere din franceza, autor Frédéric Lenoir)
„Je suis heureux et rien n’en est la cause.” (Christian Bobin)
(sunt fericit si nu exista nici o cauza)
Fiti fericiti si nu uitati sa multumiti universului din când in când pentru ceea ce sunteti si pentru ceea ce aveti! Va îmbratisez, Anisa