Categorie: Arta de a trai Page 1 of 35

La o mănăstire budistă era o statuie a lui Buda confecționată din lut. Nu era nici pe departe o operă de artă remarcabilă, dar călugării au prețuit-o datorită vechimii sale și urmăreau să o întrețină în stare cât mai bună. Au moștenit-o din generație în generație de mai bine de 500 de ani. La un moment dat au apărut crăpături în corpul statuii și fiind cam ocupați cu diverse activități au amânat momentul în care să se ocupe de restaurarea ei, astfel că acele crăpături au devenit ceva mai mari. Într-o zi, un călugăr care a privit mai atent crăpăturile a observat ceva lucind în interior. Starețul a consimțit să lărgească acea crăpătură pentru a cerceta mai bine și astfel au găsit sub stratul de lut o statuie a lui Buda confectionată în întregime din aur. Probabil, cândva demult, pentru a o proteja de invadatori, călugării din vremea respectivă au acoperit-o cu lut, iar între timp, cumva, s-a uitat de acest aspect, generațiile viitoare ajungând să fie convinse că statuia era confecționată în întregime din lut.

Cu toții suntem din aur la interior! Toți oamenii au o esență alcătuită în întregime doar din cele mai pure și înalte virtuți. Străduindu-vă să vă raportați în permanență la esența plină de bunătate a fiecărui om cu care interacționați, vă veți dezbrăca voi înșivă de lutul care vă acoperă esența pură și luminoasă a ființei. Priviți dincolo de stratul de lut și îmbrățișați plini de iubire esența fiecărui om cu care vă întâlniți. În esență suntem identici. Ne diferențiem doar prin lutul care ne acoperă.

Nu vă grăbiți să astupați repede orice crăpătură care apare în lutul trupului vostru! Nu vă grăbiți să acoperiți rănile care mai apar din când în când! Nu fugiți de suferință imediat ce apare! Occidentalul este educat că suferința trebuie respinsă și că a suferi nu dă deloc bine la imagine. Suferința este uneori cel mai bun învățător, cea mai limpede oglindă și începutul celor mai semnificative transformări. Priviți prin crăpăturile care mai apar în lutul din care sunteți făcuți la suprafață. Nu vă întoarceți privirea ca și cum nu ați vrea să le vedeți, de parcă dacă nu le vedeți, nu există. Priviti-vă rănile, îmbrațișați suferința și ascultați-i mesajul. Vă veți descoperi astfel esența de aur a ființei.

Prin intermediul imaginației și al gândurilor pe care le întreținem preponderent ne creăm realitatea sau cel puțin perspectiva asupra realității, ceea ce de regulă este cam același lucru. Din acest motiv este necesar să fim mult mai atenți cu gândurile pe care le întreținem și să urmărim să ne îmbunătățim viața prin intermediul puterii creatoare a imaginației.

Când eram copii, luam o bucată de lemn și o consideram tractor si ne jucam cu ea în praful din curte. Ne puneam pe noi o cutie de carton si o consideram cine stie ce armură strălucitoare și impenetrabilă. Această transfigurare, deși reprezenta o realitate falsă (imaginată), ea ne conferea trăiri reale și adevărate. Trăirile erau cu atât mai intense și adevărate cu cât imaginația era mai vie și intrarea în rol era mai puternică.

Ca adulți ne-am pierdut în mare parte puterea de transfigurare, această putere extraordinară a imaginației prin care ne-am putea îmbunătăți foarte mult trăirile sufletești și modul de a percepe viața. Urmăriți să redobândiți puterea de transfigurare, care în copilărie vă făcea viața atât de frumoasă și atât de plină de bucurie. Folosiți puterea de transfigurare mai ales în relația de iubire pe care o aveți, dar și în orice alt domeniu al vieții și veți vedea că veți avea parte de îmbunătățiri semnificative.

Visați si hrăniți-vă visurile! Alegeți să percepeți realitatea prin „lentile” care să o înfrumusețeze și trăirile pe care le veți avea vă vor umple de bucurie, iar uneori, puterea de transfigurare, susținută de ajutorul lui Dumnezeu, vă va modifica realitatea însăși, astfel încât să devină precum în visurile voastre.

Alegeți să priviți viața din perspectiva frumuseții și a bunătății și veți observa cum trăirile interioare se vor îmbunătăți semnificativ, chiar dacă realitatea va rămâne în mare parte aceeași.

Nimic nu vă împiedică să vă imaginați că luati masa într-un restaurant de lux, plasat într-o locație magnifică, chiar dacă sunteți în fiecare zi la aceeasi masă ponosită din cocioaba voastră. Cu cât veți reuși să vă imaginați mai intens aceasta cu atât vi se va umple sufletul mai mult de bucurie. Doar testați și dați frâu liber imaginației creatoare! Bucuria provine întotodeauna din interior!

De la fluturi avem de învățat lecția cea mai importantă în viață. Din omidă târâtoare, să-ti crească aripi și să zbori! Ca să-ți crească aripi este necesar să te închizi în tine pentru o vreme și să te ocupi acolo, în sufletul tău, de creșterea aripilor. În tine și prin tine însuți este secretul celor mai mari transformări ale vieții!

Sunt vremuri în care poți să mergi prin viață pe jos. Totul este așezat, drumul este bătătorit și accesibil, cu urcușuri și coborâșuri, dar continuu și neîntrerupt. Destinațiile sunt numeroase și cunoscute.

Alteori, prin viață mergi navigând. Cu o barcă mai șubredă sau mai puternică navighezi pe apele vieții, adeseori furtunoase, bazându-te doar pe apa și hrana pe care le-ai agonisit până în momentul în care ai plecat pe mare. Orientarea este mai dificilă, destinațiile mai îndepărtate și necunoscute, menținerea direcției mult mai dificilă, dacă nu cumva nici nu ai cârmă.

Ținând cont de cum au devenit vremurile și drumurile, mările și oceanele mersul pe jos și abilitatea de a naviga nu mai sunt suficiente. Lecțiile de zbor au devenit necesare. A venit timpul să ne creștem aripi!

Cu anii, te dezgolești de gânduri cum se dezgolesc copacii de frunze toamna. Dacă un copac desfrunzit pare uscat și morbid, omul fără de gânduri devine senin și nesfârșit.

Hrănește-ți sufletul, omule! Faptele bune, cuvintele frumoase și clipele înflorite sunt hrana sufletului. Trăiește simplu, mereu îmbrăcat în lumină. Protejează-te de frig și de singurătate sub mantia călduroasă a iubirii. Tovarăș de viață să-ți fie bunătatea! Și îmbrățișează cerul cu stelele lui cât mai des!

Plantele ajung să crească în cele mai neașteptate locuri și chiar înfloresc! Cu atât mai mult omul poate înflori în cele mai dificile vremuri. Spre deosebire de plante care au nevoie de puțin pământ, de câteva picături de apă și lumină, omul poate înflori doar prin ceea ce are înlăuntrul său.

Bucură-te omule de viață! Este mai scurtă decât o recreație. Ce copil își pierde timpul într-o recreație pe nimicuri! În recreație facem cele mai importante lucruri, cele mai personale dorințe sunt hrănite și, adeseori, împlinite în timpul recreațiilor.  Trăiți-vă viața ca pe o recreație! Trece repede, prea repede pentru câte minunății am avea de făcut!

Setea de putere, mania controlului și orgoliul de a fi cineva – cele mai mari iluzii și hoți de timp!

Un fir de nisip este insignifiant, dar dacă a ajuns în pantofii tăi sau în ochi devine o mare problemă. Greutățile cu care ne confruntăm nu sunt mai mari decât un fir de praf în comparație cu măreția pe care o avem ca și ființe umane și cu toate acestea, iată că sunt suficiente doar câteva probleme și ajungem să uităm de măreția noastră de anvergură cosmică.

Amintiți-vă mereu și mereu, de infinita Bucurie care sălășluiește în noi înșine, fiind parte din natura proprie a ființei. Amintiți-vă mereu de infinita bunătate și iubire care se pot revărsa din noi pentru a hrăni tot ceea ce ne înconjoară. Scoateti-vă firul de nisip din pantofi și redobândiți-vă zâmbetul și bucuria de a trăi liberi și fericiți prin voi înșivă. Suntem născuți prin iubire și bucurie pentru a fi bucurie și iubire!

Vă invit pe toți să trăiți iubirea în mod conștient și să vă asumați ca timp de o zi pe săptămână să rămâneți în iubire orice vi s-ar petrece, să răspundeți cu iubire și să dăruiți iubire întreaga zi, indiferent de ceea ce vă va fi dat să trăiți. Rari sunt oamenii care se nasc cu talentul de a iubi, tot așa cum rari sunt oamenii care se nasc cu talentul de a picta sau de a dansa. Astfel, pentru marea majoritate a oamenilor este necesar să exerseze, să învețe și să facă eforturi de a îmbunătăți modul în care își exprimă iubirea.

O zi pe săptămână propuneți-vă să dăruiți iubire, prin fapte concrete, în mediul și anturajul în care vă aflați. Priviți cu iubire tot ceea ce vă înconjoară. Credeți în puterea iubirii de a transforma și înfrumuseța totul, chiar și atunci când pare a fi ceva imposibil de realizat.

Renunțați la a judeca și a critica, renunțați la reproșuri și învinovățire măcar o zi pe săptămână.

Exprimați-vă cu generozitate, cu bunătate, cu înțelegere, cu sacrificiu de sine, cu eleganță, cu rafinament în tot ceea ce faceți, măcar o zi pe săptămână. Fiți atât de buni încât, măcar o zi pe săptămână, să puneți mai presus de binele vostru binele celorlalți. Nu ne costă nimic, nu ne trebuie avize sau cine știe ce autorizații pentru a face aceasta! Pentru a exprim iubirea este de ajuns doar o atitudine interioară bazată pe iubire, pe compasiune, pe înțelegere și pe respect reciproc, pe omenie, pe ceea ce avem mai înalt și uman în noi.

Concret, vă propun ca măcar în fiecare duminică să fim mult mai atenți în exprimarea iubirii, să fim darnici în gesturi de tandrețe, să vorbim frumos, să facem fapte pline de iubire. Măcar duminica să dăruim celorlalți mai multă înțelegere, să evităm orice supărare, orice cuvânt urât, orice reproș. În această zi a iubirii să urmărim să iertăm și să cerem iertare, să fim mult mai atenți și să acordăm timp celor care ne sunt aproape și pe care îi iubim.

Și mai concret, vă propun să vă cumpărați un caiet și în fiecare duminică să scrieți în el o declarație de dragoste pentru un om pe care îl iubiți sau pentru Dumnezeu. Dacă în vreo duminică nu simțiți să scrieți nimic, nu aveți nici un cuvânt, este suficient să scrieți doar „te iubesc!” sau să desenați o inimă sau să vărsați o lacrimă și să semnați sub ea. Chiar este un exercițiu foarte valoros să scrieți aceste declarații de iubire.

Spuneți părinților, fraților și surorilor, prietenilor că îi iubiți. Facem prea rar acest lucru! Haideți să facem ca măcar o zi pe săptămână să devină ziua iubirii, ziua iertării, ziua în care să ne îmbrăcăm sufletul în hainele cele mai frumoase, să ne îmbăiem în iubire, să exprimăm cuvinte de dragoste, să facem gesturi de tandrețe, să fim cu adevărat iubitori, buni și frumoși!

Desigur, puteți să alegeți orice altă zi a săptămânii, nu neapărat duminica sau să alegeți mai multe zile pe săptămână, nu neapărat una singură.

Distribuiți acest proiect! Veniți să începem o revoluție a iubirii!

În ultima vreme cad tot mai mai des în mine însumi.

Spre deosebire de alte vremuri acum nu mă mai grăbesc să mă ridic după ce cad în tăcere, împiedicându-mă de vreun cuvânt mai colțuros. Mersul îmi este mai încet, însă și lumea a devenit mult mai mică. Mi-s bucuriile mai line, dar mult mai adânci, atât de adânci încât îmi amintesc de infinitul care se întrevede uneori printre gânduri. Auzul devine mai slab, dar n-aveți idee cât de bine se aude acum tăcerea! Nu mă mai bucură cine știe ce gustul bucatelor, dar savoarea gândurilor bune devine noua copilărie. Când eram mai tânăr, dansul era un pretext să cunosc mai îndeaproape pe cineva, acum dansez doar ca să-mi desfășor sufletul, să-l trimit în toate zările și prin toate cerurile bucuriei, fără să mă mai gândesc la ce va urma după ce cântecul se va sfârși.

Ascult tăcerea și dansez!

I invite you to live love consciously and, one day a week, to manage staying in love no matter what happens, to answer with love and to give love the whole day regardless of what comes into your life.

People born with the talent to love are rare, just like people born with the talent to paint or dance are rare. So for the majority of people it is necessary to practice, learn, and to make an effort towards perfecting the way they show love.

One day a week, strive to give love through concrete acts in the environment and community where you live. Look at everything around you with love. Believe in love’s power to remodel and enrich everything, even when that seems impossible to achieve. Give up judging and critiquing, give up reproaches and blaming, at least one day a week. Express generosity, kindness, understanding, self-sacrifice, elegance, and refinement in everything you do at least one day a week.  Be so kind that, at least one day a week, you put everyone’s needs before yours.

It doesn’t cost us anything; we don’t need approvals or who knows what permits. We just need an interior attitude based on love, compassion, understanding, mutual respect, and amiability – the most righteous and humane parts of ourselves – to practice love.

Specifically, I propose that at least every Sunday, we try to pay more attention to how we express love, to be more generous in tender gestures, in kind words, in acts full of love. At least every Sunday let’s give everyone else more consideration, avoid all anger, all ill-mannered words, all reproaches. On this day of love let’s strive to forgive and ask for forgiveness, to be more mindful and to spend time with those who are close to us and who we say we love.

Furthermore, I propose to buy a notebook and every Sunday to write in it a declaration of love for someone you love or for God. If one Sunday you don’t feel like writing anything or you don’t have any words, just writing “I love you!” or drawing a heart or shedding a tear and writing your signature under it is enough. It really is a very valuable exercise to write these declarations of love.  Tell your parents, brothers and sisters that you love them. We don’t do this often enough!

Let’s turn at least one day of the week into the day of love, the day of forgiveness, and the day to dress our soul in its best clothes, to bathe in love, to express loving words, to make tender gestures, to be truly loving, kind and beautiful!

Of course, you can choose any other day of the week, not necessarily Sunday, or you can choose more days of the week, not just one.

Share this project! Let’s start a re-evolution of love!