Categorie: Arta de a trai Page 32 of 36

Apa are memorie și ea este un vehicul extraordinar pentru energii și informații. Atunci cînd bem apă pe lîngă substanța în sine H2O asimilăm totodată energii și informații. Asimilăm energiile și informațiile care au venit în contact cu apa. De aceea este necesar să avem grijă ce apă bem. De unde am luat-o, cum am păstratr-o, prin ce medii a circulat? Am spus deja în articolul precedent că este necesar să ținem apa în recipiente adecvate, recipiente din sticlă sau argint, pe care să le păstrăm într-un loc ”curat”. Nu este bine să le ținem la întîmplare, pe jos, pe podea sau dacă le ținem în frigider este mai bine să aveți un raft rezervat doar pentru sticlele de apă. Instinctiv strămoșii noștri și chiar și oamenii din zilele noastre de la țară au o policioară specială unde își țin gălețile cu apă. Policioara este plasată într-un loc curat, luminos, care îți dă o senzație de bine atunci cînd privești către el.

Apa ținută în recipiente de argint devine tămăduitoare. În unele țări din Asia chiar și la ora actuală se folosește ca și antibiotic natural apa ținută în vase de argint. O astfel de apă este  purtătoare de energie vitală, este o apă care te revigorează rapid.

O altă apă specială este apa sfințită. Au fost făcute numeroase studii pentru a cerceta proprietățile apei sfințite. Aghiasma este într-adevăr o apă cu toul specială, o apă purtătoare de Duh Sfînt. Nu vă sfiiți să folosiți mai des în viața de zi cu zi această apă sfințită. Puteți consuma zilnic, pe stomacul gol, aghiasmă. Dacă nu aveți o cantitate prea mare acasă, puteți pune doar 3-5 picături de aghiasmă într-o sticlă cu apă de izvor sau apă plată și întreaga sticlă de apă va dobîndi calitățile aghiasmei. Acest lucru a fost cercetat și atestat de către mai mulți oameni de știință, mai ales din Rusia.

Este, deci, foarte important să consumați o apă ”încărcată” cu energii și informații cît mai elevate. Consumați doar apă structurată benefic și dacă nu vreți să folosiți aghiasmă spuneți chiar în timp ce țineți cana cu apă în mînă o scurtă rugăciune. Măcar atunci manifestați gînduri luminoase, pozitive și spuneți cu iubire: ”te rog să fii bună”! Înfluența cea mai puternică asupra structurii apei o au gîndurile și emoțiile oamenilor. Din acest motiv avem cu toții șansa de a transforma apa pe care o bem. Chiar dacă înainte de a junge la noi a fost depozitată necorespunzător, a trecut prin medii cu vibrații joase, chiar dacă a asimilat energii și informații perturbatoare, negative, avem posibilitatea ca prin gîndurile noastre să ”ștergem” toată această încărcătură și să rescriem informații și energii elevate în structura apei. Pentru aceasta este necesar să faceți cîteva mici eforturi. Să depozitați apa în rcipiente adecvate după ce a ajuns la voi. Să țineți recipientele într-un loc curat, să adăugați eventual 3-5 picături de aghiasmă în recipientul cu apă, să binecuvîntați apa și să o rugați să fie bună, să vă aducă putere și sănătate. Succes!

A venit vara și omul tranzitează cantități mai mari de apă. Un om nu rezistă mai mult de 2-3 zile fără să bea apă. Calitatea apei pe care o bem, precum și cantitatea reprezintă uneori principalele cauze ale calității vieții. O viață bună depinde pentru mulți oameni de calitatea apei pe care o consumă.

Calitatea apei nu depinde doar de compoziția ei chimică. Putem avea o apă extrem de pură cu un echilibru microbiologic de excepție și cu toate acestea influența ei asupra omului să fie negativă. Aceeași apă ținută în aceleași condiții, dar în recipiente diferite prezintă calități diferite. Multă vreme specialiștii n-au avut nici o explicație pentru acest comportament al apei. Însă acum vreo 40 de ani, oamenii de știință au ajuns la o concluzie uluitoare. Apa înmagazinează și transportă energie și informație. Chiar dacă apa are acceași compoziție chimică, modul de legare a moleculelor sale face ca apa să aibă calități diferite. Aceleași molecule H2O se pot lega între ele în moduri foarte diferite. Astfel se vorbește tot mai mult în ultima vreme de apa structurată. Apa vehiculează energie și informație. Aș putea să scriu pagini întregi despre aceste lucru, însă mă voi rezuma doar să vă atrag atenția asupra acestor aspecte, iar dvs să căutați informații suplimentare chiar și pe internet.

Apa se comportă ca și o bandă de casetofon. În ea se pot înregistra influențele mediului ambiant așa cum pe o bandă de casetofon se poate înregistra sunte sau date. Pornind de la substanțele cu care vine în contact, de la cîmpurile elctrice și magnetice cu care interacționează și pînă la gîndurile și emoțiile oamenilor, toate acestea modifică structura apei. În concluzie, calitatea apei depinde mai mult de structura sa decît de compoziția sa chimică și microbiologică.

Foarte frumos s-au potrivit aceste doua sărbători – ziua copilului și apoi Înălțarea Domnului Iisus Hristos! Să vă fie ziua prilej de înălțare, cu suflet de copii să zburați pînă dincolo de marginea albastră a cerului. Cu o stare de exuberanță tăcută, bucurați-vă și mulțumiți pentru tot ceea ce aveți bun în viața voastră. Cu speranța nemuririi cutezați să credeți. Imaginați-vă cu inimă de copil o altfel de lume. O lume în care ne putem înălța la cer cu tot cu trup, o lume în care sîntem nemuritori, o lume a omeniei, a bunului simț, o lume a iubirii și a libertății depline. Visați măcar astăzi o astfel de lume. Copiii de peste tot ne pot ajuta să ne imaginăm o astfel de lume, mărturia Domnului Iisus Hristor ne-a arătat că se poate. Cu toții putem fi asemenea Lui și a Tatălui Ceresc. Jucați-vă și credeți. Măcar astăzi! Fiți atenți la ceea ce simțiți atunci cînd vă imaginați o astfel de lume! Sufletul se înalță, lumina coboară!

Nu cunosc motivația celor care cîndva au hotărît că este necesar să avem o zi internațională a copilului. N-am înțeles nici motivația pentru care există o zi internațională a femeii, iar mai recent se vrea și o zi internațională a bărbatului. Ce se dorește de fapt prin acest gen de sărbătoare internațională? Cred că deja au fost alocate toate cele 365 de zile dintr-un an pentru a sărbători ceva! Probabil se dorește prin aceasta să se arate că unele lucruri din viața tuturor sînt importante și trebuie să le acordăm mai multă atenție. În fine, astăzi sărbătorim ziua internațională a copilului și este un bun prilej pentru ca fiecare dintre noi să conștientizeze trăsăturile minunate ale copiiilor, trăsături pe care ar trebui să le manifestăm la orice vîrstă.

Inocența, candoarea, autenticitatea, spontaneitatea, naturalețea, sinceritatea, curiozitatea, puterea de a învăța continuu (pîna la vîrsta de 7 ani omul învață cam 50% din ceea ce ajunge să știe de-a lungul întregii vieți), drăgălășenia, seninătatea, puritatea, curajul, lipsa vicleniei, sau a ranchiunii, lipsa temerilor sînt doar o parte din calitățile pe care le asociem cu vîrsta copilăriei și le regăsim cam la orice copil. Toate aceste calități sînt necesare și la adulți. Ar fi extraordinar dacă ne-am putea maturiza fără să pierdem nimic din ceea ce avem bun și frumos în perioada copilăriei, adolescenței și tinereții. Lucrurile bune trebuie păstrate de la o etapă la alta a vieții. Ca să nu mai spun că dincolo de a fi o preferință este chiar obligatoriu să ne maturizăm în așa fel încît să nu pierdem din calitățile stării de copil. Iisus a spus că Împărăția Cerurilor este a celor ce sînt asemenea copiilor, adică a acelora care și-au păstrat calitățile de copil: inocența, spontaneitatea, curiozitatea și toate celelalte.

Ar mai fi de remarcat faptul că, în ultima vreme, atunci cînd vrem să evidențiem caracteristicile minunate ale copiiilor ne raportăm la copii cu vîrste tot mai mici. Se pare că sînt din ce în ce mai perisabile calitățile stării de copil!

Aveți curajul să fiți copilăroși. Aminitiți-vă de calitățile stării de copil, luați-vă o prăjitură, jucați șotron sau ascunsa, mîncați o înghețată și răsfățați copilul din voi – măcar astăzi.

Nu este simplu să revii din spațiu pe Pămînt și să te comporți ca și cum n-ai fi simțit niciodată imensitatea și tăcerea clară a nemărginirii. Toată încleștarea de energii din timpul lansării, explozii, forțe imense și după cîteva minute totul se stinge – pătrunzi în spațiul imens care te-așteaptă la marginea albastră a cerului. Sîntem înconjurați de nemărginire și aici ne certăm pe un metru pătrat de pămînt!

Îmi amintesc de o povestioară zen care spunea că: La început munții sînt munți, apele sînt ape și fluturii sînt fluturi. Mai apoi munții nu mai sînt munți, apele nu mai sînt ape și fluturii nu mai sînt fluturi, pentru ca în final munții să redevină munți, apele ape și fluturii fluturi. Astfel, este descrisă evoluția conștiinței. La început materia este văzută de către minte ca și materie. Mai apoi, dacă treci de bariera minții, cu gîndurile ei greoaie bazate pe limbaj, pătrunzi în spațiul multicolor și feeric al energiilor pure. Materia nu este decît energie condensată, nici un obiect nu mai are contururi precise. Munții nu mai sînt munți, apele nu mai sînt ape și fluturii nu mai sînt fluturi, ci fluxuri de energii care se întrepătrund și se susțin într-un cosmic dans, pe ritmuri celeste. După ce revii pe Pămînt munții redevin munți, apele ape și fluturii fluturi, dar totuși nimic nu mai este la fel ca înainte. Pînă la urmă te întorci la cuvinte și începi să le așezi din nou în propoziții chiar dacă știi că sînt cele mai rudimentare vehicule ale conștiinței.

Sper că vă este cunoscută multora dintre voi scena de film în care un protagonist jonglează în fața altuia cu un pistol sau două în timp ce celălalt deloc impresionat de măiestria acestuia îi dă un pumn sănătos în față de-l face să-și piardă cunoștința. Sau scena similară, la fel de comică în care un protagonist se agită sigur pe el cu o sabie în mînă în timp ce celălalt, senin, scoate un pistol și îl împușcă.

Dacă știi că este o comedie ce poți să faci decît să rîzi, dar cînd așa ceva ți se petrece la propriu și nici nu știi dacă e comedie sau dramă, nu prea mai știi ce să faci. Să rîzi, să te superi, să te cerți (asta în cazul în care ai mai rămas în viață) după așa o lovitură. Cam în postura jonglerului mă simt de fiecare dată cînd scriu sau vorbesc. Jonglez cu propoziții și cuvinte, uneori chiar cred că impresionez, că fac ceva frumos și eficient, dar inexorabil urmează mereu și mereu să primesc în față pumnul sănătos al VIEȚII și mă trezesc la pămînt,acoperit de praful cuvintelor făcute țăndări. Să zicem că este totuși o comedie și să rîdem. O nouă reprezentație poate provoca noi rîsete. Nu luați prea în serios cuvintele. Își au ele rostul lor, dar cînd este să descrie Viața și Spiritul pot deveni cel mult comice.

Gîndirea bazată pe cuvinte este ca și trenul cu aburi în epoca TGV-ului.

Semnul unui om armonios și elevat este simplitatea. Cu cît un om este mai aproape de sufletul său, mai rafinat și mai înțelept, cu atît are un comportament mai simplu. Și este simplu atît prin gîndirea lui limpede, cît și prin limbaj și expresiile corpului. Este o mare artă să știi să te îmbraci elegant și totodată simplu. Este o mare calitate să știi să te exprimi, atît gestual cît și verbal într-un mod cît mai simplu. Rafinamentul intelectual și afectiv este întotdeauna în corelație cu simplitatea.

Cum se obține simplitatea? Sau pe ce anume se bazează ea? În primul rînd pe o siguranță de sine. Un om nesigur pe el va fi mereu complexat, fie într-un mod introvertit fie într-un mod extrovertit. Un om simplu nu vrea să fie în centrul atenției, nu epatează, nu vrea să demonstreze nimic nimănui. Fericirea și satisfacțiile sale provin de altundeva decît de la aplauzele celorlalți. Un om simplu nu-și va cumpăra nu știu ce mașină ca să arate ce „tare” este! De asemenea, nu se va îmbrăca țipător sau extravagant, nu-și va impune convingerile sale celorlalți, nu va căuta să aibă ultimul cuvînt într-o conversație și lista cred ca o puteți continua și singuri.

În mod normal dezvoltarea interioară a sufletului atrage după sine simplitatea. Însă lucrurile pot fi și invers. Un comportament simplu, o vorbire simplă, dar din ce în ce mai înțeleaptă, vor conduce la dezvoltarea armonioasă a sufletului.

În final o mică atenționare: nu confundați simplitatea cu simplismul.

Cum ar fi să nu cunoști pe nimeni și să nu te cunoască nimeni? Ce simți în fața unei asemenea perspective? Te simți una cu totul sau îți apar tentaculele angoasei singurătății? Răspunsul la acest exercițiu de imaginație îți poate arăta cît de puternic este spiritul în tine. Dacă simți singuratatea ca pe ceva chinuitor, e semn că spiritul din tine este slab. E semn că sufletul ți-e prins în mrejele lumii, amnezic, departe de locul nașterii sale – Cerul.

Cum ar fi să ai senzația că nu faci parte din această lume? Cum credeți că se simțea Iisus? Cu Tatăl în Ceruri cu mama departe! Cum ar fi să știi că locul tău nu este în nici una din lumile posibile? Cum ar fi să știi că înainte de a fi Totul trebuie să fii mai întîi nimic, că înainte de a avea Totul trebuie să pierzi tot? Merită să vă antrenați din cînd în cînd și să observați ce simțiți dacă ați fi singuri pe lume? Cum s-ar modifica problemele vieții dacă, deodată, nu te-ar mai cunoaște nimeni, nu ai mai cunoaște pe nimeni? Doar cine se poate simți bine singur poate fi cu adevărat fericit împreună cu altcineva și, totodată, este o fericire pentru altcineva!

Cît ești tînăr te gîndești că ai toată viață înainte și nu este nicio problemă dacă lucrurile nu merg chiar cum ți-ai dori deocamdată. Pe la 40-50 de ani te trezești de parcă ai fi fost furat. Trăiești cu senzația că cineva sau ceva te-a furat. Nu realizezi unde ți s-au dus anii, pe ce s-au dus, pentru că oricum n-ai prea avut parte de ceea ce ți-ai dorit de la viață, n-ai prea ajuns acolo unde credeai că o să ajungi. Și începi să te împovărezi cu nemulțumiri și regrete și iarăși uiți să trăiești. După 50 de ani te mai relaxezi puțin, nu te mai lași chinuit de regrete, începi să te obișnuiești cu limitările de tot felul, care provin în special de la uzura corpului și poți avea parte mai apoi, cel mult, de o resemnare senină.

Viața este mereu ACUM. Chiar acum în timp ce citești, trăiești și trăiești un timp ireversibil. Este alegerea ta să citești? Este bucuria ta? Ai vrea acum să fii altundeva? Să faci altceva? Nu trebuie să cădem în aserțiuni frivole de genul carpe-diem, dar dacă măcar din cînd în cînd trăiești cu adevărat, total, în prezent, atunci poți fi mulțumit și împăcat. Nu poți să faci chiar fiecare clipă să aibă intensitate maximă, dar fie ca măcar unele clipe din viața ta, să le fi trăit cu intensitate maximă.

Nu cred neapărat în planificarea vieții, dar nici în consumarea ei la „întîmplare”. O cale de mijloc și un dram de noroc ne vor ajuta să trăim fără regrete. De obicei cu timpul ne cam umplem de regrete. Fie regretăm ceea ce am făcut, fie ceea ce n-am făcut. Mai greu de suportat sînt cele legate de ceea ce nu am făcut! Ideal însă ar fi să trăim în așa fel încît să nu adunăm regrete. Sau cel puțin să nu adunăm regrete care să nu poată fi șterse ușor. Trăiți ACUM! Tinerii se pierd în mirajul viitorului, vîrstnicii trăiesc rumegînd amintiri. Și, totuși, VIAȚA este ACUM. În clipa aceasta ești viu, ești PREZENT și faci ceea ce ÎȚI dorești? Doar bucură-te! Fără planuri, fără regrete.

Oricum, senzația pe care o are majoritatea oamenilor, dincolo de angoasă dată de trecerea timpului este aceea că timpul nu ne afectează în profunzime ființa. O parte din noi este supusă timpului, dar totodată simțim că sîntem mereu aceiași, o parte din noi are mereu senzația că este neschimbată și că existăm cumva în afara timpului. Dați mai multă atenție acestei senzații. Prin natura noastră spirituală sîntem în afara timpului. Să facem cumva să ne mutăm în spirit și atunci trecerea timpului nu mai are nicio importanță.

Știi ce vrea inima ta? Lucrezi acum pentru inima ta sau pentru mintea ta? Lucrezi acum pentru bucuria ta sau pentru nevoile tale? Merită să-ți pui din cînd în cînd astfel de întrebări: „Cît de departe sînt de inima mea? Am viața pe care am visat-o?” Nu prea ne găsim cuvintele pentru a da răspunsuri la astfel de întrebări, dar pe undeva știm dacă sîntem sau nu în consonanță cu inima noastră. Cînd inima ne este vie, nu ne punem întrebări ca cele de mai sus, n-avem nevoie de răspunsuri, pentru că știm că sîntem bine și pentru că radiem fericire, sănătate, lumină. Este foarte greu să spui cine ești? Ce ești? De ce te afli unde te afli?, însă este bine ca măcar din cînd în cînd să știm ce vrea inima noastră? Și cît de departe sîntem de ceea ce vrea inima noastră!?!? Măcar să știm. Apoi vom mai vedea noi ce și cum. Dar măcar atît putem face, să ne ascultăm inima din cînd în cînd. Să-i arătăm că ne pasă de ea, că nu am abandonat-o complet! Inima nu cere cu insistență, ca un copil răzgîiat, să i se împlinească dorințele. Ea vrea doar să știe că nu am uitat-o, că ne mai pasă de ea. Măcar puțin! Și ne pasă de inima noastră, atunci cînd visăm și îndrăznim să credem în visurile noastre, chiar dacă nu avem încă puterea și mijloacele de a le urma.