Compasiunea

Mă întreb uneori de ce nu facem din Pămînt un tărîm paradisiac? De ce visăm cu toți să ajungem în Rai în loc să ne preocupăm să creăm Raiul aici? De ce să ne bazăm pe lumea de dincolo, în loc să facem ca această lume să fie mai rîvnită decît cele mai strălucitoare paradisuri? Am avea această putere? A transforma lumea în Paradis nu este chiar imposibil. Am avea multe mijloace la dispoziție, nu ne-ar trebui decît bunăvoința de a acționa cu toții în această direcție – să transformăm Pămîntul în Rai.

O povestioară care vroia să scoată în evidență diferența dintre Rai și Iad relata următoarele: „Un suflet își întreabă Îngerul care este diferența dintre Rai și Iad? Îngerul îî răspunde că mai întîi îi va arăta cum este în Iad și apoi cum este în Rai. Dacă nu va înțelege din ceea ce îi va arăta, atunci orice cuvinte ar fi de prisos. Îl duce mai întîi în Iad. La o masă oamenii așteptau să primească mîncarea, însă pe masă erau tacîmuri cu cozi foarte lungi. Cînd le-a fost adusă mîncarea, oamenilor de la masă le era imposibil să o mănînce din cauza tacîmurilor care aveau cozile foarte lungi. Astfel, apăreau vaietele suferinței. Erau înfometați chiar dacă aveau mîncarea în fața lor! Nu se puteau hrăni pentru că regulile stricte spuneau că nu pot mînca decît cu tacîmurile din fața lor. Apoi l-a dus pe sufletul nostru din poveste în Rai și spre mirarea acestuia oamenii care așteptau să primească mîncarea aveau pe masă același tip de tacîmuri cu cozi foarte lungi. Sufletul chiar și-a exprimat mirarea: „Dar nu văd nicio diferență. Iată că și aceștia au același tip de tacîmuri și aceleași reguli de a nu se putea hrăni decît cu ajutorul acestora!” Îngerul i-a spus: „așteaptă și ai să vezi diferența.” După ce li s-a adus mîncarea, folosindu-se conform regulilor de tacîmurile cu cozi foarte lungi, fiecare om de la masă își folosea lingura ca să-l hrănească pe cel din fața lui. Astfel se puteau hrăni, hrănindu-se unul pe celălalt. Sufletul nostru a înțeles care este diferența dintre Iad și Rai. Diferența o face compasiunea. Preocuparea de a-i ajuta pe ceilalți, de a face ceva pentru binele celuilalt, fără a te gîndi la vreo recompensă este cheia unei societăți în care sufletul se poate dezvolta și își poate afla mîntuirea. Compasiunea este una dintre virtuțile omului îmbunătățit și o putem defini ca imboldul sau elanul interior constant de a-i ajuta pe ceilalți. Într-o societate în care predomină comportamentul bazat pe compasiune virtuțile vor înflori și sufletele de asemenea!

În aparență lumea în care trăim funcționează pe baza compasiunii. Oricît de mult ne-am mira, societatea contemporană funcționează pe baza compasiunii, adică a preocupării de a-i ajuta pe ceilalți. Avem ajutoarele sociale, avem Ministerul sănătății pentru a-i ajuta pe cei bolnavi, avem Ministerul de interne pentru a-i proteja pe ceilalți, avem Ministerul Justiției pentru a se face dreptate celor oropsiți, avem Ministerul Educației pentru a-i ajuta să se dezvolte și să se integreze în societate pe toți oamenii. Cuvîntul „ministru” nu înseamnă altceva decît „servitor”, sau cel puțin aceasta îi era semnificația la origini. Dacă prin compasiune înțelegem preocuparea constantă de a-i ajuta pe ceilalți, luînd în considerare toate aceste cosntrucții sociale, putem spune că trăim într-o lume în care compasiunea excelează. Întreaga lume funcționează pe baza compasiunii! Și mă întreb atunci, de ce nu putem spune că sîntem pe Pămînt ca în Rai? De ce ne mai plîngem de lipsa bunătății, a bunului simț ca să nu mai vorbim de lipsa compasiunii însăși? Eu însumi am tot scos în evidență prin scrierile mele nevoia de bun simț și educație, nevoia de iubire și într-ajutorare între oameni. Avem instituțiile, dar ele au fost corupte pînă în măduva oaselor. Avem cadrul exterior cu fațadă de compasiune, dar pentru că nu putem spune că viața pe Pămînt este ca în Rai, înseamnă că în realitate toate aceste cosnstrucții sociale au fost deturnate de la scopul lor. Democrația este falsă, compasiunea este falsă, egoismul este în floare, prostia este în floare (de fapt prostia nu putem spune că este în floare pentru că ea deja a dat rod și este coaptă de-a binelea!). Dacă instituțiile statului, construcțiile care se află la baza organizării sociale sînt corecte, cel puțin din punct de vedere declarativ, atunci înseamnă că oamenii care activează în aceste instituții au o problemă! Și această problemă este una singură EGOISMUL, la care se mai adaugă uneori prostia!  În loc să-și dezvolte puterea de a iubi, ei își dezvoltă iubirea de putere! Și atunci vin eu și alții ca voi care atragem din cînd în cînd atenția asupra nevoii de a crea cadrul necesar dezvoltării armonioase a sufletelor.

Avem nevoie de compasiune și putem începe exersarea acesteia față de cei apropiați nouă. Fiți compasivi cu frații și rudele voastre, fiți mereu preocupați să faceți ceva pentru ceilalți și aveți încredere că alții vor face pentru voi ceea ce veți avea nevoie exact atunci cînd veți avea nevoie. Alegeți-vă măcar un om pe care să-l ajutați cu înțelepciune în mod constant, fără a aștepta nici o recompensă în schimbul ajutorului pe care i-l oferiți. Singura recompensă să fie mulțumirea sufletului că ați făcut un bine pentru cineva.