Cu timpul

În ultima vreme cad tot mai mai des în mine însumi.

Spre deosebire de alte vremuri acum nu mă mai grăbesc să mă ridic după ce cad în tăcere, împiedicându-mă de vreun cuvânt mai colțuros. Mersul îmi este mai încet, însă și lumea a devenit mult mai mică. Mi-s bucuriile mai line, dar mult mai adânci, atât de adânci încât îmi amintesc de infinitul care se întrevede uneori printre gânduri. Auzul devine mai slab, dar n-aveți idee cât de bine se aude acum tăcerea! Nu mă mai bucură cine știe ce gustul bucatelor, dar savoarea gândurilor bune devine noua copilărie. Când eram mai tânăr, dansul era un pretext să cunosc mai îndeaproape pe cineva, acum dansez doar ca să-mi desfășor sufletul, să-l trimit în toate zările și prin toate cerurile bucuriei, fără să mă mai gândesc la ce va urma după ce cântecul se va sfârși.

Ascult tăcerea și dansez!