Un alt echilibru important pe care trebuie să-l dobîndim în viață este acela dintre vorbire și tăcere. Vorbirea articulată este semnul distinctiv al omului, este puterea ființei superioare, este calea de a transmite informație și de a dobîndi cunoaștere. Vorbirea este un liant între oameni, dar uneori poate fi și cauza dezbinării. O vorbire curată, elevată, simplă, sinceră, clară asigură stabilirea și dezvoltarea relațiilor corecte și profunde dintre oameni. Există nenumărate studii legate de vorbire, există opinii filosofice și chiar postulate teologice care scot în evidență importanța și implicațiile profunde ale vorbirii. Concluzia tuturor acestora este că vorbirea operează cu puteri foarte mari. Un cuvînt poate fi mai distrugător decît o bombă nucleară, un alt cuvînt poate vindeca mai mult decît toate terapiile și medicamentele cunoscute. Fiți conștienți de această putere a vorbirii și folosiți-vă de ea cu înțelepciune. În general, regulile sînt simple: vorbiți frumos, vorbiți doar atît cît este necesar și numai atunci cînd este necesar. Folosiți cuvintele doar pentru a rosti adevărul sau pentru a alina suferințele. În orice alte situații, folosirea cuvintelor este o eroare și totodată un abuz, care va atrage consecințe nefaste.
Tăcerea este de obicei înțeleasă ca aspectul opus al vorbirii sau, într-un sens mai larg, lipsa sunetelor. Însă tăcerea este totodată o putere cu rădăcini mai adînc înfipte în solul realității decît vorbirea. Vorbirea este suportul gîndurilor, pe cînd tăcerea exprimă chiar realitatea de dincolo de gînduri. În unele situații tăcerea poate fi o mai bună modalitate de a transmite un mesaj decît vorbirea, deoarece, de multe ori tăcerea transmite un mesaj mai bogat și mai adînc decît ar putea să transporte cuvintele. Tăcerea, adevărata tăcere și nu doar lipsa sunetelor, este cel mai adesea un indicator al realității de dincolo de cuvinte, este o invitație de a trece dincolo de minte, de a experimenta ceea ce nu are formă și totuși există și datorită acestei calități ea este superioară și totodată opusă vorbirii.
Vorbirea corectă și frumoasă este semnul distinctiv al oamenilor superiori. Așa cum trebuie să fiți atenți cu hrana pe care o consumați, dacă vreți să vă bucurați de sănătate și vitalitate, la fel trebuie să fiți atenți cu vorbele pe care le rostiți dacă vreți să aveți un suflet sănătos și viu, pentru că, după cum spunea și Iisus Hristos, mai important este ceea ce iese din gura omului decît ceea ce intră!
Vorbiți cînd trebuie să vorbiți, rămîneți tăcuți cînd trebuie să rămîneți tăcuți. Dacă nu știți să distingeți între aceste momente, atunci ghidați-vă după o altă regulă: vorbiți mai puțin! asculțați mai mult! În susținerea acestui sfat vine și un proverb de-al nostru care spune că: de aceea i-a dat Dumnezeu omului două urechi și o singură gură, pentru ca mai mult să asculte decît să vorbească!
Dacă vă simțiți confortabil și atunci cînd trebuie să vorbiți și atunci cînd trebuie să rămîneți în tăcere este semn că ați găsit echilibrul dintre vorbire și tăcere. Dacă o tăcere prelungită vă creează disconfort sau necesitatea de a vorbi vă indispune, înseamnă că încă nu ați găsit echilibrul dintre vorbire și tăcere.
Iman
Buna! Va multumesc pentru aceste minunate articole.Religia mea este Islamul si am invatat ca toti profetii lui Dumnezeu incepand de la Adam pana la ultimul profet(Pacea fie cu ei ) au avut aceasta calitate.Au vorbit putin dar si cand au vorbit au spus vorbe de aur.Ei (profetii) sunt un exemplu de urmat pentru omenire.Va doresc pace in suflet!
Tatiana
Am avut o mare placere de a citi aceasta pagina sunt deacord cu toat ce s-a argumentat mai sus.
Noi oamenii traim si invatam de a vorbi corect, de a proceda corect, de a gindi inainte de a spune ceva incorect, dar nu obisnuim sa ne corectam.
Si acest lucru e pentru ca multe persoane nu-si pun staruinta sa se afirme in viata sau pur si simplu sunt incapatinati.