Fericirea aduce succesul – nu invers!

dddddddddddddaaaaaaaaaaaaaaaaaadddddddddaaaaaa

Fericirea se trăieşte.Punct.Cu sufletul şi din tot sufletul.Este o stare de spirit ce poate fi doar simţită şi trăită,nu povestită.De obicei fericiţi sunt cei ce dăruiesc,cei ce ştiu să dăruiască necondiţionat.Mamele,artiştii şi sfinţii sunt oamenii fericiţi prin excelenţă. E adevărat că în zilele noastre este mai greu,dar nu imposibil, să fii fericit.Pentru că ne raportăm mai mult la valorile materiale decât la cele spirituale.E un subiect delicat la care fiecare ar trebui să mediteze până va ajunge să vorbească cu sine însuşi,cu propriul suflet.Este cea mai grea bătălie a vieţii…pentru că te afli în ambele tabere!Este momentul în care trebuie să alegi între pacea(liniştea) sufletului tău şi zgomotoasa maimuţică din cap…acel tumult de gânduri ce te îndeamnă(distrage atenţia) să alegi mereu căi greşite. Majoritatea alegem să ne conformăm cu regulile sistemului modern al omenirii,din teama autoindusă de a nu fi excluşi,marginalizaţi de aceasta.Ne prefacem doar că sântem fericiţi…ca să dăm bine.Recunosc, e şi asta o artă…dar viaţă nu o putem numi.Închei cu zicala„fericirea este un lucru mare,ce nu încape într-un suflet mic”

Costinel

Fericirea este ca si o boala in lumea adultilor: cand vine ne temem de ea si ne gandim: oare cat va dura? oare ma va durea tare cand va pleca? Spun acestea privind copiii care au atat de multe sa ne invete pe noi adultii. Numai privitii cu ochi de copil cum reactionaza cand sunt bolnavi, cand au febra si zburda prin casa ca si cum nici nu ar sti ce li se intampla. Da, o data ce devenim adulti, adica o data ce avem o contiinta a lucrurilor, a lumii, incepem sa ne vedem durerile, emotiile, trairile, stresul, corpul… totul il vedem cu aceasta contiinta care condamna. Cand avem ‘constiinta lumii’ nimic nu mai este ca inainte: oamenii sunt buni, rai, uraiti, frumosi, prosti, ipocriti, falsi… pentru ca vedem numai cu mintea, cu egoul. Un copil vede numai cu ochii inimii si cu intuitia si sensibilitatea lui, de asta nu poate sa judece ca noi adultii – si pentru ca viziunea lui despre lume este intreaga, nu decupata ca la noi adultii. El vede unitatea acolo unde noi vedem diviziunea. El vede minune acolo unde noi vedem banalitate, uratenie.
Ma gandesc ca atunci cand eram mai mica nici eu nu judecam desi sufeream pentru ca adultii ma raneau si uitau ca si un copil merita sa fie respectat ca si un adult. Nu pentru ca eu sunt mic trebuie sa fiu tratat ca si cum nu as avea minte; dimpotriva, copiii au o mare inteligenta si o sensibilitatea incredibila! Am fost adesea placut surprinsa de comportamentul lor si de ideile lor. Ei stiu sa traiasca fiecare clipa si stiu sa ierte. Ceea ce nu stiu ei este ca ceea ce i-a ranit cand erau mititei lasa urme in fiinta si constiinta lor cu care vor pleca in lume si vor trebui sa invete sa le ingrijeasca, sa le panseze. Desi este mai greu sa le ingrijim cand ne-a lipsit afectiunea, iubirea, caldura cand eram mici. Citi poveste „Micului Print” („Le Petit Prince” de Anatole de Saint-Exupéry) care spune ca „nu vedem bine decat cu inima. Esentialul este invizibil ochilor”… si altele. Cititi si cugetati. Veti vedea ca este o carticica plina de poezie si de filozofie prezentata sub forma unei povesti pentru copii ~
Ceea ce vreeau sa spun este ca fericirea este starea noastra naturala. Ne nastem fericiti si murim fericiti (pentru ca redevenim ‘copii’ intr-un fel la batrânete). Cand avem ‘contiinta lumii’, a intinaciunii – aceasta stare de fericire trece sub umbra gândului intr-un fel si incepem sa o cautam in exteriorul nostru prin ceea ce facem sau prin ceea ce posedam. Ca si copiii, e bine sa fim fericiti cand primim un cadou, o jucarie, dar sa ramanem la fel de fericiti si daca nu o/il avem. Pentru ca prin natura noastra suntem fericiti. Fericirea este o stare de spirit. Doar ca am uitat cum ne simteam atunci cand eram fericiti la inceput, cand nu ne intrebam: ce e Fericirea?
Si eu imi doresc sa redevin copil in mintea mea, sa nu mai decupez lumea, sa o vad ca parte a intregului asa cum o vedeam cand eram mica… si in incheiere impartasesc cu voi dragi cititori cateva ganduri ale mele pe care le-am compus intr-un moment de nostalgie dupa clipele de copilarie si fericire eterna…
Am nevoie sa ma asez. Un minut. Ca un fluture pe o floare : pentru a o mirosi mai bine, pentru a o mangâia mai bine, pentru a o respira mai bine…cu toata legeritatea fiintei… pentru a zbura departe… dincolo de visele umane si a prinde in zbor speranta de-a exista in deplina inocenta ! Mai este inca timp sa ne regasim sufletul de copil, constiinta inainte de lume, starea de copil care paseste pentru prima data in nevinovatie!… Iata visul meu: a deveni din nou copil ca sa pot imbratisa pe deplin fericirea de-a exista pe acest pamant, pe acest drum unic dat noua tuturor, o data-n viata, o data pentru totdeauna! Nu mai cugeta, nu te opri din drum! Mai este inca vreme sa va puneti o dorinta in tara minunilor!…
cu drag,
Anisa

.

Au trecut mii si mii de ani de civilizatie continua pe aceasta planeta si omul cauta mereu acea fericire care sa-l satisfaca.
Formele s-au schimbat, dar esenta a ramas aceeasi.

Pentru omul modern a fi fericit inseamna sa stea langa tine persoana iubita, sa castige echipa favorita, sa ai multi bani, sa ai cea mai scumpa masina. Dar fericirea adusa de aceste lucruri este trecatoare pentru ca in orice clipa persoana iubita te poate parasi, echipa ta favorita poate pierde, iar masina ta scumpa poate fi lovita.

Deci fericirea ta depinde de exterior nu de tine insuti. Si atunci care este fericirea vesnica si unde poate fi ea gasita?Fericirea eterna si divina este descoperirea Sinelui Interior si trairea in comuniune cu acesta. In momentul cand te redescoperi divin, fiu al universului si al luminii, vei fi cu adevarat fericit pentru ca nu vei mai depinde de altii. Vei atinge Nirvana care nu este un loc, ci o stare a constiintei celeste. Vei iesi atunci din cercul reincarnarilor, depasind lectia acestei planete si vei merge mai departe spre profunzimile universului fiind Una cu el. Nu aceasta este cea mai mare fericire posibila?

Si atunci cei care mai plangeti dupa tot felul de lucruri materiale fiti bucurosi pentru ca sunteti, ridicati-va din noroiul gandirii negative si pasiti ferm pe cararea vietii pentru ca suntem Fiii Spiritului Creator. Fiti fericiti prin voi insiva in lumina lui Dumnezeu.

Sunt fericita ca esti cu mine, Tata Ceresc si aceasta este cea mai mare fericire. Ajuta-ma sa fiu un releu prin care TU sa daruiesti fericire oamenilor care te cauta in exteriorul lor. Traiesc in Spiritul PREZENTEI TALE si aceasta este fericirea absoluta.

NAMASTE♥

Fiecare caută fericirea, conştient sau inconştient. Ea este doar în noi. Numai că această idee de a fi fericit cu tine însuţi şi prin tine este doar o teorie pentru cei mai mulţi oameni.
Când ne vom realiza sinele, atunci vom fi fericiţi cu adevărat. Cum să faci asta este veşnica întrebare a celui care caută.