În afara vremurilor

Unii se nasc prea tîrziu alții prea devreme. Eu cred că nici măcar nu m-am născut unde trebuie, d-apăi să mai fiu și în concordanță cu vremurile. Cu gîndurile și speranțele mele, cu simțămintele și visele mele nu prea reușesc să mă încadrez în spațiu și cu atît mai puțin în timp. În partea dreaptă a titlului acestui blog sînt scrise cîteva cuvinte, cuvinte definitorii, cuvinte cheie a ceea ce vor să exprime articolele scrise. Dacă nu le-ați cititi pînă acum mutați cursorul puțin mai sus. Ce scrie acolo? – iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie. Cică ar fi fost mai bine dacă în loc de smerenie aș fi scris șmecherie! Așa îmi spunea cineva acum cîteva luni. Oare chiar atît de mult să fiu de defazat față de vremurile în care trăiesc?

 Iubire dacă ai și e suficient să-ți faci viața frumoasă, să te mîntuiești. Iubirea!  Eterna iubire! Eternul mister! Mereu prezentă, mereu prea puțină!

 Înțelepciune am reușit să adun cît de cît. Mi-am dat seama de aceasta în ultimii ani, pe măsură ce am realizat că de fapt nu știu mai nimic.

 Credință ne trebuie mereu, nu putem să mișcăm nici un deget dacă nu avem credința că îl putem mișca. Chiar și cît un bob de muștar dacă este, mută și munții din loc! Mereu vîrful de lance, deschizătoare de drumuri – credința! Mereu ultima care piere prin forma ei particulară de manifestare – speranța.

 Frumusețe nu știu cîtă am. Nu știu dacă am un simț estetic sănătos. În seara aceasta am fost la spectacolul One man show al lui Dan Puric și dacă nu aș fi avut locuri pe mijlocul rîndului aș fi plecat repede. Dezamăgitor! Desigur, vorbesc pentru mine. Am mai avut în ultimii ani și alte dezamăgiri asemănătoare legate de artă. Ca atare, ori am eu o problemă cu simțul estetic, ori trebuia să mă nasc în alte vremuri.

 Putere ai doar dacă ai deja din cele enumerate mai sus. Ai iubire – ai și putere. Ai înțelepciune – ai și putere. Ai credință  – ai putere din plin. Ai frumusețe – ai putere, măcar atît cît să fascinezi! Fără iubire, înțelepciune, credință, frumusețe nu vei vedea nici cea mai firavă urmă de putere. E adevărat că poți să ai iubire de arginți, poți să ai înțelepciune doar pentru a fi „descurcăreț”, poți să ai credință în orice, nu neapărat în Dumnezeu, dar numai dacă crezi în ceva ai și putere.

 Smerenie au doar cei puternici. Ca să poți să cunoști smerenia e musai cumva să devii mai întîi un om puternic. Cu cît ești mai puternic cu atît poți să pătrunzi mai adînc în smerenie, dar este adevărat că există și riscul de a te fura demonii mîndriei atunci cînd începi să prinzi gustul puterii. Cineva care este puternic prin iubire nemăsurată, înțelepciune profundă, credință de nestrămutat, frumusețe angelică, putere divină poate să cunoască și să exprime într-un mod sublim smerenia. Iubirea, înțelepciunea, credința, frumusețea, puterea pot să crească prin eforturile tale pînă la un punct de la care nu se mai pot dezvolta fără să adaugi smerenia. Dacă atunci cînd își ating vîrful splendorii, virtuțile enumerate mai sus, nu reușești să adaugi smerenia, ele vor începe să scadă și chiar te vor răvăși. Este periculos să dezvolți prea multă putere dacă nu simți că înțelegi smerenia. Este bulversant să iubești din tot sufletul tău, dacă nu ții aproape de tine smerenia. Este ridicol să te bazezi pe frumusețe, dacă nu ai trezită în tine smerenia. Chiar și înțelepciunea este posibil să te răstoarne, conducîndu-te pe căi întunecate, dacă nu ți-ai luat ca sprijin bastonul smereniei.

Iubire, înțelepciune, credință, frumusețe, putere, smerenie – arta de a trăi! Sînt scrise bine așa cum le-am scris. Nu trebuie înlocuit nici un cuvînt, nu sînt în afara vremurilor dacă le promovez și cred cu tărie în ele. De fapt, toate acestea sînt în afara oricărui timp, nu doar în afara vremurilor de astăzi. Nu țin să fiu în concordanță cu vremurile, ci cu eternitatea! Rămîn fidel virtuților chiar dacă scriu doar pentru vreo cîteva zeci de persoane.