Se umplu grădinile de flori și parfum. Copacii se îmbracă în verde, în timp ce unii mai nerăbdători înfloresc mai repede decît înfrunzesc. Iubesc primăvara, iubesc să înfloresc! Pe fiecare fir de păr din cap îmi simt gîndurile cum urcă încolăcindu-se ca vrejul de fasole pe arac. Vor să iasă la soare și să-nflorească. Unele vor crea doar parfum și frumusețe, altele vor rodi idei gustoase și hrănitoare. Îmi simt rădăcinile gîndurilor adînc înfipte în lumina sufletului. O sevă plină de emoții sănătoase și oligosentimente urcă și hrănește dinlăuntru fiecare gînd ieșit la soare. Iubesc să înfloresc primăvara! Iubesc să vă văd cu gîndurile înflorite!… Sau măcar cu o floricică la ureche…
Concret, dincolo de introducerea poetică, vreau să vă spun că merită să vă jucați cu primăvara, să vă apropiați de un pom înflorit și să-i inspirați cu nesaț aroma miilor de flori. Faceți acest lucru ca și cum ar fi pentru ultima dată cînd veți mirosi un pom înflorit. Priviți de aproape frunzele care cresc și îndrăzniți să le atingeți, să le simțiți nașterea. Fiți mai aproape de primăvară și mai prezenți în ea. Nu vă plimbați prin primăvară ca printr-un muzeu! Multă vreme am făcut asta! Mai și zimbeam cînd vedeam pe vreun copil cum se joacă cu florile, cum le studiază, le atinge, cum le vorbește și le soarbe parfumul. Zîmbeam cînd vedeam vreun adult, în speță vreo femeie, în preajma unui pom înflorit cu capul lăsat pe spate și brațele larg desfăcute, inspirînd adînc parfumul florilor. Mi se părea ceva artificial, un gest de fațadă. Însă anul acesta mi-am permis să-l fac și eu și vă spun drept… merită! Apropiați-vă mai mult de primăvară. Are daruri ascunse care nu se revelează decît de aproape, prin astfel de gesturi. Ceea ce ca oameni maturi am ajuns să considerăm a fi „prosteli copilărești” chiar sînt lucruri pe care merită să le facem! Îndrăzniți să fiți mai aproape de viață și pe cît posibil mai lăsați cărările bătătorite sau măcar opriți-vă și așezați-vă jos la marginea lor și simțiți că trăiți cu toată ființa nu numai cu gîndurile.
Costinel
Sânt aici…nu am plecat nicăieri.
Vă dăruiesc zece minute de pace prin clipul de aici http://www.youtube.com/embed/A56tngUv6qI
O atingere specială din suflet.Pentru voi toţi…de la micul prinţ!
….acelaşi Costinel,vă îmbrăţişez!
angelica
„Opriti-va din cind in cind cuvintul
la jumatate
si asteptati sa infloreasca
tacut
ca un buchet de anemone.
…..Opriti-va gestul la jumatate
Si lasati nemiscarea sa creasca”.
Anisa…ce floare esti! Cristina…a sarit o bucatica de Rai din sufletul tau linga tine, ca sa ne incinte pe toti!
Cristianu, tu ai inflorit inaintea tuturor. A nu stiu cita oara! Si te-ai intors pentru noi…cei care facem pasii mici , mici, mici!
cristina
…locuiesc langa Gradina, scumpii mei…Functie de anotimp, cand trebuie sa-mi dau adresa vreunui nou prieten ma trezesc spontan descriind ca reper anotimpul…Acum, ce sa spun, decat ca…locuiesc langa Primavara, langa florile de magnolii inca pe copac, semanand a ghioc inflorit…Si stiti ce tare ma mir?!? Desi de muuuulti ani eu sunt si Ea e acolo, mereu ne surprindem cu nou! De pilda in anul acesta, pe langa toporasii roz-crem-oranj de care am apucat sa va spun, am mai descoperit un puiutz cu magnolii si daca o sa veniti , va scriu de pe acum adresa lui: E SUS LA TRANDAFIRI! Pitit, parfumat ,dar va spun sincer, e plin! are personalitate si are …aplomb 🙂
O alta aparitie e floarea aceea galbena, de seamana perfect cu o lalea prinsa pe un trup de marar….Doar ca fata de sora ei intru chip eu pot sa v-o descriu un pic mai mica si mai mirata- as spune, pt ca uitandu-ma la ea, mangaind-o, asta mi-a transmis…..o mirare….Pe toata pajistea inverzita -cu fiecare fir la locul lui ca si o carte foarte bine scrisa- laleaua-mea-marar e presarata ca un semn al mirarii de sine insasi!!!
E locul in care spontan devin prezenta, mai prezenta decat trec pe strazile orasului , e locul in care ciocanitoare imi bate ritmul acusticii din inima, iar trandafirii- inca nesositi decat cu numele inscris pe placutze-ma opresc si ma transporta , cu fiecare dintre literutzele lor, in lumi istorice de tandrete: Grande Amore…, Doamna in mov…, Sea pearl…, Kardinal…,Choppin…, Erotika…Caprice…Si daca nu ar fi dealurile mele pline de hatzisuri, de boschetzi infloritzi si marea de liliac poate ca Gradina ar arata a gradina, insa…vreau sa stiti claaar : locuiesc langa Rai…
Trec pe alei si ma abat….Cunosc fiecare coltisor pe care de-a lungul timpului l-am botezat…Am in drumul meu locuri ‘La Veveritze’, ‘Izvorul Vesel’-care de nebun ce e si de proaspat ,de viu, te improasca si te racoreste din cap pana-n picioare daca te apropii sa bei…:te simte si eeexact ca un copil mic care brusc scoate limba la tine, isi face jetul o abundentza de stropi…Eu ma aplec cu dragoste de fiecare data, cu alint, ii mangai apa si o beau si simt cum rasul galgaie apoi la mine-n piept cu toata-toata Lumina si cu…..DARUL LUI!
In alte locuri magice am unii copaci mov in totalitate-mici si tupeisti, stanci pe care ma cocotz si ma odihnesc intr-atat cat sa nu uit ca mamitzu-mi pusese un nume…acela de :)… ‘capritza’…
Ahhhh, ce sa va mai spun? …Daca v-a placut, daca mai simtiti, revin…dar as prefera sa o faca, sa ma completeze prietenii cei dragi, iubitii scumpicei ai inimii mele care citesc blogul si care deasemeni isi declara domiciliul in f mare apropiere de Casa Gradinii…
Si daca tot a pomenit Costinelul pe undeva de cum arata el inflorit in anii lui si doar cu buletinul poate sa-si certifice varsta, va spun acum cu toata sinceritatea si asumarea ca….noi toti cei de-aici avem invizibile in numaratoarea zilelor noastre, clipe de trandafiri sau de crini: CLIPE INFLORITE!
Timp înflorit
După o analiză lungă şi meticuloasă,
vameşii îmi spun:
„din timpul tău lipsesc mai multe clipe.”
Nedumerit,
ştiindu-mă cu viaţa întreagă,
protestez:
„n-am pierdut nici măcar o clipă
şi nici nu le-am dat altcuiva.
Uitaţi-vă bine,
sînt toate la locul lor.”
„Cum explici aceste goluri
pe care noi le vedem din loc în loc
în timpul tău?”
„Ce tot vorbiţi, vameşi nebuni?
acolo unde voi spuneţi că sînt goluri
sînt de fapt trandafiri sau crini.
În viaţa mea, unele clipe au înflorit.”
…de Cristian Turcanu
(te imbratisez, Cristi!…te imbratisam!!! Muahhh)
Anisa Manescu
Si acum sa vorbesc un pic de primavara… aceasta era tema de discutie… m-am pierdut un pic în drum, pe cararile Micului Print si ale planetei sale minunate! 🙂
De când am un aparat foto e minunat! am pândit primavara in fiecare zi…de îndata ce iesam din casa, privesc copacii, iarba, cerul… si ma uitam sa vad daca au înmugurit, daca le-au aprarut frunzulitele, daca gânguresc a primavra… si mai ales când a aparut verdele acela virgin (asa imi place mie sa il numesc), atat de pur si gentil, ca daca îl ratam, nu îl mai putem regasi decât la anul! E cea mai frumoasa primavara pe care o traiesc din plin aici in plin oras unde uitam sa ne mai bucuram de frumusetea naturii, de ciripitul pasarilor, de zumzetul bondarilor, de zborul lin al fluturilor!… am fotografiat primele frunzulite, primele floricele, inainte si dupa ce au inflorit, cerul senin, atat de senin aici ca ne pare aroape ireal! si ne e teama ca mâine sau chiar mai târziu azi va disparea pentru totdeauna! E asa scump soarele si cerul senin aici ca ne umplem de bucurie si zambete când ne surâde pe înaltul cerului! am atâtea poze minunate cu natura in bucurie si le pastrez ca o amintire frumoasa pâna la primavara urmatoare! imi place tare mult fotografia si imi plac peisajele si impresionistii… când fac o poza, caut sa redau o emotie, o cautare interioara, la fel ca un pictor care isi descrie starile si trairile prin culori si prin forme!…
Primavara… o emotie infinita si delicata ca o atingere… o serenada sub clar de luna… zborul unui pescarus la atingerea oceanului… un apus de soare în infinitatea oceanului… o briza calda care imi imblânzeste inima… zborul unei vrabioare ascunse în tufisuri… spuma valurilor sufletului în cautarea unei raze de soare ca o ultima sarutare de o infinita tandrete… culorile vesele si jucause ale primaverii… un rasarit de soare nerabdator sa îmbratiseze roua diminetii… bucuria de a Fi… o noua pânza de paianjen tesuta cu mii de fire invizibile… o pasare calatoare…emotia unei clipe… unicitatea unui moment prins in zbor… un clar de luna care se topeste in abisurile sufletului… un cuvant nerostit dar soptit aievea… o melodie a tandretii… o blandete infinita… un ocean de emotie… o noapte linistita… momente de tandrete delicata… momentul unui suspin… o plonjare in primaverile fiintei… freamatul unui zbor prins in firul timpului… o frematare… un zâmbet calator… cântecul timpului… un izvor de emotii … un fulg de tandrete… inocenta vârstei… claritatea zilei… seninatatea marii… calmul si pacea… o eternitate… o strângere nesfârsita… un suflet pereche…
Primavara sa va prinda si sufletul sa vi-l aline! ~~
Anisa Manescu
Ce dragute sunt comentariile voastre, dragii mei, dragele mele!
Imi plac bondareii lui Draupadi… „Sunt asa de dragalasi bondareii pufosi cu burtica!” 🙂 si mie imi plac tare tare! Si istorioara Cristinei cu Micul Print, e minunata! Si eu am cumparat de curând Micul Print cu desenele sale si l-am citit repejor din copertica in copertica! E minunat de inspirant si plin de întelepciune! Ceea ce ma emotioneaza cel mai tare este povestea cu vulpita… (care aici nu e sireata)…
„Caut prieteni. Ce inseamna „a îmblanzi”? E un lucru care prea e dat uitarii – zise vulpea. Inseamna „a-ti crea legaturi” …
– A-ti crea legaturi?
– Desigur – zise vulpea. Tu nu esti inca pentru mine decat un baietas, aidoma cu o suta de mii de alti baietasi. Iar eu am nevoie de tine. Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de alte vulpi. Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman pe lume …Dar daca tu ma imblanzesti, viata mi se va insenina. Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de-al tuturora. Pasii altora ma fac sa intru sub pamant. Al tau ma va chema din vizuina, ca o melodie. Si-apoi, priveste! Vezi tu, acolo, lanurile de grau? Eu nu-mi aduc aminte de nimic. Si asta-i trist! Tu ai insa parul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei fi imblanzit! Graul, auriu si el, imi va aminti de tine. Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau …” Iata ce însemana a iubi frumos si a fi îmblânzit de frumos! Imi doresc ca noi insine si lumea din jur sa devina la fel de frumoasa si sa caute sa lege prietenii, ‘legaturi’ simple frumoase sincere tandre.. fara teama si gânduri ascunse!
Creati-va legaturi vizibile sau invizibile cu sufletele celorlalti caci toti suntem un popor si facem parte din acelasi univers… si e minunat când comunicam si suntem blânzi unii cu altii! Va îmbratisez cu flori de primavara!))) Anisa
angelica
Ce frumos, Cristina! Ce frumoasa carte…sigur ca Micul Print te aude.
Fara sa vreau, privind in urma cu un an imi vine sa pling…de dor, de neputinta, dar ma uit pe geam, ies afara si ma indirjesc sa fiu tare si-mi opresc lacrimile …
Mi-e si rusine! Sa pling in fata Soarelui, a frumusetii , a cerului , a tot ce-i in jurul meu, a momentului acum, a Primaverii…
Totul a renascut! In fiecare Primavara! Iar si iar…mi-e dor sa iubesc, sa simt aerul si sa-l respir! Va multumesc…
cristina
…Cum ating flori…,m-amestec si ma joc-
c-obrajii creionati, ca de muscata-
Sa-mi intre-n vene crinii albi de foc
Si Primavara asta…dezbracata!
…………………………………………………………
In ceas tarziu,amestecat de noapte,
Vad umbra ta prelinsa pe copac
Cum scutura cu sarutari si soapte
Amare flori…si dulci…de liliac…
PS: Micule Printz, spune drept, pe asteroidul tau e Primavara in acelasi timp cu noi?!?…Ce, daca il cheama B 612…- ca pt oamenii marii – sa credem de-acum ca nu poate avea poezie..?!
Domnule micule printz, sau poate esti preocupat deja cu toate ale Primaverii pt floarea ta…?!
Ori…stiu! 🙂 Iti cureti serios planeta de miile de semintze de baobab… Va dati seama voi, oameni dragi de pe Pamant, ce ar putea sa zapaceasca o astfel de semintza scapata din vedere, … gingasul asteroid?!? Devenita copacul imens si falnic pe care il stim ar trage prea mult in cantar… asa incat eu inteleg preocuparea asta de primavara si as veni sa te ajut, sa stii… Daca m-ai striga…!
M-am jucat putin cu povestea aceasta, scumpule blog, si pt ca il caut pe Costinel dar si pt ca am simtit cumva sa pun in antiteza viziunea Primaverii pe asteroidul cu o unica floare… vs asta dezlantuita frenetic la noi… pe Pamant… Atat de frumos ati descris-o deja, atat de reala mi-a intrat pe sub piele… in sange… Din versurile voastre, din rasuflarea Sa!
O sa inchei minuscula mea paralela ‘cosmica’ cu un citat – desigur Antoine de Saint-Exupery – siiii…stiti de ce? Am impresia ca de aici pot afla ce e in timp real cu Micul Print…: se pregateste sa vina, curand, pe Pamant
… sa ne scrie sublim 🙂
‘… Se imbujora-n obraji, pe urma spuse mai departe:
– Cand cineva a indragit o floare cum numai una singura se afla in milioanele si milioanele de stele, lucrul acesta e de-ajuns pentru ca el, privindu-le sa fie fericit. „Floarea mea, isi spune el, e undeva, acolo …” Dar daca oaia ii mananca floarea, pentru el atunci e ca si cum, dintr-o data, toate stelele s-ar stinge! Si nici asta nu e important!
N-a mai putut rosti nici un cuvant. A izbucnit in hohote de plans. Se asternuse noaptea. Eu imi lasasem sculele deoparte. Putin imi mai pasa acuma de ciocan, de bulon, de sete si de moarte. Pe o stea, pe o planeta, pe planeta mea, Pamantul, se afla un print micut, care trebuia alinat. L-am luat in brate. L-am leganat. am vorbit cu el:
– Floarea pe care ai indragit-o nu e in nici o primejdie … Am sa-ti desenez o botnita pentru oaia ta … Florii am sa-i desenez o armura … Am sa …
Nu prea stiam ce sa-i spun. Ma simteam tare neindemanatic. Nu stiam cum sa-l impac, cum sa-i mai intru in voie … Intr-atat de tainic e taramul lacrimii.
……………………………………………………………..
– Ramai cu bine – ii spuse florii.
Ea insa nu-i raspunse.
– Ramai cu bine – spuse el din nou.
Floarea tusi. dar nu din pricina racelii.
– Am fost o proasta – ii zise ea in cele din urma. Iti cer iertare. Cauta de fii fericit.
El se mira ca nu-l mai dojeneste. Ramase locului, descumpanit, cu clopotul de sticla in mana. Nu stia ce sa mai creada despre aceasta blandete.
– Ei bine, da, te iubesc – zise floarea. Tu n-ai stiut nimic, e vina mea. Cauta de fii fericit … ‘
Poate ca v-am facut pofta sa revedeti, sa cautati atat inlauntru cat si pe dinafara… ‘de fiti fericiti’! 🙂
Gabriela
primavara este anotimpul meu preferat.Clima ideala,ochii se incanta usor cu tot felul de frumuseti,la fel si gandurile sunt placute.Ador primavara ca ma face sa fiu mai zambareata si cu mai multa aspiratie.Soarele nu te topeste dar te mangaie,cantecul pasarilor te face sa canti si tu.E ca un colt de paradis, iti alinta fiecare zi cu soare dar si cu ploaie Admirand si simtindute parte este ceva senzational.
Simeona
……………………………
Cauţi urma frumuseţii
Şi îndemnurile vieţii,
Cauţi taine nepătrunse
……………………………
Ai vrea lumea să se schimbe.
Nu e carte să înveţi
Ca viaţa s’aibă preţ —
Ci trăieşte, chinueşte
Şi de toate pătimeşte
Ş’ai s’auzi cum iarba creşte.
(M. Eminescu – În zadar în colbul şcolii)
angelica
„A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.”
…m-am nascut Primavara! Tu si vorbele tale, ma faci iar sa ma indragostesc, evident de Primavara! E o copilarie si nu stiu cind am sa ma mai maturizez si eu.
Cit de mult ati privit iarba? Cit de mult ati privit cerul?
Doamne, ce explozie! De flori, de ciripit, de viata!
Eu fac asta de cind ma cunosc, Cristianu. Imi dai voie sa-ti spun asa?
Cit de lejeri si spontani devin oamenii primavara! In ginduri, in fapte , in imbracaminte…”gindurile care se incolacesc pe firul de par, ca un vrej de fasole”( sa scrii Cristianu, sa scrii mereu ).
Sa te nasti, sa traiesti si sa mori in primavara…
Stiti ce fac acum? Urmaresc cum infloresc buchetele de flori albe cu rosu( Lacrimile Maicii Domnului), cele ce picura lacrimi parfumate seara. As vrea sa va trimit la toti cite o floare. Este atit de …neasemuita!
„Înc-odată, iar şi iară
a iubi e primăvară.”
Draupadi
Doamne, anul acesta primavara a sosit pe furis, am iesit de la birou si deodata am zarit iarba inalta si verde presarata cu flori movalii… Ce peisaj mirific in mijlocul unei zone industriale!
Ah, simt cum infloresc… savurez cu nesat frumusetea si bucuria transmisa de tine aici! Ai poezie in suflet si o simt de fiecare data…..
Si…. da! am facut asta: intr-o seara m-am oprit uimita de frumusetea timida a unui copac inflorit….. l-am privit plina de incantare si recunostinta pentru ce imi oferea…..
Am in dreptul ferestrei un zarzar dragalas care a inflorit primul numai sa ma faca sa zambesc…:) si era plin de bondarei si albinute jucause…. Sunt asa de dragalasi bondareii pufosi cu burtica 🙂
Abia astept sa zburd ….sa zburdam cu totii descult prin iarba……
Va imbratisez cu mare drag pe toti !