Am tot scris despre echilibrul pe care trebuie să-l găsim între diverse aspecte contrare ale vieții. Toate contrariile pornesc de la aspectul polar al energiei sau de la opoziția originară de la începutul începuturilor, opoziția dintre manifestat și nemanifestat. Cum de este posibil ca în pofida tuturor acestor contrarii, lumea și întregul Univers să continue să existe? Răspunsul este unul singur – IUBIREA. În iubire toate dihotomiile se topesc. Contrariile se transformă din forțe opozante în forțe complementare. Din perspective iubirii cele ce aveau tendința să se distrugă reciproc, devin aspecte complementare ale unui același întreg. În iubire sîntem exaltați de cele mai mărețe idealuri și în același timp copleșiți de cele mai mici și nesemnificative detalii. În iubire un simplu gest, o privire, un surîs, o strîngere de mînă, un fir de păr, tot felul de „nimicuri” devin extrem de valoroase. Totodată, în ființa iubită se ascunde întregul Univers.

În viață dacă ai iubire poți să transformi totul. Dacă ai iubire ajungi să ai și înțelepciune și putere și armonie și toate celelalte virtuți. Dacă pentru mulți se dovedește dificilă calea de a găsi echilibrul între aspectele contrare ale vieții, atunci calea iubirii este soluția salvatoare. Problema este că am ajuns să trăim niște vremuri în care calea iubirii este dificilă și pentru a o putea urma avem nevoie de înțelepciune, de curaj și mai ales de o mare putere de a suporta focul transformator al iubirii. Am făcut ca în lumea aceasta nimic din ceea ce este bun să nu mai fie ușor de obținut, dar cu toate acestea unii reușesc. Să avem credință, nădejde și iubire!