Una dintre cele mai grele conștientizări pentru majoritatea dintre noi este conștientizarea imperfecțiunii noastre, conștientizarea ignoranței care ne caracterizează, în mai toate domeniile vieții. A recunoaște și a accepta faptul că suntem slab pregătiți în ceea ce privește cunoașterea de sine, cunoașterea mediului înconjurător, cunoașterea universului este unul dintre cele mai grele lucruri, pentru că a recunoaște și a accepta aceasta, nu se rezumă doar la a ști că nu știi, a accepta cu adevărat că ești ignorant înseamnă a te mobiliza să cercetezi, să studiezi, să experimentezi să te îmbunătățești în mod continuu. Nu este suficient să spui că „asta n-o știu”. N-o știu, dar fac efortul de a o afla!
Toți avem senzația că știm la perfecție unele domenii ale vieții. Mai toți avem senzația că știm ce este iubirea, ce este sufletul, ce este lumina, ce este viața. Faptul că ne considerăm cunoscători a tuturor acestora este cea mai mare piedică în calea transformării și perfecționării. Autosuficiența și lenea, la care, adeseori, se adaugă și orgoliul, ne țin blocați în ignoranță și într-un surogat de viață din care nu ieșim decât cu vânătăi pe suflet și un noian de regrete.
Nu este o tragedie să recunoști, față de tine însuți, în primul rând, că nu știi ce este cu adevărat iubirea și apoi să te străduiești să o cercetezi. Nu cercetarea este dificilă, ci dificil este să trezești curiozitatea și abnegația de a studia cele mai importante aspecte ale vieții, fără de care nu vom putea muri împăcați și senini!
cititor de coduri
Un articol foarte realist dar si cu foarte multa substanta si adevar.
Brida
Multe adevăruri înșirate cu responsabilitate în articol. Îți respect opiniile permițându-mi să adaug puțin din ceea ce experiențele vieții mi-au revelat și anume, faptul că ființa umană este perfectă cu toate intervențiile asupra ADN-ului care au avut loc cândva din motive ce nu-și au rostul a fi aici comentate. Faptul că acest aspect a condus la ignoranța omului este un adevăr, acesta având nevoie a fi cunoscut pentru a genera impulsul de a căuta, de a ne căuta, de a ne dezvălui perfecțiunea ființei – esență divină! Odată înțeles acest adevăr, instrumentele de lucru cu noi înșine sunt așezate într-un evantai al cunoașterii din care, fiecare își poate alege.
Îți mulțumesc pentru ideile pe care le aduci în acest spațiu oferindu-ne subiecte de meditație asupra nouă înșine și astfel asupra Creației.
Cu drag,
Brida