Se spune că bucuria nu este bucurie dacă nu este exprimată, dacă nu te face să o strigi în gura mare. Tristețea nu este tristețe dacă nu te închide în tine, dacă nu te face să te îngropi în tăcere. Desigur, varianta optimă este undeva la mijloc. Poți să te maturizezi din pucnt de vedere spiritual mai repede dacă ajungi să-ți poți interioriza bucuria și exterioriza tristețea. Fericirea îi determină pe majoritatea oamenilor să strige în gura mare, să se adune la un loc cu alții. Tristețea ne face să ne ascundem, să nu mai vorbim cu nimeni, să nu mai vedem pe nimeni. Acestea sînt reacțiile naturale sau instinctive, dar nu sînt neapărat cele mai bune reacții, cele mai sănătoase pentru suflet. Chiar dacă ești trist și crezi că s-a sfîrșit lumea tot mai bine ar fi să ai pe cineva cu care să poți vorbi despre ceea ce simți. Iar atunci cînd dă peste tine bucuria, merită să fii mai moderat în ceea ce privește exteriorizaea ei, merită să o poți interioriza într-o anumită măsură, vei vedea că va dura mai mult!
Cristian Ţurcanu
Ai intuit bine. In cartea „Autocontrolul” am vorbit la modul general despre acest gen de transformare. Este necesar ca in procesul maturizarii sa facem trecerea de la reactie automata la stimuli la un raspuns elaborat pe baza de discernamint. acum insa am vrut sa va orientez atentia doar asupra celor doua situatii legate de bucurie si tristete.
Claudiu
Asta ar fi o dovadă de acţiune a conştiinţei. În momentul în care impresiile provocate de stimulii din exterior nu provoacă reacţii automate înseamnă că am interpus un filtru numit conştienţă. Acest filtru asigură echilibrul, iar reacţiile noastre nu mai sunt cele animalice.