Omul ca templu

„Sacru si profan” de Mircea Eliade! Am cumparat cartea aceasta ca sa înteleg mai bine ideea ca „sacrul nu exclude profanul”. Am nevoie sa înteleg acest lucru ca sa încep sa vindec si sentimentul acesta de vinovatie promovat de biserica ortodoxa si transmis si trait prin prisma educatiei mele. Va voi spune mai multe dupa lectura cartii. Dar daca ati citit deja cartea, puteti împartasi deja punctul vostru de vedere pe acest subiect delicat. Da, când ma rog profund si cu inima si mintea clare si împacate, traiesc niste stari minunate de lumina, blândete, caldura interioara, iluminare, iubire profunda, un fel de sfintenie cum sugereaza Cristian. Nu îndraznesc sa spun sfintenie pentru ca este un cuvânt foarte evlavios si rezervat sfintilor, un cuvânt sacru. Noi aici pe pamânt suntem profanati, si suntem în cautarea drumului spre sacralizare. Dar sa avem grija sa nu ne mândrim prea tare cu starile pe care le traim. Dimpotriva, mi se pare ceva atat de pretios si delicat, ca mai ca nu stiu unde sa ma ascund ca sa nu vada nimeni ce simt si sa-mi ceara explicatii. Momentele acestea sunt unice si trebuie respectate cu intelepciune. Imparatesc cu voi cu mare drag câteva cuvinte încurajatoare spuse din suflet de Parintele Porfirie…
„Sa fim smeriti, insa sa nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcana a diavolului, care aduce cu sine deznadejdea si delasarea, in vreme ce adevarata smerenie aduce cu sine nadejdea si lucrarea poruncilor lui Hristos.[…] Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti trimita sfanta smerenie. Nu pe aceea care spune ‘sunt cel din urma, sunt nimic.’ Aceasta e smerenie diavoleasca. Smerenia cea sfanta e dar de la Dumnezeu. Dar. Harisma. Nu provine din stradaniile noastre. Pregateste-te si cere-I lui Dumnezeu acest dar sfant.”
„Deschide-ti inima cu simplitate, nesilit, spontan, inaintea Domnului nostru.[…] Sa fii placut. Sa iubesti tacerea, pentru ca doar astfel inima ta va vorbi lui Hristos. Spune vorbe putine, dar cu miez. Sa iubesti osteneala trupului si oboseala, fiindca acestea intaresc trupul si sufletul deopotriva.[…] Tacerea sa-ti fie tainica, adanc in inima. Nu-ti vadi tacerea sa o priceapa toti. Spune doua-trei cuvinte, dar launtric nu conteni a te ruga Domnului pentru toti.”
„Sa spui mereu adevarul. Sa faci totul cu calm. Sa te rogi pentru a deveni mai bun. (…)
„Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit.”
„Sa-L rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[…] In rugaciunea ta sa-I ceri lui Dumnezeu sa se faca voia Sa pentru tine. Acest lucru iti este cel mai de folos. (…).
„Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. (…). Da, Hristos ne asteapta si, indata ce ne vom deschide inima cat de putin, El va patrunde in ea de indata si vom avea parte de toate cele bune. Este intocmai ca soarele. Cand tragi fie si putin perdeaua, lumina patrunde imediat in odaie, iar razele sale ne incalzesc.”
http://prosanthropos.wordpress.com/2009/12/16/parintele-porfirie-antologie-de-sfaturi-si-indrumari-cuvinte-alese/

„Într-o lume plină de ură, trebuie să îndrăznim să sperăm. Într-o lume plină de mânie, trebuie să îndrăznim să alinăm. Într-o lume plină de disperare, trebuie să îndrăznim să visăm. Într-o lume plină de neîncredere, trebuie să îndrăznim să credem.” (Michael Jackson)

Perceptiile lumii exterioare le aducem in noi – in iadul sau in raiul din noi.
De exemplu, cand citesc randurile temei de astazi, ele intra in sufletul meu -fie, intr-o zona calda si luminoasa ca o primavara fie, intr-o zona intunecata si rece ca moartea. Daca poposesc in prima zona, in raiul sufletului meu, ele pot deveni caramida a zidirii templului din mine sau, in cazul in care templul exista deja, ele pot intra in templu sa-si cante bucuria fiintarii.
Cred ca abia atunci cand voi putea sa-i aduc pe semenii mei in templul din mine, voi fi in stare sa constientizez templul din ei.

Sa ne dea Domnul intelepciune, pace si spor in zidirea “templului cel nou”!

Trezirea Sufletului…Numele nou al cursului cel nou cu Cristian…:)

Intotdeauna am stiut acest nume si intotdeauna am stiut ca darul tau e sa aduci pt oameni, mai aproape …niste pasi, Trezirea…
Eu nu zic aici, Cristian, ca fara tine nu se poate sau din astea…Te-am vazut si pe tine ratacind printre optiuni, tatonand aspecte ale personalitatii tale si imbracandu-te in ele pt o vreme, cercetandu-le valabilitatea si valentele de exprimare in Acum…Si te-am vazut apoi receptiv la simtirile-semnale venite din suflet , din Sufletul tau Pur si am apreciat inca o data ca marea virtute a omului nu e aceea sa nu se clatine sau sa nu se impedice, ci aceea de a se ridica si de a fi un dram mai puternic si mai generos, dupa…Sa vii asa, in fata constiintei tale si a celor care te asteapta si sa spui cu mana pe inima pe unde ai umblat, ce ai invatat din asta si sa daruiesti…
E firesc sa ne manifestam atat codul genetic uman cu mostenirile pe linia descendentilor si cu toate ale materiei inscrise acolo, cat si codul genetic de Lumina de la Dumnezeu Tatal…pt ca la urma urmei impreuna au rost aici pe Pamant!, acesta este chiar proiectul de exploratori in care suntem: sa ne reamintim-reactivam natura noastra divina, spirituala din trup uman si fire- si de AICI sa ne inscriem transcendenta, nu dupa ‘plecare’ !
Toate cate le-am auzit ieri la curs, Cristian -si stii bine ca nu pt prima data- ar merita scrise acum, dezbatute intre noi…Atatea idei valoroase….simple….pt care vin si de fiecare data sunt fericita ca reusesti sa aprinzi alte si alte cotloane ale fiintei mele din alte unghiuri de vedere si de pe noi vibratii…
Tin minte ca am scris pt cineva drag inimii mele, cu multe luni in urma despre cursul tau, cam asa: si daca ar fi acelasi, de 100 de ori, merita sa mergi! cu fiecare data ai sansa sa intelegi in plus, sa intelegi altcum, sa devii constient! Campul si sustinerea in el sunt fabuloase….pt ca Domnul Cristian Turcanu umple informatia…el nu o da goala….
Cu ce anume, ma intrebi?!? Cu….CONSTIINTA…si as desena aici si…o INIMA 🙂
Ce as mai vrea sa subliniez e ca TU esti in stare sa tii un curs si pt un singur cursant daca acesta vine…si in taina inimii tale , in camerutzele secrete care fac poarta cu deschidere catre Sine, esti multumit! Esti radiant de Dumnezeu si bucuria ta da pe din afara cand vorbesti…Ma faci ades sa-mi amintesc ca El ne numara cate unul….niciodata nu trece la cifra doi , sub farul constiintei asa se face:….zici Cristina si numeri-unu, apoi zici Cristi si numeri mai departe -unu….
Dreptul divin la orisice pe lumea asta asa ne creste…prin smerenie fata de darul primit ! Pe tine, Cristian, te vad smerit pt cativa cursanti cu aceeasi masura ca pt sala plina ochi ….si-nvatz din asta ca TOATE AU UN ROST AL LOR DE CRESTERE

Ieri ,meditatiile dintre capitolele explicate -cu Starea de Sacralitate , cu Trupul ca un Templu Sfant, au fost Ocean de revarsare a Gratiei si dupa prima , daca m-ai fi pus sa zic un nume as fi rostit fara sa ezit: ‘asistati de Inger in Lucrare’…I-am vazut statura, Aripile-Lumina ridicate pana in inalt , facand deschidere si uniune…Nu o sa intru in mai multe detalii pt ca si tu ai simtit si confirmat si nu vreau ca pt cititori sa para o poveste, atata timp cat ramane citita si nu traita, insa ….sa ne amintim cuvintele 🙂 ‘multe v-as mai spune , dar ma tem ca nu o sa le puteti duce!’
Eu nu sunt o fire inclinata dogmatic, eu cand scriu numele Sau nu fac musai incadrarea intre atributele pomenite in literatura patristica…Mai degraba sunt reticenta in a pune cuvinte care au conotatiile incarcate altfel decat eu le traiesc si mi le traduc, insa un vocabular, cumva, trebuie sa-l folosesc pt ca…blogul asta tranporta: cuvinte…Aaaaa, ca de fiecare data ma intreb daca am reusit cat-de-cat sa strecor in ele macar parte din simtire si inteles, asta e alta poveste!!! Am ezitat de pilda sa pun cuvantul ‘ïnger’ pt ca in evolutia noetica a Creatiei sale stim cu totii ca exista regnuri superioare, ierarhii, dar ….din pacate, cat de mult s-a aberat si pe aceste teme…Am insa increderea si nadejdea ca ochii nostri sunt cu fiecare literutza traita in sine oleaca mai deschisi….si ca gandim in Larg, in orizontul de Trezire a Sufletului cu o minte luminata integrata in Spirit, cum zice in Biblie….si voi cita prin interpretare:’ e scrisa de duh pt duh si se citeste in duh’….

Astept cursul urmator de pe 25 in care sunt avansata 🙂 cu aceeasi prospetime si cu aceeasi energie de inceput ca si la acesta cu nr 2….
Te imbratisez cu drag !