Cît trebuie să rabzi o situație neplăcută? După cît timp de răbdare trebuie să iei o hotărîre pentru a schimba lucrurile? Care oameni sînt mai fericiți? Cei care pot să rabde sau cei care se revoltă și acționează imediat pentru a îndepărta situația neplăcută? La modul general se știe că fericiți sînt cei care pot acționa în conformitate cu firea lor. Dacă prin firea lor sînt răbdători atunci aceștia vor fi fericiți să rabde, chiar dacă ceilalți îi privesc cu compasiune, nedumeriți sau chiar revoltați. Dacă prin firea lor unii sînt gata de a reacționa imediat la orice factor cu care nu sînt de acord, atunci aceștia vor fi aproape mereu revoltați pe ceva sau cineva, vor fi agitați, dar dacă așa le este firea, ei vor fi totuși fericiți cu acest mod de viață, mereu supuși schimbărilor.

Totuși, la modul general vorbind, este necesar să învățăm să avem răbdare, pentru că de obicei „graba strică treaba”. Orice om trebuie să poată răbda și, de asemenea, orice om trebuie să fie capabil să ia decizii și să acționeze în vederea schimbării lucrurilor. atunci cînd acestea nu sînt corecte sau nu corespund valorilor și nevoilor sale. A reacționa imediat la stimuli poate fi un mare avantaj în anumite situații, cum ar fi într-o situație de criză pentru a evita o catastrofă sau un simplu incident, însă în restul situațiilor este necesar să avem răbdare pentru a putea evalua corect problema, pentru a găsi cele mai bune soluții în vederea rezolvării situației neplăcute cu care ne confruntăm.

Acum ar trebui discutate situații concrete. Dacă ai un serviciu care nu mai corespunde nevoilor tale ce faci? – ai răbdare și speri că se vor îmbunătăți lucurile sau iei hotărîrea să-ți dai demisia și vezi tu după aceea cum îți vei continua viața? Dacă relația de cuplu pe care o ai nu te mai satisface, ba dimpotrivă, îți aduce multă suferință ce faci? – ai răbdare sperînd că celalalt se va transforma și se vor îmbunătăți lucrurile sau iei hotărîrea de a întrerupe relația?

Dacă, în general, alegem să răbdăm ce anume ne determină să răbdăm? Dacă alegem să răbdăm din frică sau din comoditate este greșit. Dacă alegem să răbdăm pentru că este nevoie de noi în situația respectivă sau pentru ca astfel „să ne ducem crucea” în mod lucid și pe deplin conștienți, atunci lucrurile sînt mai acceptabile.

La acest nivel general de discuție trebuie găsit un compromis între puterea de a răbda și nevoia de a lua hotărîri radicale. Iisus ne îndeamnă să răbdăm fără limite spunînd că „cine va răbda pînă la capăt acela se va mîntui”, însă pentru 99,99….9999% dintre oameni puterea de a răbda este limitată, rabdă cît rabdă după care se revoltă și se manifestă exploziv fără a rezolva totuși situația, după care iar încep să rabde. În decembrie 1989 am pus capăt răbdării și am răsturnat regimul, dar imediat după aceea iarăși am început să răbdăm incompetența și ticăloșia multora dintre cei care au ajuns la putere, pentru că se pare că aceasta este firea noastră de români! Răbufnim din cînd în cînd, fără un plan, fără o strategie, fără să înțelegem exact care este problema și care ar fi soluțiile, facem puțină gălăgie, ne descărcăm psihic și apoi ne întoarcem la răbdare. Corect este ca în timp ce răbdăm să identintificăm cît mai bine problema să căutăm soluții și învingîndu-ne inerția și frica să acționăm cu înțelepciune pentru a îndrepta lucrurile.