Seninătatea va rămîne mereu aspirația cea mai profundă a sufletului. Ne amăgim uneori că savoarea vieții o vom găsi în vîltoarea pasiunilor sau alteori ne lăsăm înșelați cum că norii negri ai suferințelor ar avea nu știu ce profunzimi, cînd de fapt seninătatea este cea mai adîncă și mai înaltă stare cu putință.
brida
Devreme in noapte „frunzarind” site-uri, am intalnit picaturi de intelepciune dintr-o carte citita parca in alta viata – TAO TE CHING
„Golește-ți mintea de toate gândurile.
Lasă inimii tale pacea.
Ia aminte la tumultul ființelor,
dar contemplă-le întoarcerea.
Fiecare ființă din Univers
se întoarce la obârșia comună.
Întoarcerea la sursă e seninătate.
Dacă nu percepi sursa,
rămâi poticnit în confuzie și în întristare.
Când îți dai seama de unde vii,
devii îngăduitor în mod firesc,
dezinteresat, bucuros,
bun la inimă ca o bunică,
demn ca un rege.
Cufundat în minunea lui Tao,
te poți descurca cu orice îți aduce viața în cale,
iar când vine moartea, ești pregătit.”
Tao Te Ching, Stephen Mitchell – Cărțile Maestrului Interior … fragment preluat de pe site-ul: http://www.calatoriainimii.net/2014/09/teatrul-interior-camp-batalie-imparatia-cerurilor/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+CalatoriaInimii+%28Calatoria+Inimii+-+feed+RSS%29
angelica
Cristianule, daca nu m-a atras seninul tau suflet , atunci cine?
Senini ti-s ochii si chemarea !
Sa fie intr-un ceas bun ! Eu am descoperit ca….omul cel mai simplu e si cel mai profund !
Ma inclin si va imbratisez pe toti !
Cristian Ţurcanu
Deocamdata nu intentionez sa reiau aceste intilniri. Vom vedea mai incolo!
Ștefan
Seninătate e ceea ce simțeam cu toții după ce asistam la „Întâlnirile de suflet”. Se vor organiza în continuare ?
Micul Print
Norii negri ai suferintelor nu au profunzime…dar au rostul lor in viata fiecaruia.
Poate uneori te coplesesc atat de mult incat te gandesti daca viata mai merita traita.
Bine ca exista frica de moarte…de necunoscut…a minții noastre!
Bine ca exista lacrimile si dorul!
Bine ca speranța moare ultima…si se face senin in viata ta cand nici nu te mai așteptai…
Norii suferintei îti arata ca trebuie sa te aduni si mergi mai departe.
Si in ciuda lor sa ai puterea de a zâmbi.
Si in loc sa- ti lipesti fruntea de tărână…sa-ti plângi de milă..mai bine sa cutezi sa-ti desfaci aripile sufletului si sa zbori.Norii sa fie doar o trambulină.
Nici nu știu ce să vă urez…cât mai mulți nori sau mult senin?!
Luați fiecare ce doriți…după sufletul vostru frumos.
Mie nu-mi este dor de voi…pentru ca va simt mereu aproape.
Ne cuprindem unul pe celalalt…parca asa se zice.
Cu drag al vostru Costinel..
Mica
Dar, ce este seninătatea?
Seninătatea este întâlnirea cu sursa dorului, a setei care ne mistuie trupul şi mintea. Până la această întâlnire nu avem linişte.
Hehe, îmi era dor de voi. 🙂
Cristian Ţurcanu
minunat comentariul… o exemplificare excelenta a ideii din articol! 🙂
CIDU
Ce interesant, chiar si cerul reflecta acest adevar. Oricat de fascinant ar fi spectacolul plin de pasiune al unei furtuni de vara, care iti acapareaza toate simturile, vizual prin miscarea scenica a norilor si flash-urile fulgerelor, auditiv prin suieratul vantului si bubuitul tunetelor, tactil prin rafalele pasionale ale curentilor de aer si atingerea delicata a primilor stropi, gustativ si olfactiv prin praful care se inalta exaltat de vibratiile elementelor de deasupra, sau oricat de deprimant este cerul de o intunecare aproape fara sfarsit al ultimelor luni de iarna, totusi doar cerul senin si fara pata reflecta cu adevarat profunzimea sa infinita si doar el da voie soarelui sa straluceasca si sa dea viata intregii naturi.