Viața și lucrurile

Costinel încearcă să vă schimbe starea de spirit şi să vă molipsească…cu puterea lui de a face haz de necaz.
Există o vorbă înţeleaptă…„râzi şi lumea va râde cu tine…”
Râsul este balsam pentru suflet.
Ştiu că aparenţele pot înşela…mă gândesc la tristeţea,uneori drama, din spatele veseliei pusă în scenă de mari actori de comedie.
Ar trebui să învăţăm de la maramureşenii de la Săpânţa.
Câtă putere la ei!Pardon…în ei!

Ştiu că nu prea sânt vremurile aşa bune şi că nu prea am avea motive să râdem ca „proasta-n bâlci”…şi totuşi nu înţeleg… ce este aşa de greu să râzi?

Nu ştiu…sânt nişte tipare proaste de gândire…ilogică.Vez domne nu este bine să râzi de ceva hazliu din trecut că vei fi luat de prost.
Ştiţi voi…vorba aia „numai proştii râd de ce-şi aduc aminte! ”

Eeei ce să spun?!Gândire de academician!…Păi mai bine să fiu un prost ce râde…decât un deştept trist,supărat…morocănos!Viaţa trece oricum!

Şi dacă tot nu poţi schimba trecutul…măcar să poţi să râzi de el!

Te vezi pe tine din afară. Dar nu te vezi cu ochii ci cu sufletul !
Te descarci de false vinovăţii transformate în energii negative.

Mare ştiinţă nu trebuie.
Recunosc că am fost prost…că am greşit atunci.

Cred că râsul de tine însuţi(de greşeli)
este o formă de a te ierta tu pe tine.
O formă de împăcare cu trecutul pentru a merge mai departe.

Hai că mă fac filozof cu atâtea idei şi iese exact opusul a ceea ce intenţionam la început…
…..e un paradox şi ăsta….un fel de psihologie inversă.

din suflet,Costinel

Angelica,te salut şi eu!

Lucrurile în viaţă sânt simple.Doar căă… noi le-am complicat.
Odată ce intrăm din copilărie în adolescenţă începem să gândim ca ceilalţi…în şabloane.Le copiem apoi comportamentul.Uităm de dorinţele noastre(ale sufletului) şi mergem prin viaţă încorsetaţi de regulile impuse de societate(de lume).Este un fel de autocondiţionare,de autolimitare.

Uite de exemplu chiar şi scrisul este ceva anti-intuitiv.Ne limitează oarecum în comunicare.

Alt exemplu ar fi formele de adresare de politeţe.Sânt deasemenea o formă a fricii,o mască a egoului.Vorbim cu cineva politicos de teamă să nu fim cumva respinşi şi să nu obţinem ceea ce ne dorim de la acel cineva.Adică vezi…e simplu!Ne comportăm artificial,anormal…una gândim despre cel din faţă şi alta îi spunem.Noi ştim asta în capul nostru(în minte) căci avem acel dialog interior permanent.
Analizăm permanent reacţiile celuilalt.Avem întotdeauna pregătit mental un plan B.Pentru că aşa ne-am obişnuit să judecăm lucrurile….prin prisma lui „eu…mie…al meu”.

Nu cred că cineva ar avea nevoie de o pregătire specială ca să poată să devină observator al propriului său comportament în relaţia cu ceilalţi.
E vorba doar de atenţie.Bine,acum nu vreau să mă dau eu deştept…ştiu că s-au scris cărţi multe despre ”conştiinţ㔺i alte expresii sofisticate.
Tot experienţele sânt baza.

Într-un fel vorbim cu cei din familie şi în cu totul altfel cu cei de la serviciu sau de la şcoală.Acasă vorbim deschis,dezinvolt, poate chiar agresiv, pentru că ştim sută la sută că cei dragi ne înţeleg„ pornirile”şi ne acceptă aşa cum sântem.
Când ieşim în lume,pe stradă,deja schimbăm placa…pentru că nu ştim ce va urma….devenim politicoşi,drăguţi,zâmbăreţi…..sântem alţii.Vrem să fim văzuţi bine.
Adevărul este că dacă tu singur te vezi bine…nici nu mai contează părerea celorlalţi.Nu mai ai nevoie de „recunoaşterea” lor.Intri în starea de autocunoaştere.Dăruieşti fără să aştepţi ceva în schimb.
Viaţa…e o comedie!Trăieşte-o ca atare!

PS. Aş face un experiment cu toţi „prietenii”din agenda telefonului meu.Le-aş trimite la toţi deodată un sms prin care să-i anunţ că am câştigat o sumă mare la loto.Cu siguranţă le voi stârni „dorul de mine” şi nu vor şti cum să mă sune mai repede…desigur…doar să mă întrebe cum o mai duc.Iar eu să mă prefac că nu-mi amintesc cine e cel de la capătul celălalt al firului.Ha!Ha!Ha!

Da…şi vă propun până data viitoare un subiect de meditat…el sună cam aşa…„
CINE TE CAUTĂ, TE MERITĂ ”

Buna seara si Buna dimineata!
Viata, viata…cusuta cu ata! Toti suntem legati printr-un fir. Ne atragem, ne sucim, ne rasucim, ne privim …ne ascultam. Imi place atat de mult cum vorbiti….
Eu va ascult. Si-mi incalzesc inima prin voi.
Costinel, te salut din Piatra Neamt.
Cristina, m-ai umplut cu abundenta din tine, din micul univers al mintii si al inimii tale.
Cristian…fara cuvinte!
Revin la subiect: Vrem sa traim viata sufletului ca un copil, fara atasamente, fara asteptari, fara dependente….dar e greu cand nu ai o pregatire.
Ne trezim la un moment dat, cautandu-l disperati pe Dumnezeu, cand de fapt El este tot timpul cu noi:in inima noastra. Viata e un dar imens plin de iubire. Uneori, cautam dincolo de iubire lucruri , avem dorinte , asteptari…recunoasteti si voi ati fi vrut candva sa impliniti asteptarile ego-ului .
E nevoie de vointa, rabdare , de constientizare a vietii din noi si de langa noi…
Universul lucreaza in armonie cu trairile noastre…profunde.
Ma inclin in fata inspiratiilor voastre , a poeziilor …hmmm: delicioase! Mi se facu si pofta!

Cristina,îţi mulţumesc pentru gândurile şi vorbele tale bune,frumoase şi înălţătoare.
Aş dori ca pe viitor să vorbim mai concret pe blogul ăsta minunat…în sensul să nu mai folosim citate din diferite cărţi,ci să fim cât mai normali în exprimare.Să venim cu exemple concrete din vieţile noastre…atât cât se poate.
Haa!Binee…nici nu doresc să transformăm blogul în ceva de genul americanilor care au probleme cu alcoolul şi se adună undeva povestind fiecare cum luptă cu dependenţa de alcool.(Asociaţia Alcoolicilor Anonimi)
Mă înţelegi ce zic.

Uite o surpriză de la mine…sparg eu gheaţa primul…am rude chiar în frumosul Iaşi…verişorii mei Silviu,Ionel,Andreea.Şi mi-e dor de ei.Nu i-am mai văzut de peste 30 de ani când veneau în vacanţe la noi în Alexandria.Eram copii pe atunci…ce ştiam noi ce ne rezervă viaţa?
A tot circulat propaganda asta nenorocită că voi sânteţi moldoveni şi noi munteni….că unii sânt aşa şi alţii altfel…tot ca să ne dezbine şi să putem fi uşor de manipulat.

Uite…eu acum câţiva ani am fost nevoit să construiesc şi să vând decodoare de Hbo ca să câştig o pâine.Am încercat mai multe modele dar toate nu mergeau bine…aveau pierderi(ieşeau din frecvenţă)….până la urmă mi-a dat cineva un model la care nici nu mă gândisem…era foarte simplu şi mergea stass!
Nu m-am lăsat până nu am aflat cine-l inventase….un ieşean!Wooow…şi eu care credeam că moldovenii….aşa fusesem învăţat!Nenorocită politica asta!
În fiecare seară îi ziceam lui Dumnezeu să le dea sănătate la toţi moldovenii!
Am rude şi în Bacău şi prieteni în Piatra Neamţ.
Chiar dacă viaţa ne desparte cumva..eu ţin mult la ei şi la voi şi ştiu că sentimentul este reciproc.

Am avut ocazia să merg la Botoşani la Oradea, la Sfântu Gheorghe,în Timişoara,în Caransebeş şi m-am simţit bine cu toţi indiferent de dialect.Am amintiri frumoase cu toţi.
M-am uitat şi eu pe youtube şi am văzut-o pe doamna Pricop….nu am cuvinte…jos pălăria…vorba lui Angelica.Parcă o vedeam pe tanti Nina mătuşa mea din Iaşi.

M-am lungit oleacă iară şi e târziu…

Dacă doriţi neapărat detalii cu caracter personal despre mine are Cristi adresa mea de yahoo unde mă puteţi contacta.Nu folosesc nici messenger nici facebook.

Visez că sânt departe
Şi fericit că sânt,
Văd timpul cum împarte
Clipele pe pământ…

Ce văd…nu pot a spune,
Cuvinte…nu găsesc.
Ştiu că-i o altă lume
În care-ncet păşesc.
******************

Abundenţă sau nu….importantă e starea de spirit…atitudinea fiecăruia şi nu în ultimă instanţă…GESTUL.

Chiar dacă un om e sărac material,numai simplul lui gest(intenţia bună venită din suflet) contează foarte mult în ochii lui Dumnezeu.
De obicei săracii nu se plâng că e viaţa grea sau că lumea e rea….pe când bogatii se plâng zilnic.

Bine,n-aş vrea să polemizez acum pe acest subiect însă amintesc o vorbă de duh..”aici e pe crezute,dincolo e pe văzute”
Şi mie îmi place literatura spirituală dar cu regret constat că a devenit o nouă găselniţă pentru unii…o chestie comercială care aduce profit.

Prefer să ies în parc sau să merg pe malul gârlei şi să admir totul.
E un fel de a vorbi cu Dumnezeu nu de a citi ce scriu alţii despre El.

Uite…vezi parcă nici nu-mi mai vine să folosesc cuvântul ”minunat”!
L-au confiscat băieţii deştepţi din marketing…ăia care fac reclame comerciale.L-au pus şi pe pungile de detergent.Mai au să-l pună pe hârtia igienică!Eventual să fie scris cu culoarea mov! Ha.Ha.Ha

O zi minunată….ăăăă….pardon!

Gestul contează!

Costinel

Nu o sa ma satur niciodata de Rumi…Mevlana Jalaluddin Rumi…
O sa spun cateva cuvinte din perspectiva omului simplu care sunt , cel care constientizeaza ca odata ce vietuim ca spirit in trup uman, pornim cu necesitati in aceasta dimensiune atat pt unul cat si pt celalalt, pana la dinamizarea elementelor telurice in noi, transmutarea lor si…bineinteles sublimare
…Conceptul de „detasare” este foarte larg uzitat in zilele noastre si tare mi se pare ca adeseori in genul „trage usha dupa tine!”…A te detasa de ceva cu adevarat nu este un simplu act de constientizare si… pac!…realizarea lui!; chiar daca vine in momentul ACUM, e un capat al unui drum pe care l-ai realizat pana ai ajuns AICI…
Unui flamand nu-i poti cere sa se gandeasca la binele omenirii, la balene esuate , la cauze nobile cand gandul lui, obsesiv, da tarcoale hranei lipsa ….Un flamand trebuie mai intai sa isi inscrie starea de satietate si de siguranta ,apoi va putea veni timpul in care , in mod deliberat, sa mai faca un pasishor si sa se detaseze…sa scape de angoasa si obsesie…Mai intai trebuie sa ai! Abundeta a fost creata de Dumnezeu pt noi….! De ce nu-s sub Soare si sub Stele doar 2-3 tipuri de flori, de animalutze, de gaze, de arbori, de chipuri…..? Peste tot unde privim e ABUNDENTA…Ce anume o blocheaza pt ca ea sa fie pura revarsare in viata noastra?!?
Conditionarile…Imprimarile pe care ni le-au facut sau ni le-am insusit de-a lungul existentelor a „n” societati…
Nu lucrurile te vor determina sa te bucuri de Viata, dar drumul catre constientizarea Vietii celei Adevarate trece prin abundenta…pe planeta Pamant si… ne-o putem permite, e doar o chestiune de accesare a particulelor purtatoare de germenii materiei- in superpozitie cum ne spune fizica-…sau, de accesare a Oceanului Infinit de Energie Libera in care traim…
Acum, dupa ce sigur mi-am pus in cap multe opinii contra a ceea ce am sugerat :), o sa merg mai departe…la momentul de Gratie in care , in dar de la El ca o revelatie, realizezi ca….”Doamne, dar e atat de simplu, nu-mi trebuie nimic din toate astea, din desertaciunile lumii….daca Te simt si Te traiesc pe Tine in inima mea….Daca te revars asa cum Te primesc si sunt prezenta radianta catre tot ceea ce exista, din orice regn!”
Aaaa, desigur ca e necesara puritatea, starea de copil pt asta,….dar nu vorbim de copilaria ca aspect biologic, aceea nu-i suficienta si nu iti garanteaza nimic…Ca si copil, esti tot fiinta care subsumeaza in bagajul ei de calator prin vieti toate acumularile karmei…E necesara starea de COPILARIE la maturitate , e o ASUMARE! Asadara, sa fii Adult, cu responsabilitati in lumea asta si cu starea de COPIL…cu vibratia ei, cu lipsa etichetelor si prejudecatilor cu acceptarea si iertarea de sine si de semeni in realitatea fiecaruia…
Poarta de intrare catre Sine este inima si starea de Copilarie o deschide!Ea face legatura cu Sinele …si… de aici, „Lasati copiii sa vina la Mine!”

In incheiere…zic: ” EL mi-a dat Viata ca sa pot gusta toate lucrurile”….Atat avem sa ne reamintim si constientizam: ca am primit deja VIATA, doar sa ne „pozitionam” in curgerea ei !

ps: inspirate si inspirante versurile Costinelului nostru drag….Cristi, imi place ca te-ai exprimat!!! 🙂 si vreau sa spun si eu:
Costinel…,versurile tale sunt ca aripile pe trup- iti intregesc zborul, iti confera anvergura si Inaltimi…sunt „din tine”.Iti daruiesc 2 strofe dintr-o poezie mai veche a mea pt ca….vezi tu!…se leaga intr-un alt fel 🙂
…………………………………………………………
Nici n-apucau cuvintele sa plece!
Aveam asaa, mereu, un foc si-un jar…
Simteam in unda ta cu aer rece
De munte,prea zburdalnica, sa sar!

Si sa ma stinga chiar si pentru-o clipa,
Din yin si yang intreg sa fim facuti:
Sa-ti cresc pe trup ca si cealalta-aripa
In zbor cand ne-naltam…sa ma saruti!

…………………………………………………………….
Acum, in dar pt toti: „Stele Albe…”

Stele albe

Tin minte ca era o vreme
Cand nu purtam pe trup nici salbe,
Nici coronite sau bratari;
Purtam pe trup doar stele albe…

Veneam asa…la ora-n care
Sultanul de Argint stia,
Ca nu-s nici fata nici femeie:
Ca sunt a lui, din praf de stea…

Si strazile-mi duceau nestirea
Cum duce marea val cu val,
Lasandu-mi glezna transparenta…
De-ndragostit imaterial.

Ce dor mi-era de tine…Totul
am daruit: cercei si salbe
sa fiu a ta… ;de-atunci port numai
Bijuterii de stele albe…

Mulţumesc pentru apreciere!Au fost scrise prin ’96.Mai am şi altele dar sânt prea triste….profunde…

Oricum…nu se compară cu” Odă în metru antic”….„nepăsare tristă…pe mine,mie,redă-mă!”

Aş putea să vă recomand clipul lui Story Water…sensul vieţii în 700 de cuvinte…sau capitolul Eclesiastul din biblie.Nu ştiu…fiecare are drumul său în viaţă.Cu urcuşuri şi coborâşuri.
Cu timpul,fiecare învăţăm din greşelile noastre sau ale altora.
Important este să ne dăm seama când greşim şi sa fim sinceri cu noi înşine.Dacă nu facem asta,după un timp,viaţa ne va pune în situaţii identice sau asemănătoare cu greşeala neasumată în trecut.

Orice om are calităţi şi defecte.Cine vrea să-şi vadă şi să-şi corecteze defectele o poate face simplu…să se uite în jurul său(la ceilalţi) şi să observe ce nu-i place la celălalt.

În general facem multe lucruri în viaţă ca să obţinem sau ca să arătăm ceva celorlalţi.În spatele oricărei acţiuni este mereu un calcul mental…un interes egoist de care nu ne dăm seama pe moment.Ne folosim de lucruri să câştigăm oameni sau invers ne folosim de oameni să obţinem diverse lucruri.(care ne trebuie!)

În tot acest lanţ sau cerc, creăm dependenţe sau ataşamente…şi faţă de oameni şi faţă de obiecte.Sântem convinşi că nu putem trăi fără ele…dacă într-o zi le-am pierde.Şi chiar suferim atunci când le pierdem.De fapt cam toată viaţa trăim cu această frică…de a nu obţine ceea ce dorim sau de a pierde ceea ce am obţinut deja(avere,faimă,prieteni).

Paradoxal este că, deşi ştim cu toţii că nimeni nu va lua nimic cu el dincolo…asta e clar!…majoritatea preferă să intre în cercul acumulării de lucruri.Nu-i nimic…timpul nu se grăbeşte… şi vine viaţa cu ironia ei,care te „ajută”să vezi ce ai pierdut.Unii nu văd decât atunci când e prea târziu.

VIAŢA…?!! CE COMEDIE!!!!

Vă recomand să vizionaţi filmul CUIBUL DE VIESPI(românesc) sau filmul AVARUL(francez)

Nu tot ce este in lume ne este de folos dar cu siguranta pastrandu-ne puritatea sufletului in viata pe care ne-a daruita Dumnezeu vom gusta din fericirea si bucuria de a fi…

La cele spuse de dumneavoastra adaug:

„Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte.”

Scopul devenirii noastre ar fi sa ne intoarcem la „bunatatea” originara.
Pentru aceasta, singura cale este sa redevenim copii, ca punct zero al cresterii spirituale… si nimic nu ne va bucura inimile pana ce nu vom fi ajuns la acea maturitate, acel „barbat”, care poate vedea lumea „faţă către faţă”, avand deplina intelepciune cu care a fost creat.
Multumesc, Doamne, pentru acest prilej al vorbirii cu Tine!