Tocmai au trecut sărbătorile de început de primăvară. Sărbători prin excelență ale iubirii, sărbători ale sufletului îndrăgostit de viață, de oameni, de întreaga lume. Este totuși un loc minunat lumea în care trăim! Atîtea flori, atîtea zîmbete, atîtea chicote, priviri sfioase aprinse de doruri nenumite, o bogăție de emoții, de cuvinte, de mîngîieri s-au revărsat peste tot pămîntul din belșug. Ce frumusețe! Ce încîntare! Atîția oameni cu buchete de flori în mîini! Atîția oameni transfigurați de florile pe care le purtau în brațe!
Gîndurile de dragoste au respirat din plin în aceste zile de început de primăvară. Au tras în ele mult aer. Și-au făcut rezerve din belșug pentru situația în care vor trebui să petreacă din nou mult timp scufundate în adîncuri.
Ar trebui dată o lege prin care să fim obligați ca oriunde am merge să avem asupra noastră cel puțin o floare. Ce bine ar fi să avem permanent cu noi o floare pe care să o dăruim! Să ne dăruim unii altora flori de fiecare dată cînd ne întîlnim! Să facem schimb de flori în loc de strîngeri de mînă. Prezența unei flori asupra noastră ne face mai umani. Și dacă ar fi prea mult și prea dificil să avem asupra noastră permanent o floare, atunci să fim noi înșine flori. Să ne îmbobocească inima, să înmiresmăm totul cu zîmbetele și bunăvoința noastră.
Sper să păstrăm amintirea efectelor pe care le-au produs asupra noastră buchetele de flori pe care le-am dăruit sau le-am primit în aceste zile!
Fiți binecuvîntați și cît mai bogați în dragoste!
Nera
Puterea unei flori…
Acum cativa ani am primit intr-o dimineata, fara nici o ocazie, un buchet de flori. Inima a inceput sa-mi bata cu putere, lacrimile au inceput sa curga involuntar cu toate ca fata mea radia de fericire… florile si-au exercitat puterea asupra mea, iar efectul nu a durat doar o clipa sau o zi – ci multe zile… A fost pentru mine cel mai frumos cadou – atunci am inteles puterea unei flori. O floare are o puterea de transformare – ea incearca sa ne aminteasca tot ceea ce noi uitam, dar ar trebui sa fim dispusi sa le auzim, sa le simtim, sa le ascultam….
N-ar trebui sa asteptam sa primim flori si nici ocazii speciale sa le daruim. Ni le putem darui, le putem privi, admira, mirosi, atinge… si darui oricand si oricui. Eu una n-am mai asteptat…
Poate ca suntem deja cu totii flori – flori de camp, flori de sera, flori de apa – cu totii avem nevoie de un mediu in care sa inflorim, sa ne daruim, sa iubim si in cele din urma sa ne ofilim… dar suntem prea orbi sa ne putem admira frumusetea, suntem prea preocupati sa inflorim cat mai repede, apoi sa ne mentinem infloriti cat mai mult timp, incat uitam lucruri simple – cum ar fi sa iubim, sa ne daruim… si din pacate ne dam seama prea tarziu, cand deja ne ofilim.
E un proverb pe care cu totii il stim „Cu o floare nu se face primavara” – poate ca nu, dar cu siguranta acea floare prevesteste primavara… Poate ar trebui sa vedem pozitivul din tot ceea ce pare negativ…
Ar trebui sa daruim flori tot timpul – sa ne daruim noua, parintilor, iubitului/ei, vecinei de la 2, vanzatoarei de la farmacie, unei trecatoare, oricui … pur si simplu…